1ra-349/16 — art. 264 alin 1 CP

1ra-349/16 — art. 264 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-349/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 octombrie 2015, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Vitalie Gavriliță, în cauza penală în privința lui

Guțu Boris Vasile, născut la 09 februarie 1960,

originar r-nul Florești și domiciliat mun. Chișinău,

str. Ginta Latină 17, ap. 37.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.03. - 11.08.2015;

Instanța de apel: 04.09. - 29.10.2015;

Instanța de recurs: 23.12.2015 - 16.03.2016.

A C O N S T A T A T:

Guțu Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, la 1 an închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe perioada probațiunii de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Corneliu Ciurea, a fost admisă

parțial, fiind încasat de la inculpatul Boris Guțu în beneficiul părții vătămate suma

de 1128, 86 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 5000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, iar în total suma de 6128, 86 lei.

2014, aproximativ la ora 0750, Boris Guțu conducînd automobilul model

„Fiat Ducato”, n/î C QL 714, în mun. Chișinău, se deplasa pe drum fără denumire

din direcția blocului locativ nr. 13, amplasat pe adresa str. M. Spătaru,

mun. Chișinău, spre str. M. Spătaru, mun. Chișinău. În timpul deplasării, în

regiunea clădirii nr. 11/1 amplasată pe adresa str. M. Spătaru, mun. Chișinău,

conducătorul auto, ieșind de pe drum adiacent, nu a manifestat prudență sporită la

trafic, nu a ținut seama de împrejurări, nu a apreciat corect situația reală de drum în

care se afla autoturismul în momentul respectiv, nu a ținut permanent cont de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuia să țină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalităților de

conducere a vehiculului prin ce a încălcat cerințele pct. pct. 10 alin. (1) lit. b), 39

lit. a), b), 45 lit. a), b), c), d) ale Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

1

Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, și efectuînd manevra de întoarcere,

s-a tamponat cu automobilul model „VW Jetta”, n/î C HT 608, condus de

Corneliu Ciurea, care se deplasa regulamentar pe drum cu prioritate, iar în

rezultatul impactului lui C. Ciurea, potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr. 244/D din 06 februarie 2015, i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Boris Guțu, să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate să-i fie

suspendată condiționat pe perioada probațiunii de 2 ani.

În susținerea cerințelor, apelantul a invocat, că prima instanță la

individualizarea pedepsei urma să țină cont de faptul, că inculpatul B. Guțu

încălcînd prevederile pct. pct. 39, 45 ale Regulamentului Circulației Rutiere,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, a săvîrșit accidentul

rutier soldat cu cauzarea vătămărilor corporale medii, mai mult, atît în cadrul

urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut

vina și nu a recuperat prejudiciul cauzat, ori, inculpatul nu a conștientizat acțiunile

sale infracționale și nu și-a făcut concluziile necesare, iar prin aplicarea unei

pedepse fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, nu va fi atins

scopul pedepsei penale.

Printre altele, acuzarea în apel a mai specificat, că prima instanță contrar

prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal, în sentință a indicat că infracțiunea săvîrșită

de B. Guțu face parte din categoria infracțiunilor ușoare, în timp ce potrivit

dispoziției normei vizate infracțiunea din speță se clasifică ca infracțiune mai puțin

gravă.

2015, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță la

compartimentul individualizării pedepsei a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75

Cod penal, și chiar dacă în sentință în mod eronat a fost indicat că infracțiunea

săvîrșită de inculpatul B. Guțu este atribuită categoriei infracțiunilor ușoare, totuși

instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei prima instanță a dat o apreciere

multiaspectuală probelor administrate precum și circumstanțelor atenuante stabilite

la judecarea cauzei în fond, și anume faptul că inculpatul nu are antecedente

penale, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel avînd în vedere circumstanțele cauzei, precum și

faptul că infracțiunea a fost săvîrșită din imprudență, în condițiile dificile de

circulație, consideră că prima instanță corect a aplicat pedeapsa inculpatului fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Totodată, instanța de apel a statuat, că prima instanță corect a ajuns la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea

acestuia de societate, dispunînd în temeiul art. 90 alin. (1), (2) Cod penal

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe perioada

probațiunii de 2 ani.

2

a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată,

deoarece instanțele de fond greșit au ajuns la concluzia aplicării în privința

inculpatului B. Guțu a pedepsei închisorii, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

În motivarea recursului procurorul a invocat, că instanța de apel a ajuns la

concluzia aplicării unei pedepse fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, față de inculpatul B. Guțu, greșit motivînd în descriptivul deciziei, că

infracțiunea este din categoria celor ușoare, deoarece conform prevederilor art. 16

alin. (3) Cod penal, infracțiunea comisă de B. Guțu se clasifică ca infracțiune mai

puțin gravă.

Acuzarea consideră, că instanța de apel nu a luat în considerație faptul, că

inculpatul Boris Guțu la 11 noiembrie 2014, fiind la volanul automobilului model

„Fiat Ducato”, n/î C QL 714, a săvîrșit accidentul rutier soldat cu cauzarea

vătămărilor corporale, în urma ignorării prevederilor Regulamentului Circulației

Rutiere, deoarece fiind la volanul automobilului, în diferite condiții de circulație,

era obligat să se conformeze cerințelor pct. 45 al Regulamentului Circulației

Rutiere și anume, să conducă automobilul ținînd permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră și înainte de ieșirea de

pe drumul adiacent era obligat să prevadă situația periculoasă care putea apărea în

astfel de circumstanțe, mai mult, pct. 39 al Regulamentului Circulației Rutiere, îl

obliga pe conducătorul auto B. Guțu să cedeze trecerea vehiculului model

„VW Jetta” care circula pe banda a doua a str. M. Spătaru.

Totodată, acuzarea a specificat, că atît în cadrul urmăririi penale cît și în

cadrul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut vinovăția și nu a recuperat

prejudiciul cauzat, prin urmare acesta nu a conștientizat acțiunile sale infracționale

și nu și-a făcut concluziile necesare.

La fel, acuzarea consideră că pornind de la relevanțele art. 61 Cod penal, prin

sentința menținută de instanța de apel, nu va putea fi atins scopul educativ și

preventiv al pedepsei aplicate, iar în privința inculpatului B. Guțu, urmează să fie

aplicată o pedeapsă mai aspră, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, deoarece mijlocul de transport este un izvor de pericol social sporit

pentru participanții la trafic.

În astfel de circumstanțe, acuzarea este de opinia că instanțele de fond nu au

aplicat inculpatului B. Guțu o pedeapsă echitabilă, conform cerințelor art. 75

Cod penal.

materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din care rezultă că o hotărîre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

3

prevederilor legale.

Raportînd norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată

că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rîndul

său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea ultimului, cît și a altor

persoane.

Totodată, potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care

vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale.

Aceste prevederi legale pe deplin au fost respectate de instanțele de fond la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului B. Guțu.

În acest context, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a reținut

soluția primei instanțe, ținînd cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și

anume de faptul că inculpatul anterior nu a fost judecat, infracțiunea a fost săvîrșită

din imprudență, în condiții dificile de circulație, este căsătorit, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru.

Tot aici, Colegiul penal enunță, că instanța de apel corect a remarcat, că deși

în sentința contestată în mod eronat a fost indicat că infracțiunea comisă de

inculpat este atribuită categoriei infracțiunilor ușoare, totuși se constată, că la

individualizarea pedepsei instanța a dat o apreciere multiaspectuală probelor

administrate precum și circumstanțelor atenuante stabilite la judecarea cauzei în

fond.

În continuare, Colegiul penal relevă, că recursul procurorului este bazat în

special pe dezacordul cu pedeapsa complementară, care în viziunea acuzării urma

4

să fie aplicată inculpatului în vederea prevenirii comiterii unei recidive din partea

acestuia, și la acest segment Colegiul penal, enunță următoarele considerente.

Inculpatul B. Guțu a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, iar

pedeapsa pentru infracțiunea dată fiind amendă în mărime de pînă la 300 unități

convenționale sau munca neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Totodată, analizînd textul deciziei contestate, Colegiul penal observă, că

instanța de apel careva circumstanțe agravante în speța dată nu a stabilit și a reținut

corect că infracțiunea a fost săvîrșită din imprudență, în condiții dificile de

circulație.

Așadar, relevante în cazul dat, sunt explicațiile de la pct. 10 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013 „Cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei” din care rezultă, că potrivit

prevederilor art. 78 alin. (2) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa

complementară care nu este obligatorie („cu sau fără”) prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvîrșită poate fi înlăturată.

Deci, pornind de la prevederile art. art. 27, 414 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decît cel pe care îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a

acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul

legii penale, cît și al art. 61 alin. (2) Cod penal – pedeapsa penală are drept scop

corectarea inculpatului, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, Colegiul penal

ajunge la concluzia că instanțele de fond i-au stabilit inculpatului B. Guțu, pentru

fapta comisă, o pedeapsă echitabilă.

Pe lîngă aceasta, conform art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură

penală, inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă

declarații sau să refuze de a le face, atrăgîndu-i-se atenția că dacă refuză să dea

declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații

acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

Potrivit art. art. 103 alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul

nu poate fi forțat să mărturisească împotriva sa sau să-și recunoască vinovăția și nu

poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații.

Deci, argumentul recurentului că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța

de apel urma să ia în considerare faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina este

neîntemeiat (pct. 5 din decizie).

5

Ori, această circumstanță constituie un drept legal al inculpaților și nu face

parte din categoria celor agravante, prevăzute în art. 77 Cod penal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de menținere a sentinței

de condamnare, că s-a aplicat inculpatului pedeapsă individualizată conform

prevederilor legale.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile

art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrii adoptate în cauza penală în privința inculpatului Boris Guțu și,

prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de

procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l

pe Guțu Boris Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6