1ra-1383/2014 — art.190 alin.2 lit.d CP

1ra-1383/2014 — art.190 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1383 /14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 octombrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Cimișlia din 07 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 aprilie 2014 de către inculpatul

Răcilă Igor Dumitru, născut la 14 octombrie

1977, originar și domiciliat în or.Cimișlia,

str.Ștefan cel Mare 24/8.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.d) Cod penal la 500 unități convenționale, ce

constituie 10000 lei, cu privarea de dreptul de a activa în funcția de procuror în

organele procuraturii pe un termen de 1 an.

în Procuratura Basarabeasca, fiind numit în această funcție în baza Legii nr.294 din

25.12.2008 „Cu privire la Procuratură”, prevederile art.124-125 din Constituție, prin

ordinul Procurorului General nr.558-p din 24 iunie 2009, astfel fiind persoană cu înaltă

funcție de răspundere, avînd obligația în reprezentarea intereselor generale ale

societății, în apărarea ordinii de drept, precum și drepturilor și libertăților cetățenilor,

în conducerea și exercitarea urmăririi penale, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, la 27 mai 2010, aflîndu-se în

incinta Procuraturii r-lui Basarabeasca amplasată în or.Basarabeasca, folosindu-se de

situația sa de serviciu, a pretins de la cet.Dulghier Alexei bani în suma de 5000 lei

pentru încetarea urmăririi penale pe cauza penală nr.2010450087, în cadrul căruia

ultimul era tras la răspundere penală de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.186

alin.(2) lit.d) și art.152 alin.(1) Cod penal, deși dînsul nu dispunea de careva atribuții

procesual penale pe dosarul penal menționat.

Ulterior, în continuarea intențiilor sale infracționale, Răcilă Igor, la 28 mai

2010, aflîndu-se în incinta Procuraturii r-lui Basarabeasca, folosindu-se de situația sa

de serviciu, inducîndu-1 în eroare pe Dulghier Alexei, privind legalitatea acțiunilor

sale de încetare a cauzei penale nr.2010450087, a primit de la ultimul bani în sumă de

1000 lei, iar la 01 iunie 2010 - bani în suma de 2000 lei.

1

Astfel, Racilă Igor folosindu-se de situația sa de serviciu, inducîndu-1 în eroare

pe Dulghier Alexei, prin înșelăciune și abuz de încredere a dobîndit ilicit de la acesta

bani în suma de 3000 lei.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare a acestuia din lipsa faptei infracțiunii, motivînd că sentința este ilegală,

deoarece a fost încălcată competența începerii urmăririi penale, dat fiind că în privința

procurorilor începerea urmăririi penale îi revine Procurorului General, ceea ce nu a

avut loc în cazul dat; probele prezentate sînt inadmisibile; instanța de judecată la

adoptarea sentinței era obligată, în temeiul art.101 alin.(4) Cod de procedură penală, să

se pronunțe în privința fiecărei probe, să pună la baza hotărîrii numai acele probe la

cercetarea cărora au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărîre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate, ceea ce nu a făcut;

la baza sentinței trebuiau puse doar probele obținute în cadrul cercetării judecătorești;

în ședința de judecată martorul A.Dulghier nu a putut declara ceva substanțial referitor

la cazul dat; înregistrările efectuate de către organul de urmărire penală nu sînt clare,

iar expertiza efectuată pe cauza dată nu permite constatarea faptului cum s-a ajuns ca

pe mîinile inculpatului să fi fost depistate urme de substanță chimică, deoarece nu a

fost ridicat tampon de vată curat, inculpatul a dat mîina cu A.Dulghier și în acest mod

a putut să se transmită substanța chimică, prin urmare vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate nu a fost demonstrată; instanța nu a ținut cont de

contradicțiile apărute în legătură cu indicarea aceluiași timp și zile în care au fost

efectuate acțiuni de urmărire penală cu martorul A.Dulghier de către diferiți procurori

în același timp, dar în locuri diferite, că au fost înregistrate depozițiile martorului la el

la domiciliu, fiind tapate și nu înscrise de mîină.

fost respins, ca nefondat, apelul avocatului H.Cîrboba în numele inculpatului, cu

menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, în cadrul cercetărilor

judecătorești, minuțios și sub toate aspectele a examinat probele administrate în cauză

și, în baza unei analize și aprecieri ample a acestora, just a ajuns la concluzia că s-a

constatat existența faptei infracțiunii imputate lui Ig.Răcilă, iar vinovăția acestuia a

fost dovedită prin totalitatea de probe acumulate la cauză - declarațiile martorilor

A.Dulghier, R.Dobrioglo și actele cauzei, care apreciate cu respectarea prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar în ansamblu - al coroborării lor, confirmă comiterea de

către inculpat a infracțiunii de escrocherie, acțiunile lui corect fiind încadrate în

prevederile art.190 alin.(2) lit.d) Cod penal.

