1ra-414/2015 — art.264 al.1 CP

1ra-414/2015 — art.264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 414/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Petru URSACHE

judecători Nadejda TOMA

Ghenadie NICOLAEV

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Nicoară Cristian, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Nicoară Cristian Andrei, născut la 24.08.1994,

originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Alecu

Russo nr.24, ap.158.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Prima instanță: 27.11.2013 – 23.09.2014,

Instanța de apel: 24.10.2014 – 19.12.2014,

Instanța de recurs: 27.02.2015 – 29.04.2015.

A C O N S T A T A T:

2014, inculpatul Nicoară Cristian a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 264 alin.(1) Cod penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 250 unități convenționale, adică 5000 lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Dumitriu Diana a fost admisă

parțial și dispusă încasarea din contul inculpatului prejudiciul material în

suma de 36475 lei, prejudiciul moral în sumă de 20000 lei și cheltuielile

pentru asistența juridică în sumă de 3000 lei.

data de 26 iulie 2013, aproximativ la ora 23.10, conducând autoturismul de

model ’’Ford Mondeo” cu n.î. C YU 007, fiind treaz, cu permis de conducere

1

valabil categoriei mijlocului de transport pe care-l ghida, deplasându-se în

mun. Chișinău pe bd. Mircea cel Bătrîn din direcția str. Alecu Russo spre str.

Petru Zadnipru, ajungând lângă stația pentru transport obștesc și fiind în

perimetrul imobilului nr. 2 de pe bd. Mircea cel Bătrîn, loc unde pe partea

carosabilă era amenajată trecerea pietonală, marcată cu marcaj rutier 1.14.1. -

anexa nr. 4, capitolul I al RCR și semnalizată corespunzător prin indicatorul

rutier 5.50.1 - anexa nr.3, capitolul V din RCR, având viteză sporită, nu a ținut

seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența

unor obstacole pe sectoarele de drum, intensitatea și nivelul de organizare al

traficului rutier, manifestând neglijența, nu a cedat trecerea pietonilor, iar în

consecință a comis tamponarea părții vătămate Dumitriu Diana Teodor,

născută la 25 mai 1971, care în acel moment, în calitate de pieton traversa

regulamentar carosabilul bulevardului Mircea cel Bătrîn pe trecerea nedirijată

pietonală de la dreapta la stânga relativ sensului de deplasare a automobilului

de model ’’Ford Mondeo” cu n.î. C YU 007, condus de Nicoară Cristian. În

rezultatul impactului, părții vătămate Dumitriu Diana Teodor, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 2595/D din 29 octombrie 2013 i-au

fost cauzate vătămări corporale, sub forma de plagă confuză deschisă

articulației genunchiului stîng, complicată cu bursită septică și hematom

infectat, excoriația antebrațului drept, care condiționează dereglare de lungă

durată a sănătății și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

medie.

Instanța de fond a stabilit că în acțiunile inculpatului Nicoară Cristian se

conțin elementele infracțiuni prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal ”adică,

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a

sănătății”.

apel, inculpatul Nicoară C., avocatul Medeleanu R. în numele părții vătămate

Dumitriu D. și procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Severin V.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatul Nicoară Cristian să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. În conformitate cu art.

90 Cod penal să fie dispusă suspendarea condiționată a pedepsei principale

stabilite pe un termen de probă de 2 ani. De asemenea a solicitat să fie admisă

integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă Dumitriu D.

2

În motivarea apelului, procurorul a indicat că prin fapta sa infracțională,

deși comisă din imprudență, inculpatul Nicoară Cristian a cauzat vătămarea

corporală medie a unei persoane, de aceea pedeapsa amenzii aplicată

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită este prea blândă, pedeapsa stabilită

fiind incorect individualizată.

De asemenea procurorul a indicat asupra faptului, că instanța incorect a

aplicat pedeapsa complementară, privarea de dreptul special de a conduce

mijloace de transport, deoarece aceasta putea fi aplicată numai în cazul

stabilirii în calitate de pedeapsă principală a pedepsei închisorii, așa cum este

indicat în sancțiunea art. 264 al. (1) Cod penal.

Procurorul a menționat în acest sens că, în cazul când instanța de

judecată a decis aplicarea în privința inculpatului a pedepsei amenzii și

totodată a pedepsei complementare, privarea de dreptul special de a conduce

mijloace de transport, aceasta urma să motiveze această soluție, făcând

referință la prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal, conform căruia „privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

poate fi aplicată ca pedeapsă complementară și în cazurile când nu este

prevăzută în calitate de pedeapsă, dacă ținând cont de caracterul infracțiunii

săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu sau în

timpul exercitării unei anumite activități, instanța de judecată va considera

imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate".

