1ra-435-2015 — art.327 alin.1 CP

1ra-435-2015 — art.327 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-435/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 aprilie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Albu Vasile în numele inculpatului Gainaru Igor, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Taraclia din 23 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 27 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Gainaru Igor Nicolae, născut la 05 octombrie

1968, originar din s.Sărățica Nouă, r-nul Leova,

domiciliat în s.Cairaclia, r-nul Taraclia.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.327 alin.(l) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceia ce

constituie 3000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului

Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani.

de post a poliției Cairaclia a sectorului de poliție nr.l a IP Taraclia al IGP prin ordinul

șefului Inspectoratului General de Poliție a Ministerului Afacerilor Interne R.Moldova,

nr.37 EF din 07 martie 2013 care, în conformitate cu art.123 alin.(2) Cod penal este

persoană publică, la 26 iulie 2013, aproximativ la ora 11.00, a primit informația

verbală de la Grecova Victoria referitor la faptul că, în noaptea de 25 iulie 2013, niște

persoane necunoscute au pătruns în cazangeria gimnaziului din s.Cairaclia, r-nul

Taraclia, de unde pe ascuns au sustras motorul electric de model „WPL 32/160-1,1/2

WILAOG”, cauzînd proprietarului un prejudiciu material în sumă de 17260 lei, a venit

la fața locului la gimnaziul dat, efectuînd o cercetare fictivă la fața locului, după care,

încălcînd prevederile art.264, 273, 274 Cod de procedură penală și pct.5-7 din

Instrucțiunea privind evidența unică a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor

care au săvîrșit infracțiuni, aprobată prin ordinul nr.l21/254/286-0/95 din 18 iulie 2008

a Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal și

Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, care direct obligă

persoanele cu funcție de răspundere a organelor de poliție să înregistreze și să constate

1

sesizările infracțiunilor, să efectueze acțiunile necesare pentru stabilirea faptelor

penale și a persoanelor vinovate, cu transmiterea materialelor în termen de 24 de ore

organului de urmărire penală, cu scopul creării bunăstării în combaterea infracțiunilor

pe sectorul administrat de el, nu a primit și nu a înregistrat în modul stabilit plîngerea

lui Grecova Victoria, despre acest fapt nu a raportat conducerii IP Taraclia și nu a

început cercetarea furtului, prin ce de fapt a ascuns de la evidență o infracțiune mai

puțin gravă, în baza căreia organul de urmărire penală, la 29 octombrie 2013, a pornit

urmărirea penală în cauza penală nr.2013460266 conform art.186 alin.(2) lit.b), c) Cod

penal, numai după adresarea repetată a lui Grecova Victoria la 20 august 2013 la un alt

colaborator a IP Taraclia, Farcașan Leonid, în rezultat furtul motorului electric din

gimnaziul s.Cairaclia, r-nul Taraclia nu a fost cercetat la timp și în modul stabilit, fiind

pierdută posibilitatea administrării probelor importante, iar persoanele vinovate nu au

fost atrase la răspundere stabilită de lege, ce a cauzat prejudiciu considerabil

intereselor publice, exprimate prin discreditarea poliției, la fel intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice - gimnaziului din

s.Cairaclia, r-nul Taraclia.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii, invocînd că instanța a apreciat greșit probele

administrate la dosar, precum și a aplicat eronat legea interpretînd-o în detrimentul său,

astfel fiind încălcate prevederile art.8 Cod de procedură penală, deoarece vinovăția

persoanei trebuie să fie dovedită printr-un proces echitabil și nu poate fi bazată doar pe

presupuneri, neavînd probe concrete, iar toate dubiile în probarea învinuirii, care nu

pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului; urmărirea penală s-a efectuat

superficial, unilateral, tendențios, neobiectiv, la comandă, cu încălcarea grosolană a

legislației în vigoare, mai mult ca atît, materialului acumulat nu i s-a dat o apreciere

juridică justă, atunci cînd depozițiile părților pe dosar nu coroborează între ele, nu sînt

compatibile și veridice; în acțiunile sale lipsește motivul infracțiunii date ca parte

componentă a laturii subiective a abuzului de putere sau abuzului de serviciu și lipsa

intenției directe la interesul material ori alte interese personale, lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat; la adoptarea sentinței

instanța nu a stabilit fapta infracțiunii de care este învinuit, dacă această faptă a fost

săvîrșită de el; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, de care anume lege penală

este prevăzută și dacă dînsul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni.

