1ra-463/13 — art. 42, 188 alin.5 CP

1ra-463/13 — art. 42, 188 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-463/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc, Constantin Alerguș, Andrei Harghel și Iurie Diaconu cu

participarea procurorului Dumitru Graur, avocatului Ion Crețu, persoanei achitate

Grigoriev Vladimir și translatorului Roșca Tatiana, a judecat în ședința publică recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău,

Constantin Miron împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

decembrie 2012, în cauza penală privind-l pe

Grigoriev Vladimir Evgheni, născut la 24 octombrie 1987, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Ion Inculeț 71, de origine rus, cetățean al R.

Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2012;

2013;

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Avocatul Ion Crețu și persoana achitată Grigoriev Vladimir au solicitat

respingerea recursului înaintat de procuror.

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Grigoriev Vladimir, a fost condamnat în baza art. 42, 188 alin. (5) Cod penal, la 10 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Ceban Alexandr, însă hotărîrile în

privința acestuia nu se contestă.

03.02.2012, aproximativ la orele 20:45, prin înțelegere prealabilă cu Grigoriev

Vladimir, urmărind scopul săvîrșirii unui atac înarmat, în vederea sustragerii

mijloacelor bănești în proporții deosebit de mari, aflîndu-se pe coridorul etajului nr. 2 al

Centrului Comercial ”Elat”, cu sediul pe bd. Decebal 99, mun. Chișinău, unde aplicînd

obiectul folosit în calitate de armă și anume armă sportivă de model ”New police”, a

atacat paznicul Cazacu Gh. care însoțea casierița casei de schimb valutar SRL

”ȘITELON” și cu ajutorul acelei arme a aplicat violența periculoasă pentru viața și

sănătatea persoanei exprimată prin lovituri cu mînerul armei peste cap, cauzîndu-i

1

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 433/D din 16.02.2012 vătămări

corporale ușoare sub formă de plagă contuză în regiunea frontală, excoreații pe cap care

condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată, după care a încercat de a sustrage

forțat din mâna paznicului sacoșa cu următoarele mijloace bănești 12.826 dolari SUA,

care conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei din 03.02.2012 constituie

suma totală de 152.244,62 lei; 10.880 Euro care conform cursului valutar al Băncii

Naționale a Moldovei din 03.02.2012 constituie suma totală de 169.619 lei; 20 ruble

rusești care conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei din 03.02.2012

constituie suma totală de 7,80 lei; 1090 lei RON care conform cursului valutar al Băncii

Naționale a Moldovei din 03.02.2012 constituie suma totală de 3902,20 lei; 1500 hrivne

ucrainești care conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei din 03.02.2012

constituie suma totală de 2.205 lei; 100 lire sterline care conform cursului valutar al

Băncii Naționale a Moldovei din 03.02.2012 constituie suma totală de 1.879 lei; 50

franci elvețieni care conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei din

03.02.2012 constituie suma totală de 646,50 lei; 50 shekeli israileni care conform

cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei din 03.02.2012 constituie suma totală

de 159 lei; 35 lire turcești care conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei

din 03.02.2012 constituie suma totală de 236, 25 lei și 177.831,68, iar în total bani în

sumă de 508.731,25 lei, bani ce aparțineau SRL ”ȘITELON”, reprezentată de Meleca

Elena, dar din cauze independente de voința făptuitorului nu a intrat în posesia banilor,

deoarece a fost reținut de către angajații serviciului de pază.

apel sentința instanței de fond, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Grigoriev Vladimir, din motiv că fapta nu

a fost săvîrșită de inculpat.

3.1. În motivarea apelului avocatul apelant a indicat, că sentința atacată este

bazată doar pe presupuneri, de către instanța de fond s-au scris în sentință incorect

declarațiile date de Ceban A., or în ședința de judecată acesta a declarat altceva decît

ceea ce a constatat instanța. Mai mult, probele cercetate în ședința de judecată, nu

dovedesc în nici un fel vinovăția lui Grigoriev Vl., iar procurorul nu a prezentat probe

pertinente, admisibile, concludente și utile, care ar combate declarațiile inculpaților

Ceban A. și Grigoriev Vl., prin care ultimul nu a participat la comiterea infracțiunii și

nici nu a știut despre intenția primului de a comite infracțiunea incriminată.

