1ra-539/2015 — Art. 188 al.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 14 aprilie 2014, în procedură specială, Stefoglu Roman a fost liberat de răspunderea penală, cu încetarea procesului penal în baza art. 188 alin. (4) Cod penal, din motiv că a săvîrșit fapta prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate și nu necesită aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Stefoglu Roman la 02 decembrie 2011, în jurul orei 03:30, prin înțelegere prealabilă cu Chior A. și Chihaial Al. (condamnați prin sentința Judecatoriei Ceadîr-Lunga din 07.08.2013, decizia Curții de Apel Cahul din 27.03.2014, menținute prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16.07.2014), fiind mascați și о altă persoană neidentificată de către organul de urmărire penală, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au pătruns în imobilul lui Uzun P., amplasat în s. Cazaclia, r-nul Ceadîr-Lunga și amenințînd cu un pistol pneumatic de model „Makarov” 11A50493 cal. 4,5 mm/(177) „Umarex”, i-au atacat pe Uzun P., Uzun (Cuiujuclu) I. și Uzun F., unde le-au aplicat multiple lovituri cu mîinele și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i lui Uzun P. vătămări corporale medii, lui Uzun F. vătămări corporale ușoare și lui Uzun (Cuiujuclu) I. vătămări corporale neînsemnate pentru sănătate, după ce deschis au sustras lănțișorul din aur ce-i aparținea ultimului, cauzîndu-i un prejudiciu material în mărime de 73843 lei. Acțiunile lui Stefoglu Roman au fost încadrate în baza art. 188 alin. (4) Cod penal – tîlhăria, adică atacul savîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de 1 amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, savîrțită de două sau mai multe personae mascate, prin pătrundere în încăpere cu aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții mari.

Avocatul Lambov Piotr a atacat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, cu încetarea procesului penal în privința lui Stefoglu Roman în baza art. 188 alin. (4) Cod penal, în legatură cu nedemonstrarea participării lui la comiterea infracțiunii. În argumentarea apelului, a indicat că în cadrul cercetării judecătorești nu s-a demonstrat participarea inculpatului la comiterea infracțiunii, ce rezultă din declarațiile părților vătămate, care nu au pretenții, aceștia nu au văzut fețele persoanelor care i-au atacat, ultimii avînd cagule pe cap, că nevinovăția inculpatului fiind demonstrate și de martorii Cojocari I. și Cojocari P.. La fel, a mai invocat că instanța la baza sentinței a pus probele acuzării, astfel manifestîndu-se în favoarea acesteia. 3.1. Sentința a fost atacată cu apel suplimentar și de avocatul Arnaut Alexandr, care a solicitat casarea acesteia, cu încetarea procesului penal în conformitate cu art. 275 pct. 9), 285, 332 alin. (1) Cod de procedură penală. În motivarea apelului a indicat că, în timpul urmăririi penale în privința lui Stefoglu Roman s-au constatat circumstanțe ce exclud urmărirea penală prevăzută de art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, deoarece la reținerea acestuia nu au fost respectate prevederile art. 63 Cod de procedură penală, privind statutul bănuitului, învinuirea a fost înaintată după expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) art. 63 Cod de procedură penală, ce contravine principiului prevăzut de art. 7 Cod de procedură penală și practicii internaționale CEDO, conform cărora nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale. Nu au fost respectate prevederile art. 264 Cod de procedură penală, privind modul de prezentare a autodenunțării la organul de urmărire penală, deoarece organul de urmărire penală era la curent cu această faptă, iar Stefoglu R. potrivit raportului de expertiză psihiatrică este recunoscut iresponsabil. La fel, raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte urmează a fi declarat nul. 3.2. Sentința a fost atacată cu apel și de reprezentantul legal al inculpatului, Stefoglu Ivanna, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a procesului în privința lui Stefoglu R., în legătură cu nedemonstrarea participării acestuia în comiterea infractiunii prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal. În susținerea cerințelor a indicat, că părțile vătămate nu l-au recunoscut pe Stefoglu R. în comiterea infracțiunii și declarațiile lor privind recunoașterea acestuia după voce nu puteau fi puse la baza sentinței, declarații, ce sunt contradictorii și urmau a fi apreciate critic de către instanță. În raportul de expertiză medico-legală nr. 894, s-a constatat că urmele de sînge depistate nu-i aparțin lui Stefoglu Roman. Consideră că, partea acuzării nu a prezentat probe ce ar dovedi vinovăția fiului său, Stefoglu R., nu au fost prezentate probe care ar confirma că lănțișorul și cruciulița de aur ar aparține părților vătămate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2014, pronunțată integral la 06 februarie 2015, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței. 4.1. Instanța a conchis, că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept, probele au fost verificate conform art. 101 Cod de procedură penală, că fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 188 alin. (4) Cod penal a fost săvîrșită de Stefoglu Roman, referindu-se la următoarele probe: - procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul foto din 02.12.2011 (f.d. 5- 10, vol. I); 2 - procesul-verbal de percheziție din 03.12.2011 (f.d. 19, vol. I); - procesele-verbale de recunoaștere a obiectului din 03.12.2011, din 08.12.2011 (f.d. 29-30, 33-34, 38-39, 118, vol. I) și, respectiv, de examinare a obiectului din 07.12.2011, din 08.12.2011 (f.d. 79-80, 119-120, vol. I); - raportul de expertiză nr. 005 din 26.01.2012 (f.d. 88-90, vol. I); - procesele-verbale de predare benevolă din 06.12.2011 (f.d. 91, 100, vol. I); - raportul de expertiză tehnico-științifică nr. 143 din 22.12.2011 (f.d. 95-96, vol. I); - răspuns la interpelare de la Camera de Comerț și Industrie Filiala din Găgăuzia (f.d. 103, vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 894 a corpurilor delicte din 16.12.2011 (f.d. 114-116, vol. I); - raportul de expertiză psihiatrică legală staționară în privința lui Stefoglu Roman nr. 47s- 2012 din 26.04.2012 (f.d. 177-179, vol. I); - declarațiile părților vătămate Uzun P. și Uzun F. (f.d. 29, 40-42, vol. II), ale martorilor Cheosea L. (f.d. 50-51, vol. II), Terzi V. (f.d. 118, vol. II), Manastîrlî I. (f.d. 163, vol. II) și Cojocar P. (f.d. 83, vol. III); - raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 771 a-2013 în privința lui Stefoglu Roman din 12.11.2013 (f.d. 212-215, vol. II); - declarațiile condamnatului Chihaial Al. din 04.06.2013 (f.d. 104-105, vol. III); - sentința Judecatoriei Ceadîr-Lunga din 07.08.2013, decizia Curții de Apel Cahul din 27.03.2014 și decizia Curții Supreme de Justiție din 16.07.2014 – hotărîri judecătorești în privința complicilor Chihaial Al. și Chior A. Cu referire la motivele invocate în apeluri, privind lipsa probelor ce ar confirma faptul săvîrșirii de către Stefoglu Roman a faptei prejudiciabile, Colegiul penal le-a considerat neîntemeiate și declarative, deoarece probele confirmă faptul comiterii de către Stefoglu Roman a faptei prejudiciabile prevazută de legea penală, anume comiterea tîlhăriei la domiciliul părților vătămate Uzun. De asemenea, referitor la presupusa cauzare a leziunilor corporale lui Stefoglu Roman, instanța a menționat că prin ordonanța procurorului Procuraturii r-ului Ceadîr- Lunga din 15.08.2012, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale. Prin încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12.11.2012, au fost menținute ordonanțele procurorului Ceadîr-Lunga din 06.09.2012, 15.08.2012, 23.10.2012, de refuz în pornirea urmăririi penale. La fel, instanța a respins argumentele din apelul suplimentar, privind nerespectarea prevederilor art. 63, 264 Cod de procedură penală, deoarece în speță nu a fost adoptată sentință de condamnare, dar s-a examinat chestiunea privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical, iar autodenunțarea lui Stefoglu R. nu a fost inclusă de prima instanță ca probă în temeiul soluționării cauzei în fond, dar s-a axat pe alte probe. Cu referire la argumentele reprezentantului legal, Stefoglu Ivanna, privind contradicțiile în declarațiile părților vătămate, instanța a menționat că existența unor divergențe între declarațiile părților vătămate în circumstanțele unui atac tîlhăresc, este firească, tot odată aceste declarații nu prezintă probele principale de confirmare a savîrșirii de catre Stefoglu Roman a faptei prejudiciabile. La fel, instanța a considerat ca neîntemeiat și argumentul reprezentantului legal, Stefoglu Ivanna, privind neprezentarea bunului sustras – lănțișorul de aur, despre proprietatea acestui bun cît și neatașarea acestuia la dosar în calitate de corp delict, 3 deoarece materialele cauzei demonstrează că acest obiect a fost prezentat la dosar în natură, a fost recunoscut de partea vătămată, a fost fotografiat, cîntărit și evaluat, fapt confirmat prin procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 08.12.2011, prin care Uzun (Cuiujuclu) Ivan, a recunoscut lănțișorul cu cruciulița de aur (f.d. 118, vol. I), iar de Camera de Comerț și Industrie Filiala din Găgăuzia, s-a constatat că masa lănțișorului și a cruciuliței de aur constituie 95,9 gr. și valorează 73843 lei (f.d. 103, vol. I) și se păstrează la partea vătămată Uzun I.

Hotărîrile judecătorești sînt atacate cu recurs ordinar de avocatul Arnaut Alexandr și reprezentantul legal, Stefoglu Ivanna în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care a fost depus prin intermediul oficiului poștal la 27 februarie 2015 și care, solicită casarea acestora, cu încetarea procesului penal în privința lui Stefoglu Roman în conformitate cu art. 275 pct. 9), 285, 332 alin. (1) Cod de procedură penală. În argumentarea recursului s-a menționat că, în timpul urmăririi penale în privința lui Stefoglu Roman au fost încălcate prevederile art. 63 Cod de procedură penală, circumstanță ce exclude urmărirea penală prevăzută de art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, în cauză nu s-au respectat prevederile art. 264 Cod de procedură penală, privind modul de prezentare a autodenunțării și instanța nu s-a pronunțat asupra acestor motive. 5.1. Hotărîrile judecătorești sînt atacate cu recursuri ordinare și de reprezentantul legal, Stefoglu Ivanna, care au fost depuse prin intermediul oficiului poștal la 10 martie 2015 și, respectiv, la 16 martie 2015 care, solicită casarea acestora, cu încetarea procesului penal în privința lui Stefoglu R., în legătură cu nedemonstrarea participării lui în comiterea faptei prejudiciabile prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal, din motiv că la baza soluțiilor adoptate, instanțele au dat o apreciere greșită probelor, că probele au fost adminsitrate cu încălcarea legislației procesual penale, invocînd aceleași motive ca și în apel.

Procurorul a depus referință asupra recursurilor, solicitînd declararea inadmisibilității acestora, din motiv că temeiurile invocate de recurenți nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza materialelor din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. Recurenții au invocat ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, de fapt referindu-se la dezacordul cu aprecierea probelor și săvîrșirii faptei prejudiciabile de către Stefoglu Roman. Colegiul penal constată că, recursurile înaintate nu cuprind o motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului stipulat în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Potrivit sentinței și deciziei instanței de apel, acestea au constatat și au descris circumstanțele de fapt, astfel corect au conchis că Stefoglu Roman a săvîrșit fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 188 alin. (4) Cod penal în stare de iresponsabilitate. Instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și decizia în cauză corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală. 4 Argumentele recurenților invocate la pct. 5, 5.1 din decizie sînt neîntemeiate și se resping, deoarece instanțele judecătorești au motivat săvîrșirea faptei prejudiciabile prevăzută de legea penală de către R. Stefoglu, acesta fiind în stare de iresponsabilitate, că probele dovedesc participarea lui la comiterea tîlhăriei, iar dezacordul părților în proces cu soluțiile adoptate, nu înseamnă că soluția conține erori de drept. Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurenți au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare argumentată și expusă la pct. 4.1, soluție, a cărei temeinicie este susținută și de instanța de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune. Colegiul penal menționează că, sunt neîntemeiate argumentele recurenților, privind nerespectarea prevederilor art. 63, 264 Cod de procedură penală, deoarece prezenta cauză a fost examinată în procedură specială, privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical (art. 488-503 CPP) și nu a fost adoptată sentință de condamnare, iar autodenunțarea lui Stefoglu R. nu a fost verificată de prima instanță ca probă, aceasta s-a axat pe alte probe ce demonstrează savîrșirea de catre R. Stefoglu a faptei prejudiciabile. De asemenea, instanța de recurs menționează, că este neîntemeiat argumentul recurenților privind încetarea procesului penal conform art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, deoarece în speță s-a constatat că Stefoglu Roman a săvîrșit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate, fapt confirmat prin raportul de expertiză psihiatrică legală staționară nr. 47s-2012 din 26.04.2012 (f.d. 177-179, vol. 1), asemenea persoane, potrivit art. 23 alin. (1) Cod penal, nu sînt pasibile de răspundere penală și în baza sentinței instanței de judecată se liberează de răspunderea penală, cu încetarea procesului penal. Colegiul penal relevă, că motivele invocate de recurenți țin de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se impune soluția inadmisibilității recursurilor înaintate în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Arnaut Alexandr și de reprezentantul legal, Stefoglu Ivanna în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui Stefoglu Roman Ivan, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 mai 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma 5