1r-arest-9/2013 — art. 190 alin. 5 CP

1r-arest-9/2013 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1r-arest-9/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Nicolae Gordilă și Constantin Alerguș,

Cu participarea:

Procurorului – Sergiu Crijanovschi,

Avocaților – Ilie Rotaru și Angela Corjan,

Inculpatului – Michael Gilanov,

judecând în ședință publică recursurile avocaților Ilie Rotaru și Angela Corjan, în

numele inculpatului Michael Gilanov, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2013, în cauza penală în privința lui

Gilanov Michael Serghei (Ghilanov Mihail

Serghei), născut la 17 martie 1959, originar din Georgia,

or. Tbilisi, str. Țulukidze 3, ap. 4.

Termen de examinare: 10.07.2012-16.07.2013

Procedura de citare legală a fost îndeplinită.

Inculpatul și avocații au susținut recursurile declarate.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursurilor cu menținerea deciziei

contestate.

Asupra recursurilor în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Ghilanov M.S. a fost recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și

condamnat la 13 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

anumită activitate pe un termen de 5 ani.

Acțiunile civile au fost admise în principiu, urmând să se expună asupra

cuantumului prejudiciului cauzat instanța de judecată în ordinea procedurii

civile.

Asociației Moldo - Koreene de Prietenie și Cooperare, care se ocupa inclusiv de

deschiderea vizelor peste hotare, fiind în participație simplă cu Elena Gabasova,

administratorul asociației, în scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuzând de încrederea a mai multor cetățeni, devenite ulterior

părți vătămate, sub pretextul perfectării documentelor și a vizei de muncă în

Republica Koreea, în diferite perioade de timp, în sediul asociației situat pe bd.

Ștefan cel Mare, mun. Chișinău, a primit de la aceștia diferite sume de bani, pe

care le-a însușit, și anume:

- în luna noiembrie anului 2005, de la cet. Liviu Danu suma de 3500 euro,

ceea ce constituie echivalentul a 52.359,3 lei MD;

1

- la 21 noiembrie 2005, de la cet. Ion Vidrașcu suma de 3500 dolari SUA,

ceea ce constituie echivalentul a 44.313,11 lei MD; de la cet. Gheorghe Donica

suma de 3500 euro, ceea ce constituie echivalentul a 51.768,85 lei MD;

- în luna mai anul 2006, de la cet. Andrei Cernenchii suma de 3800 euro,

ceea ce constituie echivalentul a 63.176, 2 lei MD;

- în luna iulie 2006, de la cet. Apostol Andrei suma de 3800 dolari SUA, ceea

ce constituie echivalentul a 45.980 lei MD;

- la 15 iulie 2006, de la cet. Victor Botnari suma de 3500 euro, ceea ce

constituie echivalentul a 59.004,05 lei MD; de la cet. Radu Pascari suma de 3500

euro, ceea ce constituie echivalentul a 59.004,05 lei MD; de la cet. Lilian Cociorva

suma de 4000 euro, ceea ce constituie echivalentul a 67.433,2 lei MD; cet. Igor

Zaicico suma de 3500 euro, ceea ce constituie echivalentul a 59.004,05 lei MD; de

la cet. Vladimir Apostol suma de 3500 euro, ceea ce constituie echivalentul a

59.004,05 lei MD;

- în luna noiembrie anul 2006 de la cet. Ion Cazac suma de 2750 euro, ceea ce

constituie echivalentul a 41.139,45 lei MD; de la cet. Neagu Sergiu suma de 2700

euro, ce constituie echivalentul a 45.549 lei MD;

- în luna decembrie anul 2006, de la cet. Ludmila Sclifos suma de 3800 euro,

ce constituie echivalentul a 65.559,88 lei MD; de la cet. Ruslan Mardari suma de

3500 euro, ce constituie echivalentul 60.384,1 lei MD; de la cet. Tatiana Covadji

suma de 3500 euro, ce constituie echivalentul a 60.384,1 lei MD; de la cet. Serghei

Mihailov suma de 2000 euro, ceea ce constituie echivalentul a 34.505,2 lei MD;

- la începutul anului 2007, de la cet. Filip Viorica suma de 4500 euro, ceea ce

constituie echivalentul a 74.700 lei MD;

- în perioada de timp începînd cu luna aprilie anului 2005, de la cet.