a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, în urma analizei detaliate și

minuțioase a probelor administrate în cauză, inclusiv și a declarațiilor inculpatului, a

martorilor V.Grecova, P.Cucerevschii, L.Farcașan, O.Gainaru, corect a concluzionat

asupra vinovăției lui Ig.Gainaru de comiterea infracțiunii imputate și acțiunile acestuia

just au fost încadrate în baza art.327 alin.(1) Cod penal, ca abuz de serviciu, după

indicii folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, în

interes personal, dacă acesta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanei juridice.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, precum că nu este

vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, deoarece pe parcursul judecării cauzei nu

2

au fost stabilite motive de a pune la îndoială declarațiile martorilor V.Grecova,

P.Cucurevschii, L.Farcașan și alte probe administrate în cauză, care în ansamblu

dovedesc cert că inculpatul a săvîrșit fapta imputată, iar nerecunoașterea vinovăției de

către acesta, nu constituie temei pentru pronunțarea unei sentințe de achitare în privința

sa, versiunea inculpatului fiind una de apărare, avînd drept scop eschivarea de la

răspunderea penală.

La fel, instanța de apel a respins argumentele inculpatului, precum că a fost la

fața locului la 20.08.2013 și nu mai înainte, deoarece acestea se combat prin

declarațiile martorului P.Cucurevchii, care a relatat că după data de 26.07.2013, cînd

au venit colaboratorii poliției să cerceteze sustragerea motorului electric, dînsul nu a

participat și nici nu a fost audiat. Mai mult, martorul L.Farcașan a declarat că, la

20.08.2013, la cercetarea locului infracțiunii, gaura în peretele cazangeriei prin care

persoanele necunoscute au pătruns în încăpere și au sustras pompa, era deja reparată.

Prin urmare, instanța a conchis că versiunea inculpatului, precum că martorii

V.Grecova și P.Cucurevschii confundă data cercetării la fața locului, nu are suport

probatoriu.

De asemenea, instanța de apel a menționat că declarațiile martorului V.Grecova

că, la 25.07.2013, cînd a mers acasă la inculpat pentru a-i comunica despre sustragerea

comisă, soția inculpatului i-a spus că acesta este la serviciu și va veni dimineața, sînt

confirmate atît prin informația Inspectoratului de Poliție Taraclia, potrivit căreia

Ig.Gainaru la 25.07.2013 era inclus în componența grupei operative, cît și prin însăși

declarațiile inculpatului, care în ședința instanței de apel a relatat că în perioada

25.07.2013-26.07.2013 se afla la serviciu. Mai mult, conform ordinului nr.62-ef din

02.08.2013, acestuia i-a fost acordat concediu de odihnă de la 01.08.2013 pînă la

11.09.2013, pe cînd sustragerea a fost comisă în noaptea de 25.07.2013 spre

26.07.2013.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului, precum că la data comiterii

infracțiunii se afla în concediu și i-a spus lui V.Grecova să telefoneze la grupa

operativă pentru că dînsul nu avea telefon, pe motiv că, audiat în prima instanță, acesta

a declarat că, trecînd pe lîngă gimnaziu, V.Grecova i-a comunicat despre sustragerea

din cazangerie, el a telefonat la unitatea de gardă și a comunicat că a fost comisă

sustragerea motorului electric din cazangeria gimnaziului s.Cairaclia. Mai mult ca atît,

martorul P.Cucurevschii a declarat că, la momentul cercetării la fața locului, au

discutat cu Ig.Gainaru despre ridicarea amprentelor și inculpatul în acest scop a

telefonat la Inspectoratul Poliției Taraclia, unde i-au spus că expertul se află la

Chișinău.

