1ra-1133/2014 — art. 309-1 CP

1ra-1133/2014 — art. 309-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1133/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecătorii – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2014,

de avocatul Tudor Suveică în numele inculpatului și părțile vătămate Guzun

Victor, Barchin Alin, Moldovanu Iulian, în cauza penală în privința inculpatului

Grosu Igor Fiodor, a.n.26.08.1989 originar și domiciliat

în mun. Chișinău, comuna Dumbrava, str. Buiucani 38.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond -10.05.2012- 18.07.2013;

- Instanