CtEDO 21.03.2023 Auto

CASE OF BRĂDEAN AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
21.03.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Access to court)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BRĂDEAN AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A BRĂDEANULUI ȘI ALȚII V. ROMANIA (Documentul nr. 21680/18) HOTĂRÂREA STASBOURG 21 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Brădeanului și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , Președintele Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda , judecători și Crina Kaufman, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererea (nu. 21680/18) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 25 aprilie 2018 de trei cetățeni români, detalii relevante enumerate în tabelul adăugat, („reclamanții”) reprezentați de dna M. Slav, avocat practicant la București; hotărârea de a notifica plângerea referitoare la art. 6 § 1 guvernului român („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna O.F. Ezer, și de a declara inadmisibilă restul cererii; observațiile părților; având deliberat în privat la 28 februarie 2023, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul se referă la plângerea reclamanților cu privire la presupusa încălcare a dreptului lor de acces la o instanță garantată de art. 6 § 1 din Convenție, după ce instanța internă a declarat acțiunea lor de tort inadmisibilă ca fiind depusă din timp. În 2003 reclamanții, care erau angajați ai Ministerului Afacerilor Interne, au participat la o concursă pentru a ocupa poziții de rang înalt în diferite structuri regionale ale Ministerului. Ca urmare a examinării, alte persoane au fost selectate pentru pozițiile alese de doi dintre solicitanți și nimeni nu a fost selectat pentru poziția aleasă de cel de-al treilea. Potrivit reclamanților, acestea nu au fost selectate în ciuda obținut cele mai înalte note dintre concurenți pentru pozițiile respective. În 2005 a fost inițiată o anchetă penală cu privire la mai mulți ofițeri care au supravegheat procesul de examinare și selecție în cadrul concurenței din 2003. S-a afirmat că gradele participanților au fost manipulate de persoanele acuzate în vederea promovării altor concurenți decât cele care au obținut cele mai înalte note. Între 2005 și 2011 ancheta penală a fost întreruptă și reluată în mai multe ocazii. În timp ce reclamanții au devenit conștienți de anchetă, nu au primit niciun statut în cadrul procedurii și nu au avut acces la materialele anchetei până în februarie 2011. La 23, 25 și 28 februarie 2011 au intervenit în calitate de părți civile în cadrul procedurii penale. La 18 mai 2011, Oficiul Procurorului atașat Curții Înalte de Cassare a întrerupt procedura penală din motive de prerogative. S-a considerat că, în timp ce vina acuzaților a fost stabilită, perioada de prelungire pentru răspunderea penală în cadrul procedurii penale împotriva acestora s-a încheiat la 1 martie 2011. Reclamanții au apelat; totuși, fără succes. La 6 decembrie 2011, apelul lor a fost în cele din urmă respins de Curtea Înaltă de Casare. La 5 martie 2012, reclamanții au inițiat o acțiune civilă separată împotriva celor trei acuzați, în conformitate cu dispozițiile Codului Civil privind răspunderea la tortă. Mai târziu, au introdus și o acțiune împotriva Ministerului Afacerilor Interne, ca angajator al acuzaților. Ei au căutat prejudiciu material și moral ale acuzaților. La 19 decembrie 2012, secțiunea civilă a Curții Regionale de la București (Tritul București) a respins competența în favoarea secțiunii administrative a aceleiași instanțe. Cu toate acestea, secțiunea administrativă nu este de acord cu această decizie și a respins competența în favoarea unei instanțe civile de nivel mai scăzut, având în vedere valoarea monetară a acțiunii. Această ultimă instanță a considerat că litigiul este de natură administrativă și că problema competenței trebuie să fie hotărâtă de Curtea de Apel din București, care a hotărât că această chestiune este de natură civilă și nu administrativă. În sfârșit, Curtea Înaltă de Cassare, care a stat în sfârșit cu privire la această chestiune la 23 octombrie 2015, a hotărât că cazul va fi examinat de către instanțele administrative în conformitate cu Legea Contenciosului Administrativ (Legea Contenciosului) La 3 octombrie 2016 secțiunea administrativă a Curții Regionale de la București a inițiat examinarea acțiunii reclamanților de tort prin permiterea unei deliberări a inculpaților să declare acțiunea interzisă în conformitate cu o dispoziție din Legea privind instanțele administrative din 2004 care stabilește o perioadă de prelungire de un an pentru inițierea acțiunilor judiciare. Curtea a considerat că perioada de prelungire a început să se desfășoare începând cu septembrie 2003, atunci când reclamanții au aflat pentru prima dată că nu au avut succes în concurs. La 27 octombrie 2017, Curtea de Apel a respins, în cele din urmă, apelul reclamanților, dar a considerat că perioada de prelungire a unui an nu a început de la septembrie 2003, astfel cum a decis Curtea Regională, ci de la data în care reclamanții au intervenit în cadrul procedurii penale, adică din 23 25 și 28 februarie 2011. Deoarece acțiunea lor a fost introdusă la 5 martie 2012, adică un an și câteva zile mai târziu, aceaceasta a fost depusă în afara perioadei de prelungire. EVALUAREA TRIBUNALULUI ALLEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIUNII 10. Guvernul a formulat o opoziție de nerespectare a celor șase la data de 28 octombrie 2017, în timp ce cererea actuală a fost introdusă la 7 mai 2018, adică mai mult de șase luni mai târziu. 11. Curtea constată că, în conformitate cu timbul poștal de pe plicul care conține formularul de cerere al reclamanților, prezentul caz a fost introdus nu la 7 Mai 2018, după cum a sugerat Guvernul, dar la 25 aprilie 2018. Prin urmare, respinge obiecția Guvernului. De asemenea, remarcă că această plângere nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § litera (a) din Convenție sau neadmisibilă din orice alt motiv și o declară admisibilă. 12. Principiile generale privind dreptul de acces la instanță au fost rezumate în Zubac v. Croația ([GC], nr. 40160/12, §§ 76-99, 5 aprilie 2018), Kart v. Turcia [GC], nr. 8917/05, § 79, CEDH 2009 (extracte), Arrozpide Sarasola și alții v. Spania , nr. 65101/16 și altele 2, § 98, 23 octombrie 2018). 13. Curtea remarcă că acțiunile reclamantelor, introduse în conformitate cu dispozițiile generale ale Codului Civil privind răspunderea pentru actele de tortură și în termenul de prelungire generală de trei ani pentru astfel de acțiuni, au fost respinse în temeiul statutului de limită. Aceasta a devenit posibilă după ce instanța internă și-a recalificat acțiunea de tort într-o acțiune depusă în temeiul dispozițiilor Legii privind instanțele administrative din 2004 și a aplicat o perioadă de limitare scurtă de un an prevăzută de această lege. 14. Respectarea perioadelor de limitare pentru accesul la instanțe este în general permisă (a se vedea Miragall Escolano și alții c. Spania, nr. 38366/97 și altele, § 33, CEDO 2000 I, și Lay Company Limited c. Malta , nr. 30633/11, § 56, 23 iulie 2013). În circumstanțele prezentei cauze, Curtea consideră că aplicarea perioadei de limitare de un an la acțiunea reclamanților a urmărit un obiectiv legitim de administrare corectă a justiției. Curtea trebuie să examineze dacă aplicarea perioadei de precauție în cauză ar putea fi considerată previzibilă pentru reclamanții, având în vedere legislația și jurisprudența relevante și circumstanțele particulare ale cauzei, și dacă, prin urmare, penalitatea pentru nerespectarea perioadei de precauție a încălcat principiul proporționalității (a se vedea Zubac) 16. Curtea reamintește că, în general, lipsa clarității dispozițiilor juridice nu este o problemă dacă o astfel de lipsa este completată de jurisprudența stabilită care a fost publicată și care a fost accesibilă și suficient de precisă pentru a permite reclamantului (dacă este necesar, în beneficiul consiliului calificat) să determine ce măsuri ar trebui să ia (a se vedea Cañete de Goñi v. Spania , nr. 55782/00 , § 41 , CEDO 2002-VIII . 17. Curtea nu poate decât să observe că dispozițiile juridice referitoare la aplicabilitatea Legii privind instanțele administrative în fața reclamanților lipseau de claritate în măsura în care problema competenței în cadrul procedurii a fost dezbătută pe o perioadă de aproape trei ani, cu cinci cazuri diferite, și că opiniile au fost împărțite printre judecători. Problema a fost decisă în cele din urmă atunci când Curtea Înaltă de Cassare a emis o hotărâre finală la 23 octombrie 2015 care a anulat hotărârea Curții de Apel din București (a se vedea punctul 7 de mai sus). 18. Circumstanțele de mai sus și faptul că guvernul nu a indicat existența unei jurisprudențe stabilite înainte de introducerea acțiunii de tortură de către reclamanți conducă Curții la concluzia că nu este irezonabil ca reclamanții să se aștepte că perioada generală de prelungire de trei ani va fi aplicată în cazul lor, chiar și în beneficiul consiliului calificat. Prin urmare, având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că legislația privind aplicarea perioadei de prelungire în procedura de tortură a reclamanților nu a fost suficient de clară și previzibilă din punctul de vedere al reclamanților și, prin urmare, nu a fost în conformitate cu principiul certitudinei juridice. Curtea nu vede nimic în comportamentul reclamanților pentru a justifica faptul că sarcina consecințelor acestei incertitudini ar trebui pusă asupra acestora. 19. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în absența unei legislații clare și a unei practici dezvoltate, a fost declarat inadmisibil ca fiind depusă în afara perioadei de prelungire de un an, faptul că recurentele au avut drept de acces la instanță. 20. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 21. Reclamanții au solicitat 118.200 euro (EUR) fiecare în ceea ce privește prejudiciu material și 50.000 EUR fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale. De asemenea, au solicitat 1.200 EUR pentru primele și cele trei și 1.500 EUR pentru al doilea reclamant în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 22. Guvernul a contestat aceste afirmații susținând că acestea au fost excesive și neconvenționate. 23. Curtea reiterează că a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în acest caz, deoarece reclamanții nu au avut acces eficient la o instanță pentru examinarea acțiunii lor de tortură. Prin urmare, Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse și respinge această afirmație. 24. Pe de altă parte, având în vedere toate circumstanțele prezentului caz, Curtea acceptă faptul că reclamanții trebuie să fi suferit prejudiciu moral care nu pot fi compensate numai prin constatarea unei încălcări. În plus, având în vedere documentele dinaintea acesteia, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea fiecărui reclamant 1 200 EUR pentru costuri și cheltuieli, plus orice impozit care le poate fi imputabil. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească fiecare solicitant, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 6000 EUR (sex mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1200 EUR (1 mie două sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Lista reclamanților: cerere nr. 21680/18 Nu. Numărul reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Mircea Ioan BRĂDEAN 1958 România Deva Gabriel Gabinel GABORĂ 1960 Buzau Karoly KISS 1967 Română Cluj Napoca

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2023-03-30
0,95
CASE OF RADU AND OTHERS v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF RADU AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 30485/16 and 9 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 30 March 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Radu and Othe
CtEDO 2023-11-30
0,95
CASE OF BRĂNIȘTEANU AND OTHERS v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF BRĂNIȘTEANU AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 10600/18 and 5 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 30 November 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Bră
CtEDO 2023-03-30
0,95
CASE OF STATE AND OTHERS v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF STATE AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 36127/19 and 7 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 30 March 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of State and Ot
CtEDO 2023-01-12
0,95
CASE OF RĂDOI AND OTHERS v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF RĂDOI AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 31590/15 and 9 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 12 January 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Rădoi and
CtEDO 2023-01-12
0,95
CASE OF TROACĂ AND OTHERS v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF TROACĂ AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 38903/16 and 9 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 12 January 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Troacă an
Sursă