Astfel, în opinia procurorului, instanța de judecată a aplicat inculpatului

o pedeapsă contrar sancțiunii prevăzută de art. 264 alin.(1) Cod penal, în alte

limite decât cele prevăzute de lege fără a face trimitere la prevederile art. 65

Cod penal.

3.2. Avocatul Medeleanu R. a solicitat casarea parțială a hotărârii

instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

conform căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și să fie dispusă încasarea din

contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciul moral în sumă

de 150000 lei.

În susținerea cerințelor sale avocatul a indicat asupra faptului, că

instanța de judecată a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, deoarece

inculpatul nu a făcut concluzii în urma celor întâmplate și nu a încercat să

achite părții vătămate suma prejudiciului material sau moral.

De asemenea avocatul Medeleanu R. a menționat că sumă de 20000 lei,

încasată de către instanța de judecată în calitate de prejudiciu moral nu este

suficientă, fiind una inechitabilă, deoarece nu s-a ținut cont în deplină măsură

3

și suferințele fizice și psihice, suportate de către partea vătămată în urma

accidentului rutier, precum și de faptul că consecințele acestuia i-au schimbat

sub aspect negativ viața părții vătămate pe un timp nedeterminat.

3.3. Inculpatul prin apelul declarat și apelul suplimentar a solicitat

casarea parțială a sentinței instanței de fond în partea ce ține de admiterea

parțială a acțiunii civile, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri privind

admiterea în principiu a acțiunii civile, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a indicat că instanța de fond nu

a ținut cont și nu s-a expus pe marginea obiecțiilor formulate de inculpat cu

referire la acțiunea civilă și anume că materialele cauzei nu conțin probe ce ar

confirma cu certitudine cuantumul acțiunii civile.

Tot în apelul declarat inculpatul a invocat că instanța de fond la stabilirea

pedepsei complimentare n-a ținut cont de faptul că conform prevederilor art.

264 alin. (1) Cod penal, privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport constituie o pedeapsă complimentară, care poate fi aplicată doar la

stabilirea în calitate de pedeapsă principală a pedepsei închisorii, dar nu și în

cazul celorlalte categorii de pedeapsă prevăzute de norma menționată.

decembrie 2014 apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. A fost

admis integral apelul declarat de procuror și parțial a fost admis apelul

declarat de avocatul Medeleanu R. în interesele părții vătămate, a fost casată

sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță, prin care Nicoară Cristian a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii aplicată

inculpatului a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și dispusă încasarea din contul

inculpatului Nicoară Cristian în beneficiul părții vătămate Dumitriu Diana,

prejudiciul material în sumă de 36475 lei, prejudiciu moral în sumă de 40000

lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 lei, iar în rest,

pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

fond corect a încadrat acțiunile inculpatului Nicoară Cristian în baza art. 264

alin. (1) Cod penal, reținând în acest sens probele cercetate de instanța de

fond, la rândul său instanța de apel a stabilit că, vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin următoarele probe:

4

- declarațiile părții vătămate Dumitriu Diana din cadrul ședinței judiciare;

- declarațiile martorului Dumitriu Mihaela din cadrul ședinței judiciare;

- raportul ofițerului de urmărire penală privind înregistrarea

materialului în REI-2 DP mun. Chișinău (f. d. 4);

- proces verbal de cercetare la locul accidentului rutier, din 27 iulie 2013

cu foto tabel (f. d. 7-8, 10);

- schița accidentului rutier, anexată la procesul-verbal de cercetare la

fața locului, din 27 iulie 2013 ( f. d.9);

- îndreptarea pentru stabilirea stării de ebrietate a conducătorului auto

Nicoară Cristian (f. d. 11);

- procesul-verbal nr. 740 al examinării medicale de constatare a faptului

de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, întocmit la 27 iulie

2011 în cadrul Dispensarului Narcologic Republican (f. d. 12);

- certificatul de vizită nr. 57416, din 27 iulie 2013 (f. d. 13);

- raportul de constatare medico-legală nr. 2183/D, din 20 septembrie

2013 (f. d. 17-18);

- declarația lui Nicoară Cristian șefului Direcției de Poliție mun.

