1ra-1263/2015 — art. 264 al.4 CP

1ra-1263/2015 — art. 264 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1263/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile și de avocatul Canțîr

Mihail în numele succesorului părții vătămate, Melkonean Maria, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 19 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Malic Alexandru Nicolai, născut la 24.10.1989,

domiciliat r-nul Strășeni, sat. Zubrești.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală,

Malic Alexandru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4), 90 Cod penal la 5 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4

ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Melkonean Maria a fost admisă parțial și s-a încasat de

la Malic Al. în beneficiul lui Melkonean M. prejudiciul material – 25000 lei, prejudiciul

moral – 75000 lei și cheltuieli de asistență juridică – 3000 lei, iar în total – 103000 lei.

la 10.06.2013, în jurul orei 02:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fapt confirmat prin

procesul-verbal de constatare a stării de ebrietate din 10.06.2013 și a rezultatului testării

la alcotestul Drager 8510 RO, prin care la Malic Al. s-a stabilit concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat în cantitate de 0.52 mg/l și prin Raportul de constatare medico-

legală nr. 907 din 13.06.2013, prin care s-a stabilit concentrația de alcool în sîngele

acestuia în cantitate de 1,33 g/l, încălcînd prevederile pct. 14 lit. a) din Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 375 din 13.05.2009, în vigoare

de la 15.07.2009, conform căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, droguri sau alte substanțe contraindicate

conducerii, pct. 45 al RCR care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul

ținînd permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, de

dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și deplasîndu-

se pe drumul local L 444, dintre satele Recea-Zubrești, r-nul Strășeni, cu automobilul de

model „VOLKSWAGEN GOLF”, cu n/î STAT 136, ce aparținea cu drept de proprietate

lui Malic Larisa, nu s-a isprăvit cu controlul volanului și ieșind pe acostament s-a

1

tamponat cu partea laterală stîngă a automobilului într-un arbore de pe marginea traseului

menționat.

Drept consecință a acțiunilor comise de Malic Al., pasagerului Melkonean Astrik

i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1670 D din

22.08.2013 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora partea

vătămată Melkonean A. a decedat.

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Malic

Alexandru în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 5 ani și 4 luni

închisoare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de

transport pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului a indicat că, instanța nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare ale pedepsei penale, în special, că lui Malic Al. i s-a incriminat comiterea

unei infracțiuni care face parte din categoria celor grave, că nu s-a căit sincer de cele

comise și nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune. Consideră că instanța i-a

stabilit inculpatului o pedeapsă prea blîndă, neîntemeiat aplicînd prevederile art. 90 Cod

penal.

Inculpatul după comiterea infracțiunii pînă în prezent față de rudele victimei și

succesorului legal nu a conștientizat pericolul social al faptei comise, nu a reparat

prejudiciul cauzat.

Circumstanțele cauzei permit a concluziona că, prin pedeapsa prea blîndă stabilită

de către instanță nu a fost realizat scopul legii penale reflectat în conținutul art. 2 Cod

penal, deoarece avînd în vedere circumstanțele menționate, nu va avea loc corectarea

condamnatului, existînd riscul comiterii de către acesta a unor noi infracțiuni dat fiind

faptul că nu va ispăși real o pedeapsă pentru decesul unei persoane, dar din contra va

executa o pedeapsă prea blîndă, ducînd un mod de viață în societate care a și fost traumată

în urma evenimentelor săvîrșite de ultimul.

A mai indicat că, în cazul infracțiunilor săvîrșite din imprudență, aprecierea

conduitei persoanei vinovate depinde de atitudinea sa față de fapta comisă, față de

victimă, de partea vătămată, de compasiunea ce o manifestă în privința ultimelor, cărora

neintenționat, li s-au cauzat daune materiale și în special, morale, care nu mai pot fi

recuperate.

3.1. Succesorul părții vătămate, Melkonean Maria, a atacat cu apel sentința,

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

lui Malic Alexandru recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu admiterea acțiunii civile, încasîndu-se de

la inculpat în beneficiul lui Melkonean M. a prejudiciului material în sumă de 55018,25

lei, a prejudiciului moral în sumă de 500000 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă

de 3000 lei.

În motivarea apelului a indicat, că după accident partea vătămată Melkonean Astrik

a decedat după aflarea sa în comă timp de jumătate de an.

Prima instanță a constatat căința sinceră a inculpatului, însă, această concluzie este

greșită, deoarece la ședințele de judecată inculpatul nu avea remușcări de cele comise sau

sentimente de retrăire, nu a discutat cu dînsa sau cu avocatul. Mai mult, Malic Al. a

declarat în judecată, că prejudiciul moral este exagerat.

2

Consideră că la stabilirea pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal, nu s-a luat în

considerație că ea s-a prezentat de nenumerate ori în fața instanței de fond din or.

