1ra-709/2018 — Art. 42 alin. 2, 3, 4, 236 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 42 alin. 2, 3, 4, 236 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 4, 6 CPP
1ra-709/2018 — Art. 42 alin. 2, 3, 4, 236 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-709/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017,
declarat în propria cauză de către inculpatul
Rimschi Valentin XXXXX, născut la XXXXX, în
XXXXX, domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 23.06.2016 - 28.02.2017;
instanța de apel: 19.05.2017 - 13.09.2017;
instanța de recurs: 28.02.2018 - 04.04.2018.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza
actelor din dosar,
c o n s t a t ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 28 februarie 2017 a fost
respinsă cererea de revizuire depusă de către inculpatul, Rimschii Valentin, ca fiind
inadmisibilă.
Prin aceiași sentință au fost respinse ca fiind inadmisibile cererile de revizuire
declarate de către Prozor Artur, Prozor Troian, Odajiu Dumitru și Balachin Alexandr.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, inculpatul Rimschii
Valentin, a depus la Judecătoria Ialoveni cereri în baza art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de
procedură penală, prin care solicită revizuirea cauzei penale intentate împotriva sa.
În motivarea cererii din 04.06.2016, inculpatul Rimschii Valentin a indicat că,
conform Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova din 23.02.2016 au fost
recunoscute neconstituționale prevederile art. 186 alin. (5) și (9) ale Codului de
procedură penală, care permiteau aflarea persoanei în stare de arest mai mult de 12
luni. Totodată, a menționat că, pe parcursul examinării cauzei penale nr. 1-6/2012, s-a
aflat în arest preventiv în perioada urmăririi penale de la 21.07.2009 până la 03.09.2009,
contrar art. 175 alin. (9), art. 303 alin. (1) Codului de executare, de la 03.09.2009 până
1
la 10.04.2013 (mai mult de 43 luni), contrar art. 186 alin. (5), (9) Cod de procedură
penală în vigoare în acea perioadă, de la 26.02.2012 până la 10.04.2013 (mai mult de 13
luni), contrar prevederilor art. 186 alin. (11), (13) Cod de procedură penală, art. 25 alin.
(4) din Constituția Republicii Moldova, fără mandat de arest, contrar prevederilor art.
186 alin. (11) Cod de procedură penală, arestul lui fiind prelungit pe termen de 90 zile
conform art. 186 alin. (5), contrar art. 25 alin.(4) din Constituția Republicii Moldova.
Cereri analogice au fost înaintate de Rimschii Valentin la 29.02.2016, 28.04.2016,
11.05.2016 și 27.05.2016, care au fost conexate într-o procedură.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Popov Iulia în numele
condamnaților Prozor Artur, Prozor Troian și Rimschii Valentin prin care a solicitat
casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de
revizuire depusă de către Prozor Artur, Prozor Troian, Rimschii Valentin.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, argumentele invocate în sentință sunt
neîntemeiate și nemotivate. Instanța de fond nu a ținut cont de argumentele invocate
de către condamnați, de pertinența și concludența probelor prezentate, nefiind
analizate din punctul de vedere al coroborării lor în interesele beneficiarilor. În
concluzie, prin adoptarea unei astfel de sentințe beneficiarilor Prozor Artur, Prozor
Troian, Rimschii Valentin le este încălcat dreptul la un proces echitabil și justa
soluționare a cauzei, astfel fiind încălcate și prevederile art. 6 CEDO.
3.1. Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, inculpatul Rimschii Valentin a
declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin
care să-i fie admisă cererea de revizuire.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie
2017, a respins ca fiind nefondate, apelurile declarate de avocatul Popov Iulia în
numele condamnaților Prozor Artur, Prozor Troian, Rimschii Valentin și de inculpatul
Rimschii Valentin, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.
4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a indicat că, prin sentința Judecătoriei
Ialoveni din 30 ianuarie 2012 inculpatul Rimschi Valentin a fost condamnat în baza
art. art. 42 alin. (2), (3), (4), 236 alin. (2), lit. c) Cod penal, la pedeapsă cu închisoare pe
un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar prin
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10.04.2013 și deciziile
Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06.11.2013 și 21.05.2015 a fost
menținută sentința.
