1re-66-2015 — art.264-1 alin.1 CP

Prima instanță: 15.10.2014 - 04.11.2014,

Instanța de apel: 04.12.2014 - 28.01.2015,

Instanța de recurs:17.04.2015 - 20.05.2015. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Edineț din 04 noiembrie 2014, Macovschi Eduard a fost condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 350 unități convenționale în sumă de 7000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani. 2. Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Macovschi Eduard, la 27 iunie 2014, ora 23.20, conducînd automobilul de model „BMW-730”, cu n/î T 099 CO, a fost stopat pe o stradă din s.Tîrnova, r-nul Edineț, avînd un conținut de alcool etilic în sînge de 1,57%, iar în aerul expirat o concentrație a vaporilor de alcool de 0,57 mg/l, adică fiind în stare de ebrietate cu grad avansat. 3. Sentința a fost atacată cu recurs de inculpat, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie micșorat termenul privării de dreptul de a conduce mijloace de transport, invocînd că pedeapsa aplicată este prea aspră, în coraport cu faptul că a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, nu are antecedente penale, are doi copii minori la întreținere, de profesie este șofer și privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport va defavoriza nivelul de trai al familiei sale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2015, a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului. Instanța de recurs a constatat că, prima instanță, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței și concludenței, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia. 1 Totodată, instanța a menționat că, art.2641 alin.(1) Cod penal, care i-a fost imputat inculpatului, prevede ca pedeapsă amendă în mărime de 400 pînă la 500 unități convenționale și muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 pînă la 240 ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de la 3 la 5 ani, astfel fiind evidentă și obligatoriei stabilirea pedepsei complementare în privința inculpatului. Astfel, instanța de recurs a conchis că, pedeapsa stabilită inculpatului corespunde celor săvîrșite și efectivă pentru reeducarea și corijarea lui, iar privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pentru un anumit termen, va corespunde principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut de art.61 Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Prin urmare, instanța de recurs a respins argumentul recurentului în ce privește aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, deoarece în cauză nu au fost stabilite circumstanțe ce ar permite aplicarea dispozițiilor articolului dat, iar circumstanțele invocate de acesta pot fi caracterizate ca unele atenuante, pe care prima instanță le-a luat în considerație la aplicarea pedepsei, însă acestea nicidecum nu pot fi calificate ca circumstanțe excepționale ce ar duce la aplicarea prevederilor art.79 Cod penal.

Împotriva deciziei instanței de recurs a declarat recurs în anulare inculpatul E.Macovschi care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute în art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, fără a-și argumenta recursul și a indica care este viciul fundamental ce a afectat hotărîrea atacată, solicită casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care, în temeiul art.79 Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, invocînd că a recunoscut vina, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, se căiește sincer de cele comise, iar instanța la stabilirea pedepsei nu au ținut cont că are la întreținere doi copii minori, că este de profesie șofer și activitatea dată este unica sursă de existență a familiei sale.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. După cum rezultă din textul recursului, recurentul, fără a indica vreun viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea atacată, ca temei al recursului în anulare invocă dezacordul său cu pedeapsa stabilită de prima instanță, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată una mai blîndă, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Analizînd argumentele date la situația în cauză, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent în prezenta cauză nu constituie acel viciu fundamental, care ar afecta hotărîrea atacată, negăsindu-și confirmare, deoarece instanța de recurs a analizat obiectiv probele administrate și și-a motivat soluția în sensul oferirii răspunsurilor la toate temeiurile recursului, astfel că hotărîrile judecătorești cuprind motivele pe care se întemeiază soluția. La fel, din textul recursului rezultă că, unul din principalele argumente pe care le invocă recurentul este faptul că, în privința sa neîntemeiat a fost dispusă aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, indicînd că instanța de recurs nu a luat în considerație circumstanțele cauzei, că posibilitatea de a conduce un 2 mijloc de transport este strîns legată de activitatea lui de serviciu, fiind o sursă de existență a familiei sale. Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei lui E.Macovschi, prima instanță, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, numindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 350 unități convenționale în sumă de 7000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani. Se reține că, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Astfel, reieșind din faptul că inculpatul a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate avansată, prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la trafic, Colegiul penal conchide că pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport aplicată acestuia, este stabilită corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social al acesteia. Sub acest aspect, Colegiul penal reține și prevederile art.24 Cod penal, care reglementează că persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietății, gradul și influența ei asupra săvîrșirii acțiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei. Astfel, instanțele au luat în considerație faptul că infracțiunea a fost săvîrșită în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și corect a aplicat în privința inculpatului pedeapsa complementară obligatorie prevăzută de norma penală în baza căreia a fost recunoscut vinovat. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de condamnatul E.Macovschi, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4), art.453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Macovschi Eduard, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2015, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 iunie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3