Chișinău, din 27 iulie 2013 (f. d.19);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2595/D, din 29 octombrie

2013 (f. d. 24);

- procesul-verbal de audiere a martorului Dumitriu Mihaela, din 22

octombrie 2013 (f.d.30-31);

- procesul-verbal de audiere a martorului Mihailov Irina, din 22

octombrie 2013 (f. d. 32);

- trimitere - extras medical din 06 septembrie 2013 (f. d. 33);

- foaia de parcurs pentru autoturisme seria WO nr. 345604 (f. d. 34);

- copia permisului de conducere pe numele lui Nicoară Cristian; copia

certificatului de înmatriculare nr. 127205677 asupra automobilului Ford

Mondeo cu n.î. C YU 007; polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto internă seria AT nr. 0056927 din 30 august 2012 (f. d. 36);

Instanța de apel a statuat că instanța de fond i-a stabilit inculpatului

Nicoară Cristian o pedeapsă prea blândă, menționând că la individualizarea

pedepsei în acest caz un rol important îl au următoarele circumstanțe.

Astfel, potrivit deciziei instanței de apel, deși inculpatul a recunoscut

vina și a declarat că se căiește de cele comise, recunoaște că vătămările

produse părții vătămate necesită cheltuieli, acesta n-a contribuit și n-a

compensat în nici un fel cheltuielile suportate pentru tratamentul părții

vătămate Dumitriu Diana, nu a vizitat-o și nici scuze de la ultima nu și-a cerut,

demonstrând nepăsare și insensibilitate față de suferințele ultimei.

5

Din aceste considerente instanța de apel a conchis, că instanța de fond nu

a apreciat obiectiv comportamentul inculpatului Nicoară Cristian după

comiterea accidentului, stabilindu-i o pedeapsă cu amendă, fără a ține cont de

atitudinea nepăsătoare a inculpatului față de consecințele faptei sale.

În consecință instanța de apel a concluzionat asupra admiterii integrale a

apelului declarat de către procuror, recunoscându-l vinovat și condamnându-l

pe Nicoară Cristian în baza art. 264 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei

închisorii, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport în

calitate de pedeapsă complementară.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de probă de 2 ani.

Instanța de apel de asemenea a menționat că instanța de fond la

examinarea acțiunii civile corect a concluzionat încasarea din contul

inculpatului Nicoara C. în beneficiul părții vătămate Dumitriu D., a

prejudiciului material în suma de 36 475 lei, ținând cont de faptul că la

Dumitriu Diana conform raportului de expertiză medico-legale nr. 2595/D

din 29 octombrie 2013 s-a constatat: plagă contuză deschisă articulației

genunchiului stâng, complicată cu bursită septică și hematom infectat;

excoriație antebrațul drept, care condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări medii (f. d. 30-31), iar

potrivit Fișei de trimitere medicală din 06 septembrie 2013, între 27 iulie

2013-06 septembrie 2013 Dumitriu Diana s-a aflat la tratament medical în

staționar în legătură cu suferirea vătămărilor corporale în rezultatul

acțiunilor ilicite a inculpatului (f. d. 33).

Instanța de apel a considerat că în suportul concluziilor sale cu privire la

admiterea acțiunii civile în ce privește încasarea prejudiciului material

urmează a fi puse imaginile foto și bonurile de plată pentru medicamente și

tratament medical în perioada după producerea accidentului rutier din 26

iulie 2013 prezentate de către partea vătămată (f. d. 88-106, 110-120),

deoarece acestea demonstrează legătura cauzală dintre accidentul produs și

prejudiciile materiale suferite, precum și întinderea prejudiciului material

suportat de partea vătămată Dumitriu Diana.

De asemenea instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a ajuns

în mod justificat la concluzia că din contul lui Nicoară Cristian urmează a fi

încasat în beneficiul lui Dumitriu Diana cheltuielile de judecată în suma de

3000 lei, deoarece în cadrul procesului penal partea vătămată și civilă

Dumitriu D. a fost reprezentată în judecată de un avocat, cheltuielile pentru

asistența juridică acordată de către acesta fiind confirmate de către aceasta.

