CHIVU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
CHIVU v. ROMANIA (CtEDO, 2023)
Publicat la 20 februarie 2023 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 55001/20 CHIVU vasulară împotriva României depusă la 3 decembrie 2020 a comunicat la 30 ianuarie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul refuz al dreptului de acces al reclamantului la o instanță. În contextul procedurii de insolvență împotriva unei societăți comerciale, reclamantul achiziționat la licitația organizată de administratorul de insolvență o parte din activele debitorului (activități mobiliare care constituie RON 265.567 – echivalentul de 60.000 EUR). În urma mai multor încercări eșuate de a lua posesia activelor pentru care a fost plătit prețul integral, la 14 septembrie 2018 reclamantul a depus o acțiune cu instanța de insolvență care solicită anularea raportului de licitație emis la 7 Februarie 2018 și publicată în Buletinul de proceduri de insolvență la 23 martie 2018. Reclamantul a solicitat reintegrarea părților în situația anterior vânzării licitației și rambursarea sumei transferate în contul societății insolvente. Prin hotărârea din 21 octombrie 2019, Tribunalul județului București a respins cererea reclamantului din moment ce a remarcat că, în conformitate cu legea privind procedurile de insolvență, Legea nr. 85/2014, cererea sa ar fi trebuit să fie depusă în termen de șapte zile de la publicarea raportului de licitație în Bulletinul de proceduri de insolvență. În plus, instanța a subliniat faptul că reclamantul nu poate decât să-și pună în aplicare cererile în cadrul procedurii de insolvență. Prin decizia finală din 23 iunie 2020, Curtea de Apel din București a respins recursul depus de reclamant împotriva hotărârii Curții de Conturi din 6 decembrie 2019, subliniind că a fost depusă mai mult de șapte zile după 15 noiembrie 2019, data în care hotărârea Curții de Conturi din București a fost publicată în Bulletinul de proceduri de insolvență. Curtea de Apel a calculat termenul pentru depunerea recursului de la data publicării acestei hotărâri în Buletinul de Procedințe de Insolvabilitate și nu de la data la care a fost trimisă reclamantului prin post (3 decembrie 2019). În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul susține că calculul termenului pentru anularea raportului de licitație și recursul său în cadrul procedurii de insolvență de la data publicării în Bulletinul de proceduri de insolvență este prea restrictiv și împiedică examinarea cererilor sale de către instanțe competente. Reclamantul a avut acces la o instanță pentru determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, având în vedere modul în care hotărârea de 21 Octombrie 2019 a Curții de județ București a fost pus la dispoziție, atât prin intermediul serviciilor poștale, cât și prin intermediul Bulletinului de proceduri de insolvență, a avut o oportunitate echitabilă de a avea cunoștință de această decizie și de a face apel împotriva acesteia în termenele stabilite de lege (a se vedea mutatis mutandis Zavodnik c. Slovenia , nr. 53723/13, §§ 69-74 și 81, 21 mai 2015)? În plus, reclamantul a avut o oportunitate echitabilă de a avea cererile sale privind anularea raportului de licitație examinat de o instanță?