1ra-513/2015 — art. 264 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra-513/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel

Chișinău din 19 decembrie 2014, declarat de avocatul Sergiu Zaharia, în numele

inculpatului

Corcimari Vitalie Petru, născut la

12 mai 1979 în s. Selemet, r-nul Cimișlia, locuitor al

mun. Chișinău, str. G. Madan 87/5, ap. 75, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 iulie 2013 – 12 mai 2014,

în instanța de apel: 26 mai – 19 decembrie 2014,

în instanța de recurs: 25 martie – 29 aprilie 2015;

C O N S T A T Ă :

fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală,

Corcimari Vitalie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (2) Cod penal la amendă

în mărime de 450 unități convenționale, ceea ce constituie 9000 lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Ursu Silvia împotriva inculpatului și companiei

de asigurări ,,Grawe Carat” privind încasarea prejudiciului material în mărime de

9275 lei, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să

se pronunțe instanța civilă.

23.50, Corcimari Vitalie, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică la volanul

automobilului de modelul Fiat Cinguencento, n.î. C KF 671, avînd în calitate de

pasageri în salonul automobilului pe Vișnevskaia Dorina, Vișnevski Iaroslav și

1

Vișnevskaia Silvia, se deplasa pe str. Cucorilor din direcția str. Socoleni, în direcția

centrului auto Opel, mun. Chișinău. Ajungînd în apropierea blocului locativ nr. 10

de pe str. Cucorilor, contrar cerințelor pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației

Rutiere, care prevede că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, efectuînd manevra de virare la dreapta, nu a

manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele de drum,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de

conducere a vehiculului, prin ce a încălcat cerințele pct. 45 alin. (1) și alin. (2) al

aceluiași regulament, conform căruia, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent cont seama următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră;

iar în cazul în care apar obstacole ce pot fi observate d conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

a pierdut controlul asupra conducerii unității de transport și s-a lovit în partea din

spate a autocamionului de modei Mercedes 612D, n.î. C OG 524, care se afla

parcat pe partea dreaptă a carosabilului, relativ deplasării și care aparține lui Ursu

Silvia.

În rezultatul accidentului rutier, Vișnevskaia Dorina s-a ales cu vătămări

corporale medii, iar Vișnevskaia Silvia cu vătămări corporale ușoare.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, aceasta fiind integral

dovedită și prin probele administrate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (2) Cod penal,

ca încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților

de transport de către persona care conduce mijlocul de transport în stare în

ebrietate, încălcare care a cauzat din imprudență vătămare medie a integrității

corporale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că infracțiunea comisă este una mai puțin gravă, că inculpatul a recunoscut vina,

sincer s-a căit și a solicitat judecarea cauzei penale pe paza probelor administrate în

faza de urmărire penală, că anterior nu a fost judecat, că circumstanțe agravante nu

au fost stabilite, concluzionînd că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă cu aplicarea sancțiunii amenzii, în limita minimă prevăzută de sancțiunea

art. 264 alin. (2) Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

264 alin. (2), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 ani.

Apelantul a indicat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă.

2

Reieșind din prevederile art. 2 alin. (2), 61 Cod penal, pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților.

Astfel, în privința inculpatului urmează să fie aplicată o pedeapsa cu

închisoare, fiindcă a comis un accident rutier cauzînd o vătămare medie a

integrității corporale și vătămare ușoară unei minore, fiind în stare de ebrietate cu

grad avansat. Inculpatul nu a conștientizat că mijlocul de transport este un izvor de

pericol social sporit pentru participanții la trafic, mai ales că în prezent se comit cu

frecvență sporită infracțiuni similare în urma cărora pătimesc pasagerii și pietonii,

fapt ce majorează gradul prejudiciabil al acestora și rezonanța lor socială.

În astfel de circumstanțe, instanța nu a aplicat inculpatului o pedeapsă

echitabilă, conform cerințelor art. 75 Cod penal.

decembrie 2014, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre.

Corcimari Vitalie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (2) Cod penal la 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile

art. 75 CP și i-a numit inculpatului o pedeapsă neechitabilă în raport cu

consecințele survenite și particularitățile personalității lui, cît și cu influența

pedepsei asupra corectării și reeducării acestuia. Deoarece inculpatul a comis

infracțiunea dată în stare de ebrietate și pînă la momentul actual nu a restituit

pagubele părții vătămate, rezultă că el nu a conștientizat cele comise, nu și-a făcut

concluziile necesare și pedeapsa stabilită de instanța de fond este una prea blîndă.

O pedeapsă eficientă în cazul dat este o pedeapsă sub formă de închisoare cu

suspendare și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. O asemenea

pedeapsă va asigura atingerea scopului legii și reeducarea inculpatului.

acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a luat în considerare probele

acumulate la cauza penală, personalitatea inculpatului, cît și atitudinea părților

vătămate față de el.

În ședința instanței de fond, partea vătămată Vișnevskaia Dorina a depus o

cerere că nu are pretenții de ordin material și moral față de inculpat, l-a iertat

pentru faptele comise.

Atît în cadrul urmăririi penale cît și la examinarea cauzei în instanța de fond,

părțile vătămate Vișnevskaia Dorina și Vișnevskaia Silvia nu au depus nici o

acțiune cu privire la restituirea cărorva pagube.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către Ursu Silvia, inculpatul a

declarat că o recunoaște și va restitui pagubele pricinuite în rezultatul accidentului

rutier.

3

La stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont că inculpatul la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat, a

recunoscut vina integral și s-a căit sincer, fiind de acord ca cauza penală să fie

examinată în baza art. 364/1 CPP.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Decizia instanței de apel nu a fost motivată în contextul circumstanțelor

constatate, pentru aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiurile cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, ținînd cont de prevederile art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, conform

căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

4

Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decît cel pe

care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe,

care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită

de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sergiu Zaharia, în

numele inculpatului Corcimari Vitalie Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5