2012, a fost admis apelul avocatului Ion Crețu în numele inculpatului Grigoriev

Vladimir, casată sentința instanței de fond, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Grigoriev Vladimir a

fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42-188 alin. (5)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

4.1. La adoptarea soluției date instanța de apel a concluzionat că, faptele

incriminate inculpatului Grigoriev Vladimir prin rechizitoriu, nu și-au găsit confirmare

la judecarea cauzei în instanța de apel, astfel, instanța de fond, a dat o apreciere greșită

probelor administrate în sensul art. 100 alin. (4), 101 CPP, ajungând la concluzia greșită

cu privire la condamnarea inculpatului Grigoriev Vladimir în baza art. 42, 188 alin. (5)

Cod penal.

2

În acest sens, instanța de apel a conchis că nevinovăția inculpatului Grigoriev

Vladimir în baza art. 42-188 alin. (5) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin:

 Declarațiile inculpaților Grigoriev Vl., Ceban Al.,;

 Declarațiile părții vătămate Cazacu Gheorghe;

 Declarațiile reprezentantului victimei Malinovschi N.;

 Declarațiile martorilor Titica Iu., Bezerdic O., Olișevschii O.;

 Procesul verbal de cercetare la fața locului, din 03.02.2012 (f. d. 10-21);

 Raportul de expertiză nr. 55 din 09.02.2012 (f.d. 85-86);

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 433/D din 16.01.2012 (f.d. 87-88);

 Procesul verbal de ridicare din 09.02.2012.

La fel instanța de apel a conchis că:

4.1.1. Instanța de fond a pus la baza condamnării declarațiile inculpatului Ceban

A. sub aspect acuzatoriu, denaturînd declarațiile veridice făcute de către acesta în

cadrul cercetării judecătorești (f.d.l8-19, vol. 2), or coinculpatul Ceban A. a comunicat

altceva decît este indicat în sentința de condamnare și anume că, Grigoriev V. nu

cunoștea despre intenția de sustragere a mijloacelor bănești și nici despre intenția

folosirii armei „New Police” și nici de intenția de a comite infracțiunea.

Tot la acest capitol, instanța de apel a mai menționat că, audierea inculpatului

Ceban A. în instanța de fond a fost una superficială, iar în cadrul examinării apelului,

procurorul nu a solicitat audierea suplimentară (pe viu) a lui Ceban A., astfel încît

instanța de apel, după cum prevede alin. (2) art. 24 CPP, nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau apărării și nu exprimă alte interese

decît interesele legii, și prin urmare nu poate solicita din oficiu prezentarea de probe

suplimentare, aceasta fiind prerogativa părților.

4.1.2. Referitor la aceleași declarații ale coinculpatului Ceban A., instanța de apel

a menționat, că instanța a pus la baza învinuirii în sentința de condamnare, declarațiile

acestuia depuse anume la urmărirea penală în calitate de învinuit, din 14.02.2012

(f.d.125 vol. I), însă acest proces verbal a fost întocmit contrar prevederilor legale,

deoarece inculpatul a fost audiat în calitate de învinuit de către ofițerul de urmărire

penală, iar conform art.52 alin. (l) pct. 23) CPP - procurorul pune sub învinuire și

ascultă învinuitul, fapt care deja a fost efectuat de către procuror, a se vedea ordonanța

de punere sub învinuire (f.d.120 Vol. I).

În acesta ordine de idei, instanța de apel a reținut, că declarațiile inculpatului

Ceban A. pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești prin care ultimul

neagă implicarea lui Grigoriev V. la comiterea infracțiunii sunt consecvente,

coroborează cu declarațiile inculpatului Grigoriev V. făcute pe parcursul urmăririi

penale și în judecată, care de asemenea sunt consecvente, și necesită a fi puse la baza

sentinței de achitare, iar declarațiile ultimului făcute în calitate de învinuit la 14.02.12

în fața ofițerului de urmărire penală (f.d. 125-127) se declară nule fiind obținute contrar

prevederilor procedural legale.