Samohvalova Maria, sub pretextul deschiderii unor afaceri pe teritoriul

Republicii Moldova și acordării ei postului de director financiar în cadrul

Asociației Internaționale Mold-Koreene a Prieteniei și Culturii Economice, a

primit de la ultima suma de 30.010 euro, ceea ce constituie echivalentul a

482.887,909 lei MD.

La începutul anului 2007, Ghilanov M.S. a părăsit Republica Moldova. La

cererea a 22 părți vătămate depuse în scurtă perioadă de timp după aceasta, au

fost pornite cauzele penale respective. Ghilanov M.S. a fost anunțat în căutare

internațională, fiind reținut la hotarele Poloniei, extrădat și plasat în

penitenciarul 13 mun. Chișinău.

numele inculpatului, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd că instanța de fond a ajuns la

o concluzie greșită privind vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) CP; în cadrul examinării cauzei și pronunțării

sentinței contestate au fost admise încălcări procedurale; la baza sentinței au fost

puse exclusiv declarațiile părților vătămate care nu sunt confirmate prin careva

probe.

3.1 Apel a declarat și inculpatul, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd faptul nevinovăției sale.

2

au fost admise apelurile inculpatului și apărătorului Beruciașvili A., casată

sentința, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) CPP și dispusă rejudecarea

cauzei în fond de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău. Măsura preventivă

în privința inculpatului - deținerea sub arest preventiv a fost prelungită pe

termen de 90 zile, calculând termenul de la 18.06.2013.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că nu a fost respectat

dreptul inculpatului la interpret, nefiind asigurată participarea interpretului pe

tot parcursul procesului penal, iar astfel de încălcări atrag nulitatea actului

procedural. Faptul neasigurării cu interpret rezultă din următoarele

circumstanțe:

Conform procesului verbal al ședinței de judecată, la judecarea cauzei au

participat mai mulți interpreți printre care Vieru, Ungureanu, Calalb, însă

contrar prevederilor art. 337 alin. (2) CPP, declarațiile persoanelor audiate în

ședința de judecată, adică a părților vătămate, martorilor, inculpatului nu sunt

semnate de interpret.

De asemenea, mai multe ședințe de judecată, inclusiv în cazul audierii

părților vătămate, martorilor au fost desfășurate în lipsa interpretului și anume:

ședințele din 07.02.12 și 14.02.12, 01.03.12, 28.03.12, 04.04.12, 11.04.12.

În opinia instanței de apel, nu a fost respectată continuitatea procesului

verbal a ședinței de judecată, adică părți separate din procesul verbal, care sunt

rupte din context și nu sunt semnate, în atare situație rămîn necombătute

obiecțiile indicate de apelanți cu privire la încălcarea procedurii de întocmire a

procesului verbal.

Instanța de apel a reținut că, conform recipiselor și procesului verbal al

ședinței de judecată din 11.04.2011, inculpatul a primit copia rechizitoriului în

limba rusă pe care dînsul o cunoaște, însă în ședința instanței de apel inculpatul

a pretins la înmînarea copiei rechizitoriului în limba rusă, explicând că interior

nu a primit rechizitoriu.

Instanța de apel a considerat că, chiar dacă este indicată participarea

interpretului în ședința de judecată din 11.04.2011, nu poate fi combătută

afirmația inculpatului, care afirmă contrariul, fiindcă lipsește semnătura

interpretului, precum că a fost avertizat de răspundere și respectiv este sub

îndoială faptul participării la ședința de judecată a acestuia.

Concomitent, instanța de apel a statuat neîntemeiată cererea părții apărării

cu privire la schimbarea măsurii preventive aplicate inculpatului.

numele inculpatului a declarat recurs, solicitînd eliberarea de sub arest a

inculpatului, cu aplicarea unei alte măsuri preventive, invocându-se că

inculpatul este reținut în stare de arest mai mult de 3 ani și instanța de apel a

prelungit ilegal arestul, care a expirat de mult.