Referitor la declarațiile martorului A.Dulghier depuse în instanța de apel,

instanța a considerat că acestea corespund realității, fiind identice cu declarațiile lui

date la urmărirea penală, nu contravin celor depuse în prima instanță și se confirmă

prin celelalte probe expuse în sentință și în prezenta decizie. Iar faptul că A.Dulghier

nu a fost recunoscut în calitate de parte vătămată, nu indică la lipsa componenței

infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal, fiindcă în cazul dat dauna materială nu a

fost cauzată martorului numai din motivul că dînsul a transmis făptașului nu banii săi

personali, dar cei transmiși lui de către organul de urmărire penală în scopul efectuării

acțiunilor de urmărire penală.

La fel, instanța a considerat ca neîntemeiate motivele apelului, precum că a fost

încălcată competența la pornirea urmăririi penale și exercitarea urmăririi penale, dat

2

fiind că potrivit ordonanței Procurorului General din 28.05.2010, a fost pornită

urmărirea penală în privința procurorului Ig.Răcilă în baza art.324 alin.(3) lit.a) Cod

penal, pe faptul extorcării de către acesta de la A.Dulghier a sumei de 5000 lei. Faptul

că ulterior organul de urmărire penală - Procuratura Anticorupție a reîncadrat în

ordonanța de învinuire acțiunile lui Ig.Răcilă în baza art.190 alin.(2) lit.d) Cod penal,

nu denotă că a fost încălcată competența după materie sau după calitatea persoanei.

Legalitatea exercitării urmăririi penale de către Procuratura Anticorupție, în cazul dat,

corespunde și practicii unitare naționale expuse în recursul în interesul legii, astfel că

în speță, au fost respectate normele procedurale privind exercitarea urmăririi penale de

către un organ competent și nu apare problema declarării nulității probelor

administrate pe parcursul urmăririi penale.

Referitor la motivele apelului, precum că prima instanță nu a ținut cont de

contradicțiile apărute în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală cu

participarea martorului A.Dulghier de către diferiți procurori în același timp, dar în

locuri diferite, că au fost înregistrate depozițiile acestuia la el la domiciliu, ca fiind

tapate și nu înscrise de mîina, instanța de apel a menționat că, pe parcursul urmăririi

penale și la finisarea urmăririi penale partea apărării nu a contestat actele procedurale

menționate sau careva acțiuni procedurale, de aceia motivele apelului în această parte

nu pot fi reținute, deoarece sînt invocate cu omiterea termenului legal, ceia ce,

conform art.230 alin.(2) Cod procedură penală, se interpretează în defavoarea

inculpatului, dat fiind că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Astfel, instanța de apel a considerat că concluziile primei instanțe cu privire la

vinovăția inculpatului în cele imputate sînt corecte, iar stabilirea pedepsei corespunde

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut de art.7

Cod penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art.61, 75

Cod penal, la care s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblul, de

pericolul social al infracțiunii săvîrșite și de persoana inculpatului.

inculpatul Ig.Răcilă care, fără a invoca vreun temei prevăzut la art.427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare din

motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii, indicînd că instanțele de

judecată nu au dat o apreciere obiectivă probelor administrate și prezentate în cauză cu

respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel, referindu-se la

circumstanțele de fapt ale cauzei, invocînd repetat aceleași motive cum au fost

invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.

inculpat, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia

procurorului expusă în referință, care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil,

Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia din următoarele

considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod

de procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul consideră că în

acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii imputate, iar decizia instanței de apel nu

3

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicitînd achitarea sa, temeiuri

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală,

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conclude că temeiurile

invocate de recuret nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

judecătorești.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul constată că ambele instanțe de judecată, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe

cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt

ce face ca concluzia despre vinovăția lui Ig.Răcilă în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.190 alin.(2) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios

în textul hotărîrilor instanțelorde fond, și anume:

- declarațiile martorului A.Dulghier, care a explicat că inculpatul a cerut de la

el 5000 lei, pentru a înceta urmărirea penală pe cauza lui penală;

- declarațiile martorului R.Dobrioglo, care a relatat că dînsul a emis ordonanța

de încetare a urmăririi penale pe cauzele penale în învinuirea lui A.Dulghier în

temeiul art.109 Cod penal, iar cînd acesta s-a adresat să-i fie eliberată copia

ordonanței, în legătură cu faptul că la el nu funcționa imprimanta, dînsul i-a transmis

stikul lui Ig.Răcilă ca acesta să scoată copia ordonanței la imprimanta sa, apoi, după

ce a semnat copiile ordonanței, le-a dat acestuia pentru a i le transmite lui A.Dulghier,

ulterior cînd a fost efectuată percheziția, la inculpat au fost depistați bani în sumă de