4.1.3. Martorii audiați în instanța de fond Ojog S. și Smirnov A., dau declarații

prin care consideră că pe Ceban A. l-a instigat pe Grigoriev V. la săvîrșirea infracțiunii

de tîlhărie, însă acești martori nu au fost incluși în lista probelor acuzării, procurorul

recurgînd la audierea lor spre finalul cercetării judecătorești ca probe suplimentare, care

într-un fel ar „putea salva situația”, însă sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri.

3

Martorul Olișevschii O., face declarații care nu are nici o tangență cu infracțiunea

dată, acesta declară numai că în secția unde activează el au venit două persoane care au

amanetat un calculator cu procesor și monitor. Cine erau acele două persoane nu

cunoaște. Restul martorilor audiați, inclusiv pătimiții, nu indică în nici un fel la faptul,

că Grigoriev V. a săvîrșit infracțiunea dată. Mai mult, partea vătămată Cazacu Gh., a

declarat că Grigoriev V., cînd a activat la Centrului Comercial ”Elat”, nu a avut acces la

mijloacele bănești și nu cunoștea modalitatea transportării banilor.

În speță, conchide instanța de apel, însăși faptul că inculpatul Grigoriev V. a

mers la plimbare cu inculpatul Ceban și o perioadă la rugămintea ultimului l-a așteptat

în curte (la locul faptei), după care a plecat la soră-sa, nu poate constitui infracțiunea

prevăzută de art. 42-188 alin. (5) Cod penal.

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței

instanței de fond, deoarece apelul a fost greșit admis, invocînd că instanța de apel nu a

respectat cerințele art. 413- 417 Cod de procedură penală și, în consecință contrar

prevederilor art.100 alin.(4), 101 alin.(1) CPP, nu a verificat toate probele administrate

în cauza penală sub toate aspectele, complet și obiectiv. Astfel, din textul deciziei

contestate nu rezultă nici analiza probelor administrate și prezentate de procurer în

spriginul învinuirii formulate inculpatului Grigoriev Vl. și coroborarea lor cu alte

probe.

5.1. În acest context, procurorul recurent invocă că, instanța de apel pronunțînd

o nouă hotărîre de achitare a inculpatului Grigoriev Vl. n-a constatat careva

circumstanțe noi pe cauză și, respectiv n-a indicat motive legale pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării acceptate de către prima instanță, care în urma

analizei și verificării probelor legal administrate prin prisma art. 101 CPP din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității veridicității și în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, a ajuns la concluzia că Grigoriev Vladimir este vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42-188 alin. (5) Cod penal, săvîrșită în

complicitate cu Ceban A.

Astfel, instanța de fond la adoptarea sentinței de condamnare legal s-a bazat pe

următoarele probe ale acuzării și anume:

- partea vătămată Cazacu Cheorghe, fiind audiat în cadrul cercetării

judecătorești în ședința instanței de apel a concretizat că, Grigoriev Vladimir a lucrat ca

paznic la centrul comercial „ELAT” aproximativ două luni. Ulterior, a plecat de la acest

serviciu, deoarece a pierdut încrederea șefului și el nu a trecut perioada de probă. De

asemenea, a menționat că colaboratorii pazei cunosc despre orarul de activitate a

schimbului valutar;

- martorul Ojog Sergiu, audiat în cadrul cercetării judecătorești, a declarat că

aproximativ jumătate de an în urmă fiind în companie cu Grigoriev Vladimir, Smirnov

Artiom și alți prieteni, primul a propus să comită un atac tîlhăresc în „Elat”, deoarece a

lucrat acolo și știe că securitatea nu are arme și este destul de a lovi o singură dată pe

agentul de securitate. Undeva cu două săptămîni pînă la infracțiune a observat că Ceban

Alexandru ținea legătură strînsă cu Grigoriev Vladimir și consideră că ei planificau

comiterea infracțiunii;

- martorul Smirnov Artiom a declarat în cadrul cercetării judecătorești că,

aproximativ jumătate de an în urmă fiind în companie cu Grigoriev Vladimir, unde se

4

mai afla Ojog Sergiu și alți prieteni, primul a propus să comită un atac tîlhăresc în

„Elat”, deoarece el a lucrat acolo și știa că securitatea nu are arme și este destul de a

lovi o singură dată pe agentul de securitate. A comunicat că are datorii la bancă, vin

creditorii și trebuie să întoarcă creditul, dar nu are cu ce. Acesta a propus de mai multe

ori să comită fapta dată. Consideră că pe Alexandru l-a convins deoarece spunea că el

singur nu poate comite fapta deoarece a lucrat acolo și-l pot recunoaște la față și repede

îl vor găsi. Undeva cu două săptămîni pînă la infracțiune a observat că Ceban

Alexandru ținea legătură strînsă cu Grigoriev Vladimir unde crede că ei planificau

comiterea infracțiunii.