5.1 La 08 iulie 2013 avocatul Angela Corjan, în numele inculpatului, a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei, în partea stabilirii măsurii de

prelungire arest preventiv cu 90 zile, cu schimbarea măsurii sub control judiciar

și/sau cu obligarea de nepărăsire a hotarelor țării RM, în temeiul art. 429 Cod de

3

procedură penală, invocând că inculpatul nu a fost asigurat cu interpret pe

parcursul procesului penal și este ținut sub arest mai mult de 3 ani.

penal constată că acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse din

următoarele motive.

Verificând legalitatea și temeinicia menținerii față de inculpat a măsurii

arest preventiv, Colegiul penal conchide că instanța de judecată a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art. 176 și 186 Cod de procedură penală.

După cum rezultă din materialele dosarului, prin decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2013, măsura preventivă în privința

inculpatului - deținerea sub arest preventiv a fost prelungită pe un termen de 90

zile, calculând termenul de la 18.06.2013.

Pentru a pronunța această hotărîre instanța de apel corect a reținut că în

privința lui Gilanov M.S. a fost aplicată arestarea preventivă la urmărirea penală

în baza încheierii și mandatului de arest din 01 octombrie 2007 (f.d. 239 v. 1),

emise de judecătorul de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, adică

adoptate de organul competent și în legătură cu învinuirea acestuia în comiterea

infracțiunii deosebit de grave.

Gilanov M.S. a fost reținut la 09 mai 2010 în or. Minsk, R. Belorusia (f.d. 84

v. 2), după anunțarea lui în căutare, apoi a fost extrădat R. Moldova.

Ulterior, la judecarea cauzei termenul arestării preventive a fost prelungit

de mai multe ori la demersul procurorului. Astfel, ultima dată, prin încheierea

Judecătorului Buiucani, mun. Chișinău din 27 aprilie 2012, a fost prelungit

termenul deținerii lui Gilanov M.S. sub arest pe o perioadă de 90 zile, începînd

cu data de 27 aprilie 2012, pînă la 25 iulie 2012.

Conform art. 176 alin. (1) Cod de procedură penală, măsurile preventive pot

fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire

penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în cazurile în care

există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul,

inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanță,

să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrșească alte

infracțiuni, de asemenea ele pot fi aplicate de către instanță pentru asigurarea

executării sentinței.

Conform art. 176 alin. (2) Cod de procedură penală, arestarea preventivă și

măsurile alternative arestării se aplică numai persoanei care este bănuită,

învinuită de săvîrșirea unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional

de grave, iar în cazul existenței unei bănuieli rezonabile privind săvîrșirea altor

infracțiuni, ele se aplică învinuitului, inculpatului care a comis cel puțin una din

acțiunile menționate la alin. (1).

Conform art. 186 alin. (5) Cod de procedură penală, fiecare prelungire a

duratei arestării preventive nu poate depăși 30 de zile în faza urmăririi penale și

90 de zile în faza judecării cauzei.

Conform art. 329 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei,

instanța, din oficiu sau la cererea părților și ascultînd opiniile acestora, este în

4

drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate

inculpatului.

Invocînd doctrina națională și reglementările juridice menționate la cazul

supus judecării, Colegiul constată că instanța de apel întemeiat a conchis că

menținerea față de inculpat a arestului preventiv este justificată, întemeiată și

necesară, deoarece este prevăzută de lege, este necesară într-o societate

democratică și urmărește scopul împiedicării inculpatului de a întreprinde

careva acțiuni negative asupra bunei desfășurări a procesului penal.

Astfel, Colegiul menționează că arestarea preventivă poate fi dispusă doar

dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

a) Legislația procesual-penală permite aplicarea acestor măsuri;

b) Există o bănuială rezonabilă că persoana a comis infracțiunea de care este

acuzată;

c) Există riscurile prevăzute de Codul de procedură penală care justifică

aplicarea arestului și

d) Alte măsuri preventive nu pot înlătura riscurile menționate la lit. c).