Instanța de apel a stabilit că suma prejudiciului moral 150000 lei

6

solicitată de a fi încasată din contul inculpatului Nicoară C. de către partea

vătămată este exagerată, iar suma de 20000 lei, dispusă spre încasare în

calitate de prejudiciu moral de către instanța de fond este prea mică, de aceea,

reieșind din suferințele fizice și psihice suportate de către partea vătămată în

urma infracțiunii, instanța de apel a concluzionat că din contul inculpatului

urmează a fi încasat în beneficiul părții vătămate Dimitriu Diana un prejudiciu

moral în sumă de 40000 lei.

declarat recurs ordinar inculpatul Nicoară C., solicitând casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărîri în ordinea stabilită pentru prima instanță prin

care să-i fie stabilită pedeapsa amenzii, exclusă aplicarea pedepsei

complementare, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

precum și dispusă admiterea în principiu a acțiunii civile , urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

În motivarea recursului inculpatul a indicat:

- instanța de apel greșit a concluzionat admiterea acțiunii civile înaintată

de Dumitriu D., deoarece bonurile de plată anexate la dosar nu confirmă cu

certitudine suma prejudiciului material suportat de către partea vătămată, în

special, a cheltuielilor pentru medicamente și tratament, iar suma

prejudiciului moral care a fost încasată din contul inculpatului prin decizia

atacată nu este justificată;

- instanța de apel a stabilit inculpatului o pedeapsă contrar prevederilor

art. 7, 75 Cod penal, neținând cont de faptul, că în privința inculpatului nu s-au

stabilit circumstanțe agravante, iar circumstanțe atenuant sunt recunoașterea

vinovăției și căința sinceră;

- în decizia instanței de apel se conține o eroare și anume instanța

dispune admiterea integrală a apelului, dar în același timp acțiunea civilă a

fost admisă parțial.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, indicând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și întemeiată atît în partea ce ține de acțiunea civilă, precum și în partea

stabilirii pedepsei inculpatului.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

7

Potrivit art. 427 alin. 1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din textul recursului, recurentul invocă că instanța de apel la

examinare cauzei a comis următoarele erori de drept: ,, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale”, ce se încadrează în prevederile art. 427 alin. 1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală.

Analizînd decizia instanței de apel prin prisma criticilor aduse de

recurent în baza art. 427 alin. 1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume:

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul, în partea ce ține de acțiunea civilă.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare erorile de drept

pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de altul în

mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau

omisiune.

Potrivit prevederilor art. 225 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea

acțiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează

de către instanța de competența căreia este cauza penală.

Colegiul penal constată că instanța de apel la adoptarea deciziei în latura

civilă s-a condus de prevederile art. 387 alin.(1) Cod de procedură penală care

prevede că ,,odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind

dacă sânt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă,

admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge”, motivându-și soluția

în modul expus la pct. 5 al prezentei decizii și n-a comis careva erori de drept

în această parte.

Astfel, Colegiul reține că partea vătămată Dumitriu D., folosindu-se de

drepturile sale procesuale a depus acțiune civilă în conformitate cu legea

procesual penală și a argumentat-o prin probe, iar partea apărării, deși

8

dispunea de toate pârghiile necesare, oferite prin lege: de a înainta cereri,

demersuri, de a prezenta probe, s-a limitat doar la nerecunoașterea și negarea

declarativă a sumei prejudiciilor indicate în acțiunea civilă.

Totodată, Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent,

prevăzute în pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul consideră că în speța examinată n-a fost constatată prezența a

unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece argumentele expuse în

recursul depus au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra

tuturor argumentelor și motivelor invocate instanța de apel s-a pronunțat în

decizia atacată.

Cu referire la motivele recursului încadrate în prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul menționează că potrivit art. 61

Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc

de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cît și a altor

persoane.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea inculpatului a unei pedepse prea aspre, Colegiul penal

subliniază că sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsă

amendă în mărime de pînă la 300 unități convenționale

sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore,

9

sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Instanța de apel i-a stabilit inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de

2 ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate fiind

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

În acest context, Colegiul reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului

Nicoara C., pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori de

drept, deoarece a aplicat inculpatului pedeapsa, reieșind din prevederile art.

61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

inculpatului, de circumstanțele atenuante ale cauzei, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, totodată având în vedere

și faptul că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal constată că concluzia instanței de apel

privind pedeapsa stabilită inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea

acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest

sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel

de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea

atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi respins ca fiind vădit

neîntemeiat.

10

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Nicoară Cristian

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie

2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 04 iunie 2015.

Președinte (semnătura) Petru URSACHE

Judecător (semnătura) Nadejda TOMA

Judecător (semnătura) Ghenadie NICOLAEV

11