Conform art. 458 alin. (1) Cod procedură penală, (1) Hotărârile judecătorești
irevocabile pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la
latura civilă. (2) Dacă hotărârea judecătorească se referă la mai multe persoane sau
mai multe infracțiuni, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre
făptuitori. (3) Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care: 1) s-a constatat, prin
sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau
2
în legătură cu judecarea cauzei; 2) s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a
avut cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu
circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a
săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost
condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus
încetarea procesului penal este vinovat/vinovată; 3) două sau mai multe hotărâri
judecătorești irevocabile nu se pot concilia; 4) Curtea Constituțională a recunoscut
drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă. Prin Hotărârea
Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 privind excepția de neconstituționalitate a
alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale articolului 186 din Codul de procedură penală s-a
hotărât că, „în sensul articolului 25 aliniatul (4) din Constituție, arestul preventiv poate
fi aplicat pentru o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa urmăririi
penale, cât și etapa judiciară, până la emiterea încheierii judecătorești prin care
persoana este eliberată din arest sau momentul pronunțării sentinței de către instanța
de fond". La fel, Curtea a decis că, efectele acestei hotărâri nu se extind asupra
persoanelor care se află în stare de arest, în privința cărora există o sentință de
condamnare, iar cauza se examinează în instanța de apel.
Astfel, instanța de apel a menționat că, inculpatul Rimschii Valentin a invocat că
s-a aflat în arest preventiv în perioada urmăririi penale de la 21.07.2009 până la
03.09.2009, contrar art. 175 alin. (9), art. 303 alin. (1) Codului de executare, de la
03.09.2009 până la 10.04.2013 (mai mult de 43 luni), contrar art. 186 alin. (5), (9) Cod
de procedură penală în vigoare în acea perioadă, de la 26.02.2012 până la 10.04.2013
(mai mult de 13 luni), contrar prevederilor art. 186 alin. (11), (13) Cod de procedură
penală, art. 25 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova, fără mandat de arest,
contrar prevederilor art. 186 alin. (11) Cod de procedură penală, arestul lui fiind
prelungit pe termen de 90 zile conform art. 186 alin. (5), contrar art. 25 alin. (4) din
Constituția, iar drept temei de revizuire a sentinței de condamnare prevederile
hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 privind excepția de
neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale art. 186 din Codul de procedură
penală.
Așadar, instanța de apel a respins argumentele apelanților referitor la faptul că
au fost încălcate prevederile art. 186 Cod de procedură penală, privind modalitatea de
prelungire a măsurii preventive - arestarea preventivă și durata reținerii în arest
preventiv pe parcursul urmăririi penale și a examinării cauzei, deoarece efectele
hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 nu se extind asupra situației
inculpatului Rimschii Valentin, care s-a aflat în arest și a fost condamnat prin sentința
Judecătoriei Ialoveni din 30 ianuarie 2012, adică până la pronunțarea Hotărârii Curții
Constituționale menționate supra.
3
În acest sens, instanța de apel a conchis că, sentința Judecătoriei Ialoveni din 30
ianuarie 2012 a devenit definitivă și executorie la 23.02.2016, fapt ce exclude incidența
hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 asupra circumstanțelor expuse de
apelanți.
Mai mult, din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, inculpatul
Rimschii Valentin a depus la Procuratura Ialoveni cerere de revizuire împotriva
sentinței Judecătoriei Ialoveni din 30.01.2012, în temeiul art. 458 Cod procedură
penală, iar prin ordonanțele procurorului în Procuratura Ialoveni, Cîrlan Valeriu a fost
respinsă din motivul lipsei unor temeiuri legale. Ulterior, ordonanțele procurorului
au fost contestate de către condamnat în instanța de judecată, iar prin încheierile
instanței de judecată a fost respinsă ca nefondată plângerea inculpatului depusă
împotriva ordonanțelor procurorului.