În acest context, Colegiul reiterează concluzia justă a instanței de apel cu

referire la faptul că: „necesitatea deținerii în continuare sub arest a inculpatului

nu a decăzut, deoarece infracțiunea de care este învinuit, conform art. 16 Cod

penal se clasifică ca o infracțiune deosebit de gravă și există temeiuri abile de a

bănui, că dînsul a comis infracțiunea incriminată. Persistă în continuare

necesitatea deținerii sub arest a inculpatului, fiindcă sancțiunea infracțiunii în

care se învinuiește acesta, prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 2 ani și

există motive verosimile de a bănui, că în cazul eliberării inculpatului de sub

arest el ar putea să se ascundă de instanța de judecată, să împiedice stabilirea

adevărului și buna desfășurare a procesului penal, avînd în vedere

circumstanțele expuse supra și faptul, că anterior el s-a eschivat de la

organul de urmărire penală”.

La capitolul existenței unei bănuieli rezonabile, Colegiul reține că art. 5 §1

lit. c) din Convenție, permite lipsirea de libertate a unei persoane în cazul cînd

există o “bănuială rezonabilă” că această persoană a săvîrșit o infracțiune.

Bănuiala rezonabilă presupune existența faptelor sau a informațiilor care ar

convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar fi putut săvîrși

infracțiunea. Ceea ce poate fi considerat “rezonabil” depinde de toate

circumstanțele cauzei (hot. Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, 30 august

1990, §32).

La capitolul riscurilor care justifică aplicarea arestului, Colegiul reține că art.

5 alin. (1) lit. c) din Convenție mai cere existența și motivelor “temeinice ale

necesității de a împiedica persoana să săvîrșească o infracțiune sau să fugă după

săvîrșirea acesteia”. Interpretînd această prevedere, Curtea Europeană a distins

patru riscuri (temeiuri) care pot justifica arestarea: riscul eschivării; riscul de a

împiedica buna desfășurare a justiției; prevenirea săvîrșirii de către persoană a

unei noi infracțiuni; și riscul că punerea în libertate a persoanei va cauza

dezordine publică.

5

Codul de procedură penală are prevederi similare. Temeiurile prevăzute de

art. 176 alin. (1) Cod de procedură penală rezultă din jurisprudența CtEDO și

urmează a fi interpretate în lumina acesteia. Pentru arestarea persoanei este

suficientă existența cel puțin a unuia din cele 4 riscuri.

Colegiul, consideră că în speța supusă judecării Curtea de Apel corect a

menționat existența temeiurilor relevante și suficiente, care să justifice

“menținerea față de inculpat a arestului preventiv” și care nu au decăzut pînă în

prezent. Adică, existența bănuielii rezonabile că persoana a săvîrșit o infracțiune

care justifică aplicarea arestului și existența riscurilor de eschivare și de

împiedicare a bunei desfășurări a justiției.

În cazul dat, Colegiul constată că, sunt motive „pertinente și suficiente” să

justifice detenția continuă, și anume: inculpatul este învinuit de comiterea

infracțiunii deosebit de grave, pentru care legea prevede o pedeapsă cu

închisoare de la 8 pînă la 15 ani. De asemenea, se ia în considerație complexitatea

cauzei penale, gravitatea infracțiunii comise, precum și personalitatea

inculpatului.

În privința seriozității motivului că inculpatul se poate eschiva de instanța

de judecată, Colegiul menționează că inculpatul nu are loc permanent de trai pe

teritoriul R. Moldova, nu are permis de ședere pe teritoriul R. Moldova, un timp

îndelungat s-a aflat în căutare, eschivîndu-se de organele de drept, el a fost

anunțat în căutare, ca urmare, fiind reținut la hotarele R. Belorusia și Polonia,

apoi extrădat organului de resort al R. Moldova. Toate acestea circumstanțe în

cumul duc la concluzia că sunt temeiuri rezonabile de a considera că vor apărea

dificultăți la prezentarea acestuia în fața instanței de judecată și la asigurarea

îndeplinirii obligațiilor sale procesuale, luînd în considerație că cauza dată a fost

trimisă la rejudecare în instanța de fond, pentru o nouă examinare, unde va fi

cercetat din nou tot probatoriul administrat pe caz.

Colegiul constată că privarea provizorie de libertate a inculpatului, la

momentul și în cazul concret, deși este o ingerință în drepturile garantate de art.

