1re-120/2015 — art. 264-1 al. 3 CP

Dosarul nr. 1re-120/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

inculpatul Scripnic Ivan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

22 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Scripnic Ivan Efim, născut la 01 iulie 1966, originar și

domiciliat în s. Ocnița, r-l Ocnița.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal

și în temeiul normei menționate i s-a stabilit pedeapsa cu amendă în mărime de 350

unități convenționale, ce constituie 7000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Scripnic Ivan, deținînd permisul de conducere cu nr. 975803316, în timp ce conducea

autovehiculul de model ZIL cu n/î OC AM 965, a fost stopat de către colaboratorii de

poliție pe traseul R11 în or. Ocnița, str. Ștefan Vodă. Fiind suspectat de conducerea

unității de transport în stare de ebrietate, inculpatului i s-a propus testarea

alcoolscopică, ultimul refuzînd să fie supus testării menționate.

Conform procesului verbal de constatare a faptei din 16.10.2014, întocmit de

către ISST și AR SSP IP Ocnița, C. Staver, conducătorul vehiculului Scripnic Ivan a fost

informat despre necesitatea trecerii examenului medical pentru constatarea stării de

ebrietate și avertizat despre răspunderea penală în cazul refuzului de a susține

examenul medical, însă, contrar prevederilor pct. 11 lit. j) a Regulamentului Circulației

Rutiere, potrivit căruia „ Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării,

este obligat să se supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului

expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea

constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare ”, a refuzat de a trece testarea alcoolscopică și examenul

medical în vederea constatării alcoolemiei.

Acțiunile lui Scripnic Ivan au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal,

refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul

1

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și recoltarea probelor biologice în

cadrul acestui examen medical.

parțială a acesteia, cu stabilirea pedepsei fără privarea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

În motivarea recursului a indicat că la stabilirea pedepsei instanța de judecată nu

a luat în considerație starea excepțională a sa, că el are la întreținere soția, care nu este

încadrată în cîmpul muncii și copii, situația materială grea, toți membrii familiei fiind

bolnavi, astfel transportul pentru el fiind unica sursă de întreținere pentru familie.

respins ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul Scripnic Ivan, cu menținerea

sentinței instanței de fond.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de recurs a menționat că, făcînd o

apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei

probante administrate de către organul de urmărire penală, a ajuns la concluzia că

instanța de fond a adoptat o sentință legală în partea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal.

La stabilirea pedepsei principale, Colegiul penal a menționat că, instanța de fond

constatînd ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat, la stabilirea

pedepsei cu amenda, inculpatului Scripnic Ivan, n-a ținut cont în deplină măsură de

prevederile legale a art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, or, potrivit acestora,

inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu amendă. La alin. (3) a normei menționate, se prevede o pedeapsă cu

amendă în mărime de la 550 la 650 unităti convenționale si reducîndu-se cu l/4, limita

minimă va fi - 412,5 unități convenționale și nicidecum 350 unități convenționale după

cum a stabilit instanța de fond, însă ținîndu-se cont de prevederile art. 442 Cod de

procedură penală, instanța de recurs nu poate agrava situația în propriul recurs,

urmînd a fi lăsată fară modificări.

Cît privește, la aplicarea pedepsei complimentare, instanța de fond, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, de

motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, care la locul de trai se caracterizează

pozitiv, dar care în anul 2014 a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (l) Cod

penal și fiind liberat de răspunderea penală cu tragerea la răspunderea

contravențională nu a făcut concluzii necesare și nu a stat pe calea corijării.

Circumstanțe atenuante ale cauzei sau circumstanțe care ar agrava răspunderea

inculpatului de către instanța de fond nu au fost reținute.

Colegiul penal a considerat, că pedeapsa stabilită inculpatului va atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului, iar privarea lui de dreptul de a conduce

mijloacele de transport va preveni săvîrșirea de el a noi fapte penale, careva temeiuri

de modificare a pedepsei în sensul propus de către recurent nu au fost stabilite.

2

condamnat, în care se solicită casarea parțială a hotărîrilor judecătorești, cu stabilirea

pedepsei fără privarea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În argumentarea recursului în anulare recurentul a menționat că instanțele

ierarhic inferioare la aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, nu au luat în considerație cele enumerate de el în recurs, și anume

argumentele referitoare la starea familiei sale precare se consideră ca circumstanțe

excepționale și care fac posibilă eliberarea sa de pedeapsa complementară.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în

articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și

argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate.

Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul condamnatului

nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu

indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial

încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective

raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate

internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea

atacată, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrii contestate, cu indicarea unor

erori de drept concrete.

În recursul său recurentul își exprimă doar dezacordul în partea aplicării

pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, ceea ce nu

constituie un viciu fundamental.

Astfel, Colegiul penal statuează că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Instanța de recurs menționează că, pedeapsa aplicată persoanei recunoscute

vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

3

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale.

De asemenea Colegiul reține că, criticile formulate în recursul în anulare de către

recurent au fost invocate și în recursul depus la Curtea de Apel Bălți, ce au constituit

obiect de discuții în această instanță, fiindu-le oferite o motivare corespunzătoare și

bine argumentate.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este vădit

neîntemeiat, și anume din aceste motive recursul condamnatului Scripnic Ivan

urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 22 aprilie 2015, declarat de către condamnatul Scripnic Ivan Efim, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

4