MAZILU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MAZILU v. ROMANIA (CtEDO, 2023)
Publicat la 11 aprilie 2023 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 39194/20 Eduard MAZILU împotriva României depusă la 12 august 2020 comunicată la 21 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la opoziția reclamantului față de aplicare („concursație la executare „) a unui contract de împrumut încheiat cu o bancă. Cererea sa de anulare a procedurii de executare a procedurii a fost bazată pe trei motive: (1) dreptul de a obține executarea forțată a fost limitat la timp; (2) mandatul reprezentantului creditorului de a iniția procedura de executare forțată nu a fost depus în dosar și (3) contractul de împrumut conține „condiții nejustificate”. Prin decizia din 20 decembrie 2017, Curtea de District din București, după examinarea tuturor celor trei argumente formulate de reclamant, a permis opoziția sa la executarea acesteia. Prin decizia finală din 25 iunie 2019 (servită la reclamant la 14 noiembrie 2019), Curtea de Județean din București a permis recursul depus de banca și hotărârea instanței de primă instanță a fost anulată. Curtea de apel a respins acțiunea reclamantului după ce a examinat doar argumentul reclamantului cu privire la presupusa nejustificare a condițiilor contractuale ale contractului de împrumut. Celelalte două argumente, deși reiterate în declarația de apărare a reclamantului, nu au fost abordate de instanța de apel. În baza articolului 6, reclamantul plânge că instanța de apel a anulat hotărârea instanței de primă instanță fără să examineze două dintre cele trei argumente principale susținute de el. El susține că, în absența oricărei trimiteri la argumentele sale în decizia finală, este imposibil să se asigure dacă aceste argumente au fost pur și simplu neglijate sau că instanța a vrut să le respingă și, dacă este cazul, pentru motivele respective. 1 din Convenție în ceea ce privește examinarea opoziției sale la executarea unui împrumut contractual? În special, instanța de apel a efectuat o examinare adecvată a argumentelor principale ale reclamantului și explică suficient motivul pentru care a fost respinsă acțiunea reclamantului (a se vedea Ruiz Torija c. Spania, 9 decembrie 1994, §§ 29-30, Serie A nr. 303 Perez c. Franța [GC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004 I, și Pleș v. România , nr. 37213/06, §§ 29, 12 aprilie 2016)?