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța a conchis că argumentele

inculpatului, precum că la momentul sustragerii motorului electric din cazangeria

gimnaziului el se afla în concediu, nu pot fi reținute.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului O.Gainaru,

precum că la 02-03.08.2013, împreună cu soțul său Ig.Gainaru au trecut pe lîngă

cazangeria școlii și V.Grecova i-a anunțat despre sustragerea motorului electric, iar

inculpatul în acea zi nu a efectuat careva cercetări la fața locului, ci doar l-a telefonat

pe conducătorul său, iar la cazangeria gimnaziului a mers după concediu, deoarece

martorul O.Gainaru, fiind soția inculpatului, este o persoană cointeresată în

soluționarea cauzei și declarațiile ei au drept scop confirmarea versiunii înaintate de

3

inculpat întru achitarea acestuia, declarații ce vin în contradicție cu ansamblul de probe

administrate și enunțate mai sus.

Astfel, instanța de apel a considerat lipsite de un temei argumentele inculpatului

și a avocatului acestuia, referitor la faptul că în cauză nu au fost administrate probe

pertinente și concludente, care în cumulul lor să demonstreze vinovăția lui în săvîrșirea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a menționat că argumentele apelantului, precum că urmărirea

penală s-a efectuat superficial, neobiectiv, cu încălcarea grosolană a legislației în

vigoare, nu pot fi reținute or, acestea nu au fost invocate de inculpat sau apărătorul său

la judecarea cauzei penale în prima instanță și nici la finisarea urmăririi penale, la

etapa luării cunoștinței cu materialele dosarului penal. Mai mult că, acesta nu indică

concret care anume norme procesual penale au fost încălcate, argumentele lui fiind

unele pur declarative.

Referitor la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de

apel a conchis că prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de prevederile art.61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța a menționat că infracțiunea comisă de către inculpat, conform

prevederilor art.16 alin.(3) Cod penal, se califică ca infracțiune mai puțin gravă, astfel

prima instanță, luînd în considerație toate circumstanțele cauzei, corect a ajuns la

concluzia de a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150 unități

convenționale cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului

Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani, pedeapsa stabilită fiind una echitabilă, legală

și proporțională faptei comise.

avocatul V.Albu în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că instanțele de judecată au

apreciat greșit probele administrate în cauză; urmărirea penală s-a efectuat superficial,

unilateral, tendențios, neobiectiv, cu încălcarea grosolană a legislației în vigoare,

depozițiile părților pe dosar nu coroborează între ele, nu sînt veridice și se combat cu

alte circumstanțe ale cauzei; instanța urma să aprecieze critic declarațiile martorului

V.Grecova, care cu rea-voință a făcut denunț împotriva inculpatului pe motiv de

răzbunare, fiind în relații ostile cu ultimul; judecătorul S.Uzun, în temeiul art.33

alin.(2) pct.6) Cod de procedură penală, era obligat să facă declarație de abținere,

deoarece anterior a participat în calitate de procuror la examinarea altui caz penal în

privința lui Ig.Gainaru; în cauză au fost încălcate prevederile art.8 Cod de procedură

penală.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind neîtemeiat,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, la

care face referire recurentul, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

4

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, ori faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

judecătorești contestate.

Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui Ig.Gainaru în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.327

alin.(1) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textele hotărîrii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, și anume

declarațiile martorilor V.Grecova, P.Cucurevschii, L.Farcașan, O.Gainaru, cît și

materialele cauzei - copia cererii din 20.08.2013 depusă de către V.Grecova privind

sustragerea motorului electric, copia raportului de la unitatea de gardă din 20.08.2013,

ordonanța de începere a urmăririi penale din 29.10.2013, certificatele eliberate de la

SRL „Tanov” și de la gimnaziul din s.Cairaclia nr.305 din 21.10.2013 privind costul

unui motor electric, copia extrasului din ordinul nr.37-EF din 07.03.2013 fișa postului,

procesele-verbale de examinare a registrelor nr.R-1, R-2 din 14.11.2013, copia

ordinului nr.62-ef din 02.08.2013 privind perioada aflării în concediu a lui Ig.Gainaru.

Astfel, din textul deciziei, și anume din partea descriptivă, rezultă că instanța de

apel și-a argumentat motivat soluția indicînd din care considerente a admis probele

aduse de acuzare în confirmarea învinuirii și le-a respins pe cele ale apărării, soluție

expusă detaliat și argumentat la pct.4 al prezentei decizii, cît și în decizia instanței de

apel (f.d.211-223 v.1), pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.

Colegiul penal atestă că, în cauză, instanțele de fond cert au constatat că

Ig.Gainaru nu a primit în modul stabilit de lege plîngerea lui V.Grecova și nu a

înregistrat-o în conformitate cu prevederile legale, fapt confirmat prin procesul-verbal

de examinare a registrului R-2 a IP Taraclia din 14.11.2013, din care rezultă că în

perioada de la 25.07.2013 pînă la 20.08.2013 înregistrări a faptului de sustragere a

motorului electric din cazangeria gimnaziului s.Cairaclia, nu au fost efectuate. Astfel,

instanțele corect au ajuns la concluzia privind încălcarea de către inculpat a

prevederilor Codului de procedură penală, cît și a Instrucțiunii privind evidența unică a

infracțiunilor a cauzelor penale și a persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, aprobată

prin ordinul nr.121/254/286-0/95 din 18.07.2008 de Procuratura Generală, Ministerul

Afacerilor Interne, Serviciul Vamal și Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice

și Corupției, cu scopul creării bunăstării în combaterea crimelor pe sectorul

administrativ deservit de el, cît și atribuțiile de serviciu stabilite în fișa de post, și

anume: organizarea și examinarea petițiilor și declarațiilor persoanelor fizice și

juridice, efectuarea, potrivit competenței, cercetării la fața locului, în legătură cu

infracțiunile comise pe raza localității deservite; participarea personală la prevenirea,

5

descoperirea crimelor, activitatea de profilaxie, menținerea ordinii publice, prin ce a

cauzat prejudiciu considerabil intereselor publice, exprimate prin discreditarea poliției,

la fel intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei

juridice - gimnaziului din s.Cairaclia, r-nul Taraclia.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că argumentele recurenului, precum că în

acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, sînt

neîntemeiate și contravin materialelor cauzei.

Argumentele principale pe care le invocă recurentul în recurs constituie faptul

că, instanțele de fond eronat au apreciat probele cauzei, inclusiv declarațiile martorului

V.Grecova.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că temeiurile invocate de recurent,

privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea

cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărîri de condamnare sau de achitare. Totodată, Colegiul constată că recurentul

invocă în recurs aceleași argumente ca și în apel, asupra cărora instanța de apel deja s-a

expus motivat și detaliat, soluție expusă la pct.4 al prezentei decizii, iar concluziile

instanțelor de fond privind vinovăția inculpatului, în opinia instanței de recurs, este

justă și întemeiată.

Colegiul reține că, instanțele de fond corect au apreciat actele cauzei și întemeiat

au respins argumentele recurentului privind nulitatea probelor sub aspectul dobîndirii

acestora unilateral, tendențios, neobiectiv, precum că dosarul penal a fost „fabricat”, pe

motiv că dînsul nu indică concret care anume norme procesual penale au fost încălcate,

acestea fiind declarative, or, aceste argumente nu au fost indicate la finisarea urmăririi

penale, în momentul cînd inculpatul cu apărătorul său au făcut cunoștință cu

materialele cauzei.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Argumentul invocat de recurent, precum că judecătorul S.Uzun, urma să-și ia

abținere de la examinarea cauzei, deoarece a fost procuror și a investigat un alt caz pe

în privința lui Ig.Gainaru, nu poate fi reținut, deoarece judecătorul poate fi recuzat de

către părțile în proces. Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată, atît

inculpatul, cît și avocatul acestuia nu au înaintat recuz judecătorului S.Uzun,

dimpotrivă au declarat că încredințează instanței (f.d.115 v.1).

Din aceste puncte de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept la care se face referință în recurs și, deci, nu persistă temeiurile de

casare a soluției adoptate.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărîre motivată și întemeiată, astfel că nu există

6

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele

inculpatului și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Albu Vasile în numele

inculpatului Gainaru Igor, împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia din 23 mai 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 27 noiembrie 2014, în cauza

penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7