Cantemir în or. Strășeni, deoarece partea apărării le amîna. În plus, în cadrul procesului

de judecată cel puțin de 2 ori inculpatul a plecat peste hotarele țării, manifestînd

indiferență față de cazul acesta. Faptul că inculpatul imediat după incident s-a căsătorit și

la momentul de față are copil de 10 luni, demonstrează faptul lipsei retrăirilor pentru fapta

groaznică săvîrșită de el. Astfel, succesorul părții vătămate, apreciază recunoașterea vinei

drept o metodă de autoapărare pentru micșorarea consecințelor condamnării.

Referitor la acțiunea civilă, consideră că suma prejudiciului moral solicitat în sumă

de 500000 lei nu este exagerată și este motivată. Prejudiciul moral a fost manifestat, atît

prin suferințele psihice puternice, cît și prin faptul că acestea conțin pierderi enorme

materiale în timpul aflării lui Astrik în comă, cheltuieli pentru medicamente, alimentarea

specială, îngrijirea acesteia, precum și pomenile după deces în sumă de peste 100000 lei.

pronunțată integral la 25 iunie 2015, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat și

admis parțial apelul succesorului părții vătămate Melkonean Maria, casată parțial sentința

în latura civilă și pronunțată în această parte o nouă hotărîre.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii

civile.

S-a încasat de la Malic Alexandru în beneficiul lui Melkonean Maria prejudiciul

moral în mărime de 100000 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3000 lei, în

rest, pretențiile privind încasarea prejudiciului moral au fost respinse, ca neîntemeiate.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea că prima instanță corect a stabilit

starea de fapt și de drept, just a calificat acțiunile inculpatului conform învinuirii

formulate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în această parte

sentința nu se contestă.

Colegiul penal a conchis că sunt neîntemeiate argumentele apelanților privind

blîndețea pedepsei stabilite inculpatului, cît și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

deoarece persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana a

fost declarată vinovată.

Instanța a menționat că prima instanță corect a stabilit inculpatului pedeapsa prin

prisma art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, de 5 ani închisoare, aplicînd aproape

maximul pedepsei prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani, iar în baza art. 90 Cod penal,

suspendînd condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 4 ani.

De asemenea, instanța a menționat că la aplicarea pedepsei s-a ținut cont de gradul

pericolului social al infracțiunii săvîrșite – inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune gravă din imprudență, de circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum

și de persoana inculpatului, că la locul de trai se caracterizează în exclusivitate pozitiv, a

conștientizat fapta social periculoasă comisă și sincer s-a căit de cele săvîrșite, a recuperat

parțial dauna materială succesorului victimei în mărime de 30000 lei și are intenția și

dorește în continuare de a acorda ajutor pe viitor.

Colegiul a menționat că instanța de fond just a reținut circumstanțe atenuante ca

recunoașterea vinei și căința sinceră în cele săvîrșite de inculpat, recuperarea parțială a

3

prejudiciului material cauzat, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, acceptarea

examinării cauzei în baza art. 364/1 CPP, că inculpatul este tras la răspundere penală

pentru prima dată, precum și faptul că nu se află la evidența medicului narcolog, faptul

că inculpatul este tînăr, la început de viață familiară, are la întreținere soția și un copil

minor de 10 luni, familia sa nou formată nu are spațiu locativ, inculpatul a transmis după

accident familiei părții vătămate sume bănești în sumă de peste 30000 lei.

Circumstanțele menționate au permis instanței să concluzioneze că inculpatul poate

fi reeducat fără a fi izolat de societate, astfel, la stabilirea pedepsei au fost respectate

prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal, art. 364/1 Cod de procedură penală, pedeapsa fiind

stabilită în limita sancțiunii normei penale, ținîndu-se cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana

acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea și

careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal nu au fost stabilite.

4.2. Referitor la acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material, Colegiul

penal a conchis că aceasta urmează a fi admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să hotărască instanța civilă, deoarece probele de care dispune succesorul

părții vătămate la moment, care nu au fost prezentate în prima instanță, ele nefiind

cercetate de prima instanță, nu au fost prezentate părții apărării pentru a face cunoștință

și să-și pregătească apărarea și să se expună asupra admisibilității lor, astfel urmează să

fie examinate în procedură civilă. Totodată, instanța a reținut că prima instanță a admis

integral pretențiile din acțiune, privind încasarea prejudiciului material solicitat în mărime

de 55018,25 lei, din care 30000 lei au fost restituiți, achitați de inculpat, fapt recunoscut

și de către succesorul părții vătămate și prin sentință s-a încasat restul 25000 lei, însă, în

instanța de apel s-a invocat încasarea unui prejudiciu cu mult mai mare care nu a fost

obiect al acțiunii civile în prima instanță.