5 din Convenție, totuși, în circumstanțele descrise urmărește un scop legal și,

respectiv, este una legală, necesară și proporțională pericolului social al faptei ce

i se încriminează și urmărește drept scop desfășurarea normală a urmăririi

penale, acordarea posibilității instanței de judecată de a cerceta nestingherit

probe administrate și păstrarea intactă a acestora, garantarea desfășurării unui

proces obiectiv și echitabil, cu adoptarea unei hotărâri întemeiate și legale,

precum și garantarea atragerii la răspundere și pedeapsă penală a persoanei

vinovate în cazul unei eventuale condamnări. Deci, amestecul autorității publice

în exercitarea dreptului la libertate, în cazul descris, este dictat de necesitatea

menținerii siguranței publice, apărarea ordinii și bunei desfășurări a procesului

penal.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, Colegiul reține că deși

instanța de apel la argumentarea soluției sale în partea motivantă a deciziei, a

invocat corect prevederile art. 329 Cod de procedură penală, și ca urmare a

statuat că „inculpatul urmează a fi deținut în continuare în starea de arest„, însă

6

în dispozitivul deciziei instanța de apel a menționat „deținerea sub arest

preventiv se prelungește pe un termen de 90 de zile”.

Astfel, examinînd situația dată, Colegiul conchide că instanța de apel urma

să indice „menținerea” inculpatului în stare de arest, revenind, astfel la situația

de pînă la adoptarea sentinței casate. Deci, greșeala mecanică a instanței de apel

în dispozitivul deciziei, privind prelungirea măsurii de arest preventiv, în

viziunea Colegiului nu poate constitui un temei de desființare a deciziei

adoptate, și ca urmare instanța de recurs nu intervine în cazul dat.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesar de menționat că reieșind

din textul recursurilor declarate de către apărători, ca temei de control judiciar al

legalității deciziei privind măsura preventivă aplicată și prelungirea duratei ei,

de către instanța judecătorească ierarhic superioară s-a invocat numai art. 429

Codul de procedură penală, ce reglementează capitolul recursului ordinar

împotriva hotărîrilor instanțelor de apel.

Aici, Colegiul reține că instanța de apel în cazul cînd dispune casarea cu

remiterea la rejudecare a sentinței, prin care persoana a fost condamnată la o

pedeapsă reală sub formă de închisoare, deliberînd, este în drept să aplice

persoanei măsura de arest preventiv sau la domiciliu, în cazurile în care există

riscuri rezonabile menționate mai sus, cu indicarea datelor concrete care au

determinat necesitatea aplicării arestului, obligații exercitate de către instanța de

apel.

Încheierea instanței de apel prin care a fost aplicat arestul în cazul dat, poate

fi contestată separat cu recurs la Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu

prevederile art. 329 alin. (2) Cod de procedură penală. Durata aplicării arestării

preventive sau la domiciliu nu poate depăși termenul de 90 de zile.

În acest context, Curtea remarcă că, recurentul urma să invoce prevederile

art. art. 329 alin. (2) și 311-312 Cod de procedură penală, ce reglementează

rezolvarea chestiunii cu privire la măsura preventivă, aplicabilă în cazul supus

judecării.

Față de considerentele ce preced, Colegiul consideră că argumentele

invocate în recursurile apărătorilor, nu și-au găsit confirmare și se combat prin

însăși circumstanțele cauzei, iar menținerea inculpatului sub arest preventiv pe o

perioadă de 90 de zile, este justificată de cumulul de probe ce se conțin în dosar,

referitor la de pericolul dispariției lui.

Rezumînd toate cele expuse mai sus, Colegiul conchide că pe parcursul

examinării cauzei, instanța de apel legal și întemeiat nu a stabilit nici un temei,

care ar justifica eliberarea persoanei din arest preventiv, care ar garanta

asigurarea prezenței inculpatului în ședințele de judecată la o nouă examinare și

nu ar crea obstacole la finisarea cauzei, din care considerente, motive pentru

casarea deciziei în această parte lipsesc, recursurile declarate urmând a fi

respinse.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

7

D E C I D E :

Respinge, recursurile declarate de avocații Ilie Rotaru și Angela Corjan, în

numele inculpatului Gilanov Michael Serghei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2013, cu privire la prelungirea

măsurii de arest preventiv cu 90 (nouăzeci) zile, în privința lui Gilanov Michael

Serghei, cu menținerea deciziei contestate.

Decizia este irevocabilă.

Președinte: (semnătură) Constantin Gurschi

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Judecător Nicolae Gordilă

8