1ra-215/2014 — art.264 alin.1 Cod penal

Dosarul 1ra-215/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 aprilie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2013 în

cauza penală în privința lui

Jitariuc Ivan Ilia,

născut la 21 mai 1986, originar din s. Risipeni,

r-nul Fălești, viza în s. Făgădău, r-nul Fălești,

domiciliat temporar în mun. Chișinău, str.

Cantinei, nr. 11.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(prima instanță);

(instanța de apel);

2014 (instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

2013, Jitariuc Ivan a fost condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal,

la amendă în mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3000 lei,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 1 an.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Jitariuc Ivan și Tanas Ion în

beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate minore Coșman

Cristina a prejudiciului material în sumă de 3000 lei.

S-a încasat de la Jitariuc Ivan în beneficiul reprezentantului legal al

părții vătămate minore Coșman Cristina prejudiciul moral în mărime de

10000 lei, în rest cerințele s-au respins.

1

Ivan la 03 decembrie 2010, aproximativ la 0800, deplasîndu-se pe

str. Cartuș, din or. Durlești, mun. Chișinău spre str. Alexandru cel Bun,

conducînd automobilul de model „Toyota Avensis” cu numere de

înmatriculare K AA - 501, încălcînd prevederile art. 46 lit. a) din RCR

conform căruia „conducătorul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate să reducă viteza pînă la limita, care i-ar garanta siguranța traficului,

sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă a) copii, persoane de

vîrstă înaintată, precum și persoanele cu semne evidente de invaliditate, totodată

și cerințele indicatorului rutier 1.21 „copii” a RCR, conform căruia, pe

sectorul de drum menționat persistă pericolul apariției copiilor și ca urmare a

comis tamponarea minorei Coșman Alina, care traversa str. Cartuș de la

stînga la dreapta relativ deplasării automobilului condus de inculpat.

În rezultatul tamponării, părții vătămate Coșman Alina, i-au fost

cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 94/D din

24.01.2011, vătămări corporale medii.

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare din

lipsa componenței de infracțiune, invocînd că instanța de fond la

pronunțarea sentinței neîntemeiat a lăsat fără apreciere declarațiile

martorilor Dîrțu I., Mamaischi A. și Garștea T.

Mai mult, instanța de fond a ignorat concluzia expertizei autotehnice

prin care s-a constatat că el ca conducător auto, reieșind din împrejurările

stabilite nu dispunea de posibilitatea tehnică de a evita accidentul.

Consideră că probele cercetate în ședința instanței de fond dovedesc

cu certitudine nevinovăția sa.

01 iulie 2013, a fost admis din alte motive apelul inculpatului Jitariuc

Ivan, casată inclusiv din oficiu sentința, și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Jitariuc Ivan, a fost condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, la

amendă în mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3000 lei,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

2

În rest, sentința a fost menținută.

de fond corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost

apreciate în modul corespunzător, acțiunile inculpatului corect au fost

încadrate în prevederile art. 264 alin. (1) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate prin cumulul de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al colaborării lor.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului,

acestea constituind versiunea lui de apărare, îndreptată spre eschivarea

de la răspundere penală.

Instanța de apel a respins argumentul apărării precum că conform

concluziei expertizei auto – tehnice nr. 646 din 06.09.2012 inculpatul nu

dispunea de posibilitate tehnică de evitare a accidentului precum și faptul

că automobilul condus de acesta se deplasa cu o viteză de 38-45 km/h

reieșind din distanța la care s-a oprit automobilul după coliziune,

întrucît acestea sunt bazate pe presupuneri și pe depozițiile inculpatului. În

partea descriptivă a concluziei de expertiză a indicat că nu-i este clar din ce

parte se deplasa copilul în raport cu deplasarea automobilul și cînd a

apărut în cîmpul de vizibilitate a șoferului.

Mai mult, Colegiul penal a reținut că conform Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 20 din 08.07.1999 ”Cu privire la aplicarea

legislației examinării cauzelor penale referitor la încălcarea a circulației și de

exploatare a mijloacelor de transport în cadrul regulilor de securitate ”, - nu poate

fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere penală în

cazul în care în acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar și în cazul

în care regulile circulației rutiere au fost încălcate și de pietonul pătimit.

Referitor la pedeapsa aplicată, Colegiul penal a conchis că, instanța

de fond, just a concluzionat că corectarea inculpatului este posibilă fără

izolarea de societate, iar prin stabilirea pedepsei sub formă de amendă

va fi atins scopul pedepsei penale. Totodată, Colegiul penal a conchis că

3

pedeapsa complimentară urmează a fi exclusă, deoarece sancțiunea

art. 264 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu amendă nu prevede și

pedeapsa complimentară privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport

inculpatul, care a solicitat casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare, invocînd repetat aceleași argumente care au

fost nominalizate anterior în cererea de apel.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea

de recurs trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea

temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală invocate în

recurs și explicarea problemei de drept de importanță generală adoptată în

cauza dată.

Colegiul penal menționează că din argumentele expuse de

recurent, este relevant temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală.

Conform acestei prevederi legale, o hotărîre a instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori

de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Însă, Colegiul penal constată că, recursul declarat nu cuprinde o

careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului invocat.

Din conținutul recursului rezultă că inculpatul Jitariuc Ivan, invocă

dezacordul său cu aprecierea probelor, considerînd că nu este vinovat în

comiterea infracțiunii incriminate.

Sub acest aspect, Colegiul reține că instanța de fond și de apel, în

4

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub

aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul

urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, atît ale apărării

cît și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Jitariuc

Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal,

să fie justă și întemeiată.

Astfel, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată

desfășurat în textul hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de

apel, și anume: declarațiile părții vătămate minore Coșman Alina; declarațiile

martorilor Coșman Cristina; Tcaci Alexandru; Garștea Tatiana; Dîrțu Ina;

Tanas Ștefan; Vizitiu Artiom; Crăciun Ionuț; Mamaischi Alisa; precum și actele

cauzei - procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului

rutier cu tabelul foto din care rezultă că locul accidentului rutier se află

în zona de acțiune a indicatorului rutier 3.2.7 „viteză maximă limitată” și

1.21 „copii” a RCR (f.d.6-10, Vol. I), - raportul de expertiză medico – legală

nr. 94 „D” din 24 ianuarie 2011 (f.d.21-22, vol. I) prin care s-a constatat că

părții vătămate Coșman Alina, i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Instanța de apel, judecînd apelul a respectat prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază corecte

și legale hotărîrile contestate.

Totodată, Colegiul penal evidențiază că argumentele recursului au

fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat detaliat

asupra acestora, just respingîndu-le ca neîntemeiate.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului Jitariuc Ivan în comiterea infracțiunii

ce i se incriminează, iar temei pentru casarea hotărîrii judecătorești lipsesc.

Mai mult, invocarea în recursul ordinar a dezacordului cu modul

de apreciere a probelor administrate în dosar nu poate servi drept temei

5

de casare a unei hotărâri judecătorești definitive, atât timp cât alte

circumstanțe nu sunt invocate.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu a comis

infracțiunea incriminată, sunt neîntemeiate și contravin materialelor

cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea

infracțiunii incriminate, nu pot servi temei de achitare a acestuia, de

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe

care confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate

de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii

penale.

Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și

contravin probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că

acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Jitariuc

Ivan, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

22 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

01 iulie 2013, în cauza penală în privința lui Jitariuc Ivan Ilia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 februarie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

6