Sub aspectul prejudiciului moral încasat de către instanță, Colegiul penal a

considerat că suma de 75000 lei este neproporțională cu suferințele cauzate succesorului

părții vătămate, deoarece inculpatul a prejudiciat relațiile sociale cu privire la integritatea

corporală și la viața persoanei, iar ca rezultat a survenit decesul lui Melkonean Astrik.

Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat

prin infracțiune, instanța de apel a luat în considerație că prin infracțiunea săvîrșită

inculpatul a determinat supunerea succesorului părții vătămate la suferințe psihice de

excepție, pierderea irecuperabilă suferită de aceasta, astfel existînd raport direct de

cauzalitate între activitatea infracțională descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat de

succesorul părții vătămate.

În acest sens, instanța de apel a admis parțial cuantumul prejudiciului moral

solicitat de către succesorul părții vătămate, dispunînd încasarea a 100000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și 3000 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică din

contul inculpatului. De asemenea, Colegiul a calificat cerința succesorului părții vătămate

de încasare a prejudiciului moral în mărime de 500000 lei ca exagerată, ținînd cont

totodată și de faptul că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, urmează a se ține

cont atît de gravitatea suferințelor cauzate, cît și de starea materială a inculpatului.

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia,

în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor a invocat, că instanțele judecătorești la individualizarea

pedepsei nu au ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gradul prejudiciabil al

4

infracțiunii săvîrșite, astfel neîntemeiat s-a aplicat art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită

inculpatului o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea săvîrșită, ce nu va atinge scopul

pedepsei penale.

5.1. Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de avocatul Canțîr Mihail

în numele succesorului părții vătămate, Melkonean Maria, la 10 iulie 2015, în temeiul art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care solicită casarea deciziei instanței

de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, pe motivul blîndeții

pedepsei și neadmiterii integrale a acțiunii civile.

În argumentarea cerințelor a indicat că, instanțele judecătorești la individualizarea

pedepsei inculpatului nu au luat în considerație prevederile art. 61, 75 Cod penal, astfel

fiind stabilită o pedeapsă prea blîndă, care nu este proporțională și echitabilă cu scopul

pedepsei penale, considerînd că neîntemeiat au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal,

inculpatul nu a recuperat integral prejudiciul cauzat.

Instanța de apel neîntemeiat a respins demersul referitor la anexarea probelor ce

determină cuantumul prejudiciului material cauzat, motivîndu-și soluția prin faptul că

probele nu au fost examinate în instanța de fond și partea apărării nu a făcut cunoștință

cu ele, astfel acțiunea civilă urma a fi examinată în conformitate cu art. 219 Cod de

procedură penală. Instanța a încasat un prejudiciu moral inechitabil, disproporțional

suferințelor fizice și psihice aduse succesorului părții vătămate și rudelor în rezultatul

accidentului comis de inculpat, acesta pînă în prezent se eschivează de la achitarea

prejudiciului material și moral.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea parțială a sentinței și

deciziei instanței de apel, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate

și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform pct. 10) alin. (1)

al aceluiași articol, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În speța de referință, Colegiul penal susține că obiect al contestării hotărîrilor

judecătorești, atît în instanța de apel cît și în instanța de recurs, a constituit revocarea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, care reglementează suspendarea condiționată a

executării pedepsei la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite

din imprudență.

Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, totuși

instanțele urmau să efectueze o analiză mult mai complexă și minuțioasă a personalității

infractorului urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, înainte și după

săvîrșirea infracțiunii și numai în măsura în care s-ar fi dovedit că comiterea faptei se

datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lui,

5

nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, or doar în aceste cazuri este incidentă

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

Așadar, datorită semnificației deosebite a impactului social pe care îl are săvârșirea

în societate a unor astfel de infracțiuni, se are în vedere cele din domeniul transporturilor,

nu pot fi valorificate în favoarea inculpaților ca și circumstanțe atenuante, circumstanțele

personale ale acestora întrucît au lezat profund niște valori sociale concrete ocrotite de

lege prin comiterea lor.

Relevante în sensul vizat sunt și argumentele recurenților, precum că infracțiunea

a fost comisă de inculpat dat fiind că acesta a admis un șir de acțiuni, neglijînd cerințele

legii, încălcînd regulile circulației rutiere, care, în final, au dus la săvîrșirea din

imprudență a accidentului rutier cu decesul unei persoane, și anume lipsa competenței de

conducere a mijlocului de transport, starea de ebrietate alcoolică ce a influențat

comportamentul manifestat de inculpat.

Circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată inculpatului,

determină Colegiul penal lărgit să conchidă asupra incorectitudinii aplicării pedepsei non-

privative de libertate în privința lui Malic Al. Aceasta se statuează avînd în vedere că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de

legea penală – viața și sănătatea persoanei, cu atît mai mult că aceasta a fost săvîrșită în

prezența altor factori declanșatori cum sunt, prezența stării de ebrietate a inculpatului –

circumstanță care nu putea fi neglijată de instanțe la constatarea oportunității suspendării

executării pedepsei.

În prezenta cauză, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursurilor

declarate și constată că concluzia instanțelor inferioare, precum că, corijarea inculpatului

este posibilă și prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal – condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, a fost una greșită, neîntemeiată și din aceste

considerente o va exclude, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește

situația condamnatului.

Subsidiar la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel greșit

și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu

a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținînd o poziție eronată în ce privește

aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele reținute

de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate

în privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei.

În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de

care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luînd ca bază aceste prevederi și soluționînd chestiunea cu privire la vinovăția

inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili.

6

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată cînd soluționează cauza

penală și cînd alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.

62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul

respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sînt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite. Gravitatea acesteia constă în

modul și mijloacele de săvîrșire a faptei și depinde de scopul urmărit, de împrejurările în

care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul

pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avînd în vedere

persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul

inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii.

Este important de specificat aici că cauza a fost examinată conform rigorilor

stipulate în art. 364/1 Cod de procedură penală, după regulile speciale impuse de

procedura simplificată reglementată de norma nominalizată.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă,

prevăzut de art. 264 alin. (4) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub

aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa

stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității acestuia

de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge

și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de

probă stabilit de instanța de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea

instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de

a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze

hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive

pe care s-a întemeiat convingerea ei.

7

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei stabilite.

Analizînd condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că

aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este

liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond și cea de apel, se constată

că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanțele nu au avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod

penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă în privința

inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității avînd în vedere fapta comisă

și urmările excepțional de grave produse.

Mai mult, Colegiul lărgit specifică că, așa cum rezultă din textul deciziei instanței

de apel, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei

aplicate inculpatului menționînd că dînsul se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa

închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o concluzie eronată, care

nu poate fi menținută.

În atare situație, reieșind din cele relevate Colegiul penal lărgit statuează asupra

faptului că în cauza supusă judecării, la etapa examinării apelului instanța a admis erori

de drept prevăzute de pct. 6), 10) al alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și a

individualizat eronat pedeapsa stabilită în privința inculpatului.

Prin urmare, rejudecînd cauza, instanța de recurs conchide că în privința lui Malic

Alexandru, care a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 5 ani închisoare,

urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul lărgit specifică că, în speță, sunt respectate exigențele art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, privitor la neagravarea situației condamnaților,

menționîndu-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei de

noțiunea de individualizare a executării pedepsei. Prin actul de individualizare a

executării pedepsei cu suspendarea executării instanța pune pe cel condamnat în situația

de „condamnat cu executarea pedepsei condiționat suspendată”.

În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o problemă

privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul suspendării este executarea

pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea acesteia.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435 alin. (1)

pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației

inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu

s-a dat o altă individualizare a pedepsei stabilite în același sens.

Ca agravare a situației inculpatului se subînțeleg situațiile de schimbare a soluției

din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt

alineat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă

prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași

pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicare a

8

unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării

de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă, situații de învinuire

care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă

modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea

infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii),

care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele menționate în alineatul precedent nu se referă la situația din speță, iar din

considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursurile declarate urmează a fi

admise, cu casarea parțială a hotărîrilor judecătorești, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la argumentul avocatului Canțîr Mihail în numele succesorului părții

vătămate, Melkonean M., privind neadmiterea integrală a acțiunii civile, Colegiul penal

relevă, că acesta a format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și instanța și-a

motivat soluția în partea dată, expusă la pct. 4.2 din decizie, soluție, care este susținută și

de instanța de recurs.

În această ordine de idei, instanța de recurs menționează că, succesorul părții

vătămate ori avocatul acesteia, precum și alte persoane care consideră că li s-au cauzat

careva daune materiale și morale, sînt în drept în ordinea procedurii civile, prin depunerea

acțiunii civile, să-și apere dreptul lezat.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile și de avocatul Canțîr Mihail în numele succesorului

părții vătămate, Melkonean Maria, casează parțial sentința Judecătoriei Strășeni din 19

ianuarie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, în

partea stabilirii pedepsei, în cauza penală în privința lui Malic Alexandru Nicolai,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, prin care:

Malic Alexandru Nicolai se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod

penal și i se stabilește pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4

ani.

Termenul de executare a pedepsei lui Malic Alexandru Nicolai se calculează din

momentul reținerii acestuia.

În rest, dispozițiile hotărîrilor judecătorești se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

9