Totodată, instanța de apel a respins argumentele avocatului Pîslaru Vitalie în
susținerea cererii de apel al inculpatului Rimschii Valentin, or, temeiurile invocate în
cererea din 13.09.2017 constituie un obiect separat de examinare a acestor pretenții, cu
respectarea procedurii reglementate la art. 458-460 Cod de procedură penală privind
revizuirea procesului penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către condamnat,
prin care solicită casarea hotărârilor anterioare cu pronunțarea unei noi decizii prin
care să-i fie admisă cererea de revizuire.
În motivarea recursului declarat, inculpatul susține că, deciziile definitive din
15.05.2016 și 24.05.2016 sunt contradictorii și judecătorul A. Sandu nu era în drept să
participe la judecarea cauzei de revizuire, deoarece acesta a emis sentința de
condamnare din 30.01.2012.
Mai mult, recurentul menționează că, instanța a examinat cauza în lipsa sa, iar
apărătorul nu a menționat în ședința de judecată cerințele indicate de către acesta.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă
în referință, prin care consideră inadmisibil recursul, Colegiul penal decide
inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Din textul recursului declarat de către condamnat, Colegiul penal identifică ca
temeiuri pentru declararea recursului pct. 4) și 6) prevăzute de art.427 alin. (1) Cod de
procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazul în care judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când participarea lui
este obligatorie potrivit legii sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel ori hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
4
Raportând normele nominalizate la situația în cauză, Colegiul penal conchide că
aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare, mai mult, reieșind din textul recursului,
recurentul de fapt critică procedura de apreciere a probelor, considerând-o ca
necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei, astfel Colegiul penal atestă că,
conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei instanța
apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în
ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Instanța de apel, judecând apelul inculpatului, îndeplinind cerințele art. 414-419
Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza
probelor examinate în prima instanță și cert a stabilit că, apelurile sunt nefondate, iar
prima instanță corect a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire.
Argumentele recurentului precum că, instanța de apel neîntemeiat a examinat
cauza în lipsa sa, iar avocatul acestuia nu a menționat în ședința de judecată cerințele
specificate de către acesta, nu pot fi reținute, or, din materialele dosarului este cert că,
inculpatul Rimschii Valentin, a fost prezent în ședințele instanței de apel și a fost
asistat de doi avocați(f.d. 25-30 vol. XIV). Astfel, Colegiul penal respinge alegațiile
inculpatului ca fiind nefondate și nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta
legalitatea deciziei instanței de apel.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept
care au dus la respingerea apelurilor declarate de către inculpat și avocatul acestuia,
precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod
de procedură penală.
Cu referire la argumentele inculpatului precum că, deciziile definitive din
15.05.2016 și 24.05.2016 sunt contradictorii, Colegiul penal menționează că, conform
art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi
invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut
loc în instanța de apel.
Totodată, instanța de recurs ordinar respinge alegațiile inculpatului cu referire la
faptul că, judecătorul Alexandru Sandu nu era în drept să participe la judecarea cauzei
de revizuire, deoarece acesta a emis sentința de condamnare din 30.01.2012, or la
07.06.2016 prin încheierea Judecătoriei Ialoveni a fost respinsă cererea de abținerea a
judecătorului Alexandru Sandu de la examinarea cererii inculpatului Rimschii
Valentin privind deschiderea procedurii de revizuire a hotărârii din 30.02.2012,
deoarece potrivit art. 33 alin. (4) Cod de procedură penală, dispozițiile privind cazurile
de incompatibilitate prevăzute la alin. (2) pct. 5) și la alin. (3) al aceluiași cod, nu se
aplică judecătorului de instrucție (f.d. 64, vol. II).
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
5
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În asemenea circumstanțe, Colegiul penal conchide că nu există temei legal
pentru admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea
recursului declarat de către inculpatul Rimschii Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme,
d e c i d e:
inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, de către inculpatul Rimschii
Valentin XXXXX, în propria cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 aprilie 2018.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6