2000 lei, au fost luate mostre de pe mîini cu tampoate de vată, care au fost

împachetate în plicuri;

- și actele cauzei - procesele-verbale privind interceptarea și înregistrarea

comunicărilor din 01.06.2010, de percheziție, prin care la inculpat s-a depistat și

ridicat bani în sumă de 2000 lei, de ridicare a ordonanțelor de înaintare a învinuirii și

de încetare a procesului penal în privința lui A.Dulghier, și a pantalonilor lui

Ig.Răcilă, raportul de expertiză, prin care s-a constatat că pe bancnotele ridicate de la

Ig.Răcilă și pe tampoanele de vată cu care s-au prelucrat mîinile acestuia, precum și

pe pantalonii lui, au fost depistate depuneri de praf străin, care luminescează la

lumina razelor ”UV-366nm” în vedere și se folosește în scopuri speciale.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția lui I.Răcilă după cum rezultă din hotărîrile instanțelor

de fond, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile

prin cumulul de probe pertinente și concludente, care au fost apreciate în mod

obiectiv.

4

Argumentele principale pe care le invocă recurentul în recurs se referă la faptul

că instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probele cauzei, care, în opinia

recurentului, sînt inadmisibile fiind dobîndite cu încălcarea competenței și a normelor

procesual penale.

La acest capitol, Colegiul menționează că temeiurile invocate de recurent,

privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în

fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în

acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de

condamnare sau de achitare. Totodată, Colegiul penal constată că recurentul invocă în

recurs aceleași argumente ca și în apel, asupra cărora instanța de apel deja s-a expus

motivat și detaliat, iar concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpatului, în

opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de către recurent.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat

soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat de partea apărării,

inclusiv și la cele ce se referă la presupusa încălcare a competenței la pornirea

urmăririi penale și exercitarea urmăririi penale, la contradicțiile apărute în legătură cu

efectuarea acțiunilor de urmărire penală, lipsei pății vătămate în cauză, soluție expusă

detaliat și argumentat în decizia recurată și la pct.4 al prezentei decizii.

Colegiul penal consideră corecte concluziile instanței, care a constatat că în

cauză nu a fost încălcată competența de pornire a cauzei penale, deoarece cauza

penală a fost pornită pe art.324 alin.(3) lit.a) Cod penal, care este de competența

Procuraturii Anticorupție, iar faptul că ulterior în ordonața de învinuire acțiunile lui

Ig.Răcilă au fost reîncadrate în baza art.190 alin.(2) lit.d) Cod penal, nu denotă că a

fost încălcată competența după materie sau după calitatea persoanei.

La fel, Colegiul penal conchide că în cauză a fost dovedită componeța de

infracțiune prevăzută la art.190 alin.(2) lit.d) Cod penal, deoarece inculpatul, fiind la

curent că cauza penală în privința lui A.Dulghier, care nu se afla în procedura sa, deja

este încetată în baza art.109 Cod penal, fiind procuror, folosind situația de serviciu, a

extorcat de la acesta bani prin înșelăciune și abuz de încredere, convingîndu-l că poate

să înceteze procesul penal, avînd intenția de a dobîndi ilicit bunurile acestuia.

Temeiul invocat de recurent, precum că declarațiile martorului A.Dulghier nu

corespund realității fiind contradictorii nu poate fi reținut, deoarece fiind audiat în

instanța de apel martorul a declarat că susține declarațiile depuse la urmărirea penală,

a confirmat faptul că Ig.Răcilă a extorcat de la el 5000 lei pentru ca dosarul penal în

privința sa să fie încetat, însă la prima instanță a refuzat să răspundă la întrebări din

motiv că pînă la audiere, a fost avertizat de către inculpat și amenințat cu răfuială

fizică.

Referitor la motivele recursului, precum că instanțele de judecată nu au ținut

cont de contradicțiile apărute în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală,

Colegiul penal atestă că, pe parcursul urmăririi penale și la finisarea acesteia, partea

apărării nu a contestat careva acte sau acțiuni procedurale, de aceia motivele invocate

în acest sens nu pot fi reținute, deoarece recurentul a omis termenul legal de contestare

a acestor acțiuni, prevăzut de art.230 alin.(2) Cod procedură penală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus

5

la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-

se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului

social al infracțiunii comise, persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care

agravează ori atenuează răspunderea.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea

recursului, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursul ordinar declarat de inculpatul Răcilă Igor, împotriva

sentinței Judecătoriei Cimișlia din 07 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 aprilie 2014, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 noiembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

6