La fel, instanța de fond a conchis că, vinovăția inculpatului Grigoriev Vladimir se

confirmă și printr-un șir de probe verificate în ședința de judecată:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.02.2012, petrecut în incinta

centrului comercial „ELAT”, cu sediul bd. Decebal 99, num. Chișinău, în cadrul căruia

au fost ridicate pistol marca „New Police, Made în Italy” pe patru tifoane, substanță

bran roșietice, dispoziție de plată nr. 42 din 03.02.2012 și încărcător cu 6 gloanțe (f.d.

10-21);

- raportul de expertiză nr. 55 din 09.02.2012, prin care s-a constatat că pistolul

ridicat în cadrul cercetării de la fata locului din incinta centrului comercial „ELAT”,

este armă cu gaze „Bruni New Police 8 mm” și nu se atribuie la categoria armelor de

foc, iar 6 cartușe sunt oarbe și sunt de calibrul 8 mm. (f.d.85-86);

- raportul de expertiza medico-legala nr. 433/D din 16.01.2012, prin care s-a

constatat la cet. Cazacu Gheorghe Vasile vătămări corporale ușoare, cu dereglarea

sănătății de scurtă durată (f.d.87-88);

- procesul-verbal de ridicare din 09.02.2012 de la SRL „Ren Service” pe un CD a

înregistrărilor camerelor de supraveghere din incinta centrului comercial „ELAT” din

03.02.2012 (f.d. 63-64);

- declarațiile coinculpatului Ceban A., făcute în cadrul urmăririi penale în

prezența avocatului, care a declarat că, - „Grigoriev Vladimir lucra în calitate de paznic

la centrul comercial „ELAT” bd. Decebal 99, mun. Chișinău și i-a comunicat că

dorește să se elibereze din funcție. Ulterior, știind despre datoria în sumă de 2.000

dolari SUA i-a spus că el lucrînd ca paznic la centrul comercial „ELAT”, fiind la

serviciu a observat cum șeful turei de pază aproximativ în fiecare zi pe la orele 20.20

sau 20.30, i-a mijloace bănești din schimbul valutar de la al doilea etaj și împreună cu

casierița se deplasează la safeul ce se află în unitatea de gardă al pazei la ușa de la

ieșirea de rezervă. Șeful turei de pază și ceilalți paznici nu au arme de foc din dotare și

în momentul cînd șeful turei de pază împreună cu casierița cu mijloacele bănești se

deplasează pe coridor spre safeu, este posibilitate de a sustrage banii de la paznic.

Grigoriev i-a spus că el ar fi comis de unul singur crima dată, însă îi era frică

să nu fie recunoscut de paznici deoarece lucra-se anterior la ei. Ambii avînd probleme

financiare, Grigoriev i-a propus lui Ceban A. să sustragă banii și tot el i-a explicat

graficul de lucrul al pazei, unul din paznici consumă băuturi alcoolice, altul e cu vîrstă

înaintată. Pe parcursul lunii ianuarie 2012 cu Grigoriev Vladimir planificau momentul

atacului, astfel Grigoriev Vladimir trebuia să aștepte iar el să intre și îl va aștepta

afară, iar cînd va ieși cu banii și în caz că cineva îl v-a urmări, el îl va stopa creînd

impedimente. Tot el, i-a spus că la orele 21:00 se închide centrul comercial iar în

sacoșa șefului de tură se pot afla mijloace bănești circa 150.000 - 200.000 lei MDL.

