1re-120/2015 — Art. 264-1 al. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Ocnița din 17 februarie 2015, Scripnic Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal și în temeiul normei menționate i s-a stabilit pedeapsa cu amendă în mărime de 350 unități convenționale, ce constituie 7000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit sentinței, la data de 16.10.2014, aproximativ la ora 01.00, inculpatul Scripnic Ivan, deținînd permisul de conducere cu nr. 975803316, în timp ce conducea autovehiculul de model ZIL cu n/î OC AM 965, a fost stopat de către colaboratorii de poliție pe traseul R11 în or. Ocnița, str. Ștefan Vodă. Fiind suspectat de conducerea unității de transport în stare de ebrietate, inculpatului i s-a propus testarea alcoolscopică, ultimul refuzînd să fie supus testării menționate. Conform procesului verbal de constatare a faptei din 16.10.2014, întocmit de către ISST și AR SSP IP Ocnița, C. Staver, conducătorul vehiculului Scripnic Ivan a fost informat despre necesitatea trecerii examenului medical pentru constatarea stării de ebrietate și avertizat despre răspunderea penală în cazul refuzului de a susține examenul medical, însă, contrar prevederilor pct. 11 lit. j) a Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „ Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat să se supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare ”, a refuzat de a trece testarea alcoolscopică și examenul medical în vederea constatării alcoolemiei. Acțiunile lui Scripnic Ivan au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul 1 medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul, în care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu stabilirea pedepsei fără privarea dreptului de a conduce mijloace de transport. În motivarea recursului a indicat că la stabilirea pedepsei instanța de judecată nu a luat în considerație starea excepțională a sa, că el are la întreținere soția, care nu este încadrată în cîmpul muncii și copii, situația materială grea, toți membrii familiei fiind bolnavi, astfel transportul pentru el fiind unica sursă de întreținere pentru familie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 aprilie 2015, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul Scripnic Ivan, cu menținerea sentinței instanței de fond. 4.1. În motivarea soluției sale instanța de recurs a menționat că, făcînd o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, a ajuns la concluzia că instanța de fond a adoptat o sentință legală în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal. La stabilirea pedepsei principale, Colegiul penal a menționat că, instanța de fond constatînd ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat, la stabilirea pedepsei cu amenda, inculpatului Scripnic Ivan, n-a ținut cont în deplină măsură de prevederile legale a art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, or, potrivit acestora, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. La alin. (3) a normei menționate, se prevede o pedeapsă cu amendă în mărime de la 550 la 650 unităti convenționale si reducîndu-se cu l/4, limita minimă va fi - 412,5 unități convenționale și nicidecum 350 unități convenționale după cum a stabilit instanța de fond, însă ținîndu-se cont de prevederile art. 442 Cod de procedură penală, instanța de recurs nu poate agrava situația în propriul recurs, urmînd a fi lăsată fară modificări. Cît privește, la aplicarea pedepsei complimentare, instanța de fond, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, dar care în anul 2014 a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (l) Cod penal și fiind liberat de răspunderea penală cu tragerea la răspunderea contravențională nu a făcut concluzii necesare și nu a stat pe calea corijării. Circumstanțe atenuante ale cauzei sau circumstanțe care ar agrava răspunderea inculpatului de către instanța de fond nu au fost reținute. Colegiul penal a considerat, că pedeapsa stabilită inculpatului va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar privarea lui de dreptul de a conduce mijloacele de transport va preveni săvîrșirea de el a noi fapte penale, careva temeiuri de modificare a pedepsei în sensul propus de către recurent nu au fost stabilite. 2

Decizia instanței de recurs, este atacată cu recurs în anulare de către condamnat, în care se solicită casarea parțială a hotărîrilor judecătorești, cu stabilirea pedepsei fără privarea dreptului de a conduce mijloace de transport. În argumentarea recursului în anulare recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare la aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, nu au luat în considerație cele enumerate de el în recurs, și anume argumentele referitoare la starea familiei sale precare se consideră ca circumstanțe excepționale și care fac posibilă eliberarea sa de pedeapsa complementară.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate. Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul condamnatului nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete. În recursul său recurentul își exprimă doar dezacordul în partea aplicării pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, ceea ce nu constituie un viciu fundamental. Astfel, Colegiul penal statuează că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Instanța de recurs menționează că, pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să 3 restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale. De asemenea Colegiul reține că, criticile formulate în recursul în anulare de către recurent au fost invocate și în recursul depus la Curtea de Apel Bălți, ce au constituit obiect de discuții în această instanță, fiindu-le oferite o motivare corespunzătoare și bine argumentate. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat, și anume din aceste motive recursul condamnatului Scripnic Ivan urmează a fi declarat inadmisibil.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (1) și (2) pct. 4), art. 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 aprilie 2015, declarat de către condamnatul Scripnic Ivan Efim, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 noiembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Liliana Catan 4