5

Din motiv că ei nu aveau mijloace financiare pentru a cumpăra armă, el a luat

de acasă calculatorul și 1-a vîndut la prețul de 1900 lei MDL, iar din acești bani, prin

intermediul internetului de pe site www.999.md a cumpărat un pistol pentru

semnalizare cu 6 gloanțe la prețul de 1540 lei MDL.

La data de 03.02.2012, aproximativ orele, 20.00, ambii au venit la centrul

comercial „ELAT" Grigoriev Vladimir a rămas vis-a-vis peste drum pe bd. Dacia să-1

aștepte. Ceban A. a stat cîteva minute afară apoi a observat cum din unitatea de gardă

a ieșit șeful de tură și s-a deplasat în incinta centrului comercial. Ceban A. a intrat în

urma lui și a stat să-1 aștepte în coridorul din partea stîngă. Pînă la acea dată a mai

urmărit acțiunile paznicilor de vreo 3-4 ori.

S-a decis să sustragă banii anume la data de 03.02.2012, deoarece avea nevoie

să plece la sărbătoarea întîlnirea cu absolvenții, dar bani nu avea, mai mult ca atît a

văzut sacoșa mai umplută crezînd că de data aceea ar putea fi mulți bani și deodată 1-

a atacat pe paznic, dar cînd a încercat să sustragă banii a fost reținut de către alți

paznici. Sincer se căiește de cele întîmplate.”

Aceste declarații instanța de apel le-a exclus ca probe, motivînd că au fost

administrate cu încălcarea normelor de procedură penală și anume că Ceban A. a fost

audiat de către ofițerul de urmărire penală.

Este de menționat că după ce au fost făcute declarațiile de mai sus, Ceban A. a

mai fost audiat de către procuror încă o dată la 28.03.2012 în calitate de învinuit, unde

scrie personal, tot în prezența apărătorului că, "…procesul-verbal întocmit de către

ofițerul de urmărire penală S. Roșea la 14.02.2012 el l-a citit, și tot ce a fost scris a fost

din cuvintele lui, careva influență fizică sau psihică în privința sa nu au fost aplicate

pentru a face astfel de declarații și, deoarece el cunoaște limba română procesul-

verbal a fost întocmit în limba de stat, pe care l-a citit”.

Din aceste circumstanțe, rezultă că inculpatul Ceban A. a confirmat faptul că,

cele spuse de către el ofițerului de urmărire penală cu referire la participarea lui

Grigoriev V. la comiterea infracțiunii este adevărat, fapt pentru care instanța de fond a

considerat aceste declarații veridice și le-a pus la baza sentinței de condamnare.

Referitor la inadmisibilitatea în calitate de probă a procesului-verbal de audiere a

lui Ceban A. în calitate de învinuit din 14.02.2012, recurentul conchide că instanța de

apel greșit a ajuns la o astfel de concluzie, - soluție contrară prevederilor art. 251

alin.(4) CPP, care stipulează că încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele

prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării

acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia

cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță. Or, potrivit actelor cauzei, le etapa urmăririi penale și

la judecarea cauzei în prima instanță, partea apărării n-a invocat nulitatea acestor acte

procedurale.

5.2. La fel, conchide recurentul că, poziția instanței de apel precum că, - ”În

cadrul examinării apelului, acuzarea nu a solicitat audierea suplimentară (pe viu) a

ultimului”, este incorectă, deoarece sentința de condamnare în privința lui Ceban A. nu

a fost contestată de către părți și a rămas definitivă, astfel Ceban A. avînd deja statut de

condamnat. Prin urmare, este alogic ca procurorul care n-a declarat apel împotriva unei

sentințe de condamnare să solicite audierea unui coinculpat în favoarea celuilalt, cînd

6

însăși partea apărării statuând pe poziția de achitare, nu solicită audierea acestei

persoane.

Totodată, instanța de apel neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorilor

Ojog S. și Smirnov A., pe motiv că, aceștia nu erau incluși în lista probelor acuzării și

au fost prezentați la etapa cercetării judecătorești ”de a salva situația”. Or, potrivit

prevederilor art.327 CPP, părțile pot prezenta probe suplimentare în cazul în care ele

consideră că probele prezentate în instanță sunt insuficiente pentru confirmarea

pozițiilor lor. Mai mult, declarațiile acestor martori sunt identice cu cele ale lui Ceban

A. depuse la organul de urmărire penală, prin care acesta recunoaște vina și spune

anume că organizatorul atacului tîlhăresc, cel care l-a determinat este anume Grigoriev

V., oferindu-i informații despre pază, amplasare ș.a.

Instanța de apel la baza deciziei sale s-a axat în mod decisiv pe declarațiile

inculpatului Grigoriev V. care nu a recunoscut vina în cele ce i se incriminează, ducînd

instanța în eroare prin versiunile înaintate, cu toate că aceste declarații urmau a fi

apreciate critic, deoarece nu coroborează cu celelalte probe prezentate instanței de

judecată.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din

următoarele motive.

6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de

apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, -

temei care își găsește reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În

cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă

de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în

instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

6.2. Instanța de recurs menționează că, judecînd apelul, instanța de apel n-a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de

achitare a inculpatului Grigoriev V., neargumentată și necorespunzătoare cumulului de

probe administrate și nemijlocit verificate în ședința de judecată a primei instanțe în

condițiile art.100 alin.(4) CPP și, just apreciate potrivit art.101 CPP, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în

baza cărora instanța de fond a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând legal la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Grigoriev V. de

săvârșirea infracțiunii incriminate lui.

7

În acest context, se relevă că prima instanță, a constatat argumentat că, partea

acuzării a prezentat probe incontestabile de acuzare a lui Grigoriev V. în cele

incriminate și, respectiv corect a concluzionat că, fapta imputată acestuia întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42,188 alin. (5) Cod penal,

pronunțînd o sentință de condamnare întemeiată pe cumulul de probe prezentate de

procuror în sprijinul acuzării, enunțate la pct.5.1 al prezentei decizii, care au constituit

obiectul cercetării judecătorești și, în sensul art. 94 CPP, nu au fost contestate de către

partea apărării în condițiile legii, la etapele respective ale procesului penal – la

urmărirea penală și nici în prima instanță.

6.3. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel (vol.2, f.d.87-91), rezultă că în ședința instanței de apel la judecarea apelului

declarat de partea apărării, au fost respectate drepturilr procesuale ale inculpatului

prevăzute de art. 413CPP, - “… la cererea părților, instanța de apel, poate cerceta

suplimentar probele administrate în primă instanță și poate administra probe noi, în

cazul în care se invocă necesitatea administrării de noi probe”, însă nici inculpatul și

nici apărătorul său n-au solicitat cercetarea suplimentară a probelor sau administrarea

de probe noi.

În acest context se relevă că, doar la finalizarea procedurii judecării apelului la

replică (alin.(6) art.413 CPP), apărătorul inculpatului a menționat că, „… procesul-

verbal de audiere din 14.02.2012 întocmit de către ofițerul de urmărire penală este cu

încălcări”, nefiind descrisă esența acestor încălcări și în privința cărei persoane se

referă actul procedural (vol.II, f.d. 90), însă nici la terminarea urmăririi penale nici în

prima instanță și nici în cererea de apel (vol.II, f.d.43-44) partea apărării n-a contestat

legalitatea acestui act procedural. Or, în cazul în care o parte în proces contestă

declarațiile martorului, fie a părții vătămate fie a coinculpatului, această parte are

dreptul de a solicita cercetarea suplimentară a persoanei și, respectiv instanța de

judecată va acorda ajutor pentru administrarea probei necesare.

Așa fiind, principiul contradictorialității în procesul penal prevăzut de art.24

CPP, stipulează că urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sînt separate și se

efectuează de diferite organe și persoane. Astfel, părțile în procesul penal își aleg

poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de

instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la

solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor

necesare.

Astfel spus, instanța de apel din oficiu, fără a pune în discuția părților, a

concluzionat că presupusa încălcare a legii procesual penale se referă la procesul-verbal

de audiere a învinuitului Ceban A. din 14.02.2012, întocmit de către ofițerul de

urmărire penală (f.d.125, vol. I), deoarece inculpatul în calitate de învinuit urma să fie

audiat de către procuror, respectiv ultimul l-a audiat ulterior în calitate de învinuit pe

Ceban A. Pe cale de consecință, instanța de apel, a declarat nul procesul-verbal de

audiere a învinuitului Ceban A. din 14.02.2012.

Colegiul penal lărgit, menționează că procurorul recurent corect conchide că

instanța de apel greșit a ajuns la o astfel de concluzie, - soluție contrară prevederilor art.

251 alin.(4) CPP, care stipulează că încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele

prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării

acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia

8

cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță. Or, potrivit actelor cauzei, le etapa urmăririi penale și

la judecarea cauzei în prima instanță, partea apărării n-a invocat nulitatea acestui act

procedural.

Potrivit art. 6 pct. 1) CPP, în sensul termenilor și expresiilor utilizate în

prezentul cod, “actul procedural” are următorul înțeles, - document prin care se

consemnează orice acțiune procesuală prevăzută de prezentul cod, și anume: ordonanță,

proces-verbal, rechizitoriu, încheiere, sentință, decizie, hotărîre etc. Așa fiind, orice

proces-verbal de audiere a persoanei, fie de confruntare întocmit în procesul

desfășurării procesului penal se consideră act procedural, iar nulitatea lui poate fi

declarată dosr în condițiile respectării prevederilor art.251 CPP.

Probele obținute intr-un mod ilegal nu constituie în sine о încălcare a dreptului

inculpatului la un proces echitabil. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat în

cazul Schenk v. Elveția (hotărîrea din 12 iulie 1988) că, utilizarea unei înregistrări ce

poartă semnele ilegalității, din motiv că nu a fost ordonată de către judecătorul de

instrucție, nu este о încălcare a unui proces echitabil, deoarece apărarea a avut

posibilitatea de a contesta autenticitatea înregistrărilor în termenii și modul stabilit

prin lege.

În acest context, Colegiul penal menționează că, art.251 alin.(4) CPP, garantează

inculpatului de a invoca nulitatea relativă a actelor procedurale, dacă a fost invocată în

cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale -

cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - cînd

partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba

este prezentată nemijlocit în instanță.

Respectiv, potrivit prevederilor art.95 CPP partea apărării poate invoca la etapa

urmăririi penale chestiunea admisibilității datelor în calitate de probe pe care o decide

“… organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea părților, ori, după caz,

instanța de judecată”.

Chiar, și în situația în care instanța de apel a ajuns la concluzia că declarațiile

coinculpatului Ceban A. date la urmărirea penală, prin care se confirmă faptele descrise

în rechizitoriu – săvîrșirea atacului tîlhăresc prin complicitate cu Grigoriev Vl., nu pot

fi puse la baza sentinței de condamnare, instanța de apel avea și alte probe decisive, în

special declarațiile martorilor Ojog S. și Smirnov A., care atît la urmărirea penală cît și

în ședința de judecată în prima instanță au făcut declarații consecvente și consecutive

prin care au confirmat complicitatea lui Grigoriev Vl. la săvîrșirea atacului tîlhăresc

împreună cu Ceban A. În acest sens, declarațiile lui Ceban A. pe care dînsul ulterior le-

a schimbat în favoarea lui Grigoriev Vl., erau identice cu declarațiile martorilor Ojog S.

și Smirnov A.

Însă, instanța de apel, în mod arbitrar și formal exclude din probatoriu

declarațiile martorilor Ojog S. și Smirnov A., invocînd că, - „… aceștia nu erau

incluși în lista probelor acuzării și au fost prezentați la etapa cercetării judecătorești

”de a salva situația” ; „... că acuzarea nu a solicitat audierea suplimentară (pe viu) a

coinculpatului Ceban A.”.

În speță, însăși faptul că inculpatul Grigoriev V. a fost împreună cu Ceban A. la

procurarea pistolului și la locul faptei, urmau a fi apreciate în coroborare cu probatoriul

9

administrat în cauză, inclusiv cu declarațiile martorilor Ojog S. și Smirnov A., însă

instanța de apel eronat conchide că, - „… faptul că inculpatul Grigoriev V. a mers la

plimbare cu inculpatul Ceban A. și o perioadă la rugămintea ultimului 1-a așteptat în

curte, nu poate constitui infracțiunea prevăzută de art. 42-188 alin. (5) Cod penal”.

6.4. Din aceste motive, așa cum invocă procurorul, poziția instanței de apel

precum că, - ”În cadrul examinării apelului, acuzarea nu a solicitat audierea

suplimentară (pe viu) a coinculpatului Ceban A.” este greșită, deoarece sentința de

condamnare în privința lui Ceban A. nu a fost contestată de către ultimul, ceea ce

prezumă că acesta a fost de acord cu concluziile primei instanțe, care a constatat că

atacul tîlhăresc a fost comis prin coparticipare cu coinculpatul Grigoriev Vl.. Totodată,

Grigoriev Vl. și avocatul acestuia în ședința de judecată în instanța de apel n-au solicitat

audierea lui Ceban A., or, procurorul care n-a declarat apel împotriva sentinței de

condamnare a inculpaților, nu avea obligația procesuală să solicite audierea unui

coinculpat în favoarea celuilalt, cînd însăși partea apărării statuînd pe poziția de

achitare, nu solicită audierea acestei persoane.

Colegiul penal lărgit, menționează că, în procesul de apreciere a probelor,

declarațiile coinculpatului și ale martorului care a avut inițial calitatea de învinuit pot

servi la aflarea adevărului, întrucât aceștia sunt considerați martori, în accepțiunea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens, se observă că, verificînd probatoriul administrat în cauză instanța

de apel s-a referit formal la respectarea prevederilor alin. (2) art. 24 CPP, indicînd că

instanța de judecată nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, însă de fapt s-a

manifestat în favoarea apărării.

Astfel, la argumentarea necesității admiterii apelului declarat de partea apărării,

instanța de apel a apreciat unilateral probele administrate la dosar, dînd prioritate acelor

probe care, în viziunea acestei instanțe, demonstrează nevinovăția lui Grigoriev Vl., în

detrimentul celor aduse de procuror.

Așa fiind, instanța de apel fără o motivare corespunzătoare a respins declarațiile

martorilor Ojog S. și Smirnov A. Motivul că aceștia nu erau incluși în lista probelor

acuzării și au fost prezentați la etapa cercetării judecătorești ”de a salva situația” nu

pot fi considerate ca probe neconcludente.

Or, potrivit prevederilor art. 327 CPP, părțile pot prezenta probe suplimentare în

cazul în care ele consideră că probele prezentate în instanță sunt insuficiente pentru

confirmarea pozițiilor lor.

În cazul în care partea apărării contesta legalitatea sentinței de condamnare prin

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului, instanța

de apel urma să procedeze conform prevederilor alin. (3) art.413 CPP, adică dacă partea

apărării solicita audierea suplimentară a acestor doi martori Ojog S. și Smirnov A. -

dispunea audierea acestora. Însă, fără audierea acestora, care n-a fost solicitată de către

partea apărării (declarațiile nici n-au fost citite și consemnate în procesul-verbal al

ședinței de judecată), instanța de apel nu era în drept să dea o nouă apreceire

declarațiilor martorilor numiți cu excluderea lor din probatoriul administrat, -verificat și

apreciat de către prima instanță în sentința de condamnare.

6.5. Avînd în vedere că instanța de apel și-a fondat soluția pe probe

neadministrate în ședință și care s-au pus la baza deciziei de admitere a apelului,

10

Colegiul penal constată că a avut loc o greșită admitere a apelului declarat de partea

apărării.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) CPP, instanța de recurs, judecînd recursul,

casează total decizia atacată și menține hotărîrea primei instanțe, atunci cînd apelul a

fost greșit admis.

Astfel, în cauză se constată temeiul de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

CPP - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și, din aceste

considerente se impune ca decizia instanței de apel să fie casată cu menținerea sentinței

primei instanțe, fapt ce determină incontestabil necesitatea admiterii recursului declarat

de partea acuzării.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Constantin Miron, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 decembrie 2012, în cauza penală în privința lui Grigoriev

Vladimir pentru greșita admitere a apelului și menține sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 13 iunie 2012, prin care Grigoriev Vladimir Evgheni a fost

condamnat în baza art. 42, 188 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare în penitenciar de

tip închis.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică la 19 noiembrie 2013, ora 09:30.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Constantin Alerguș

Andrei Harghel

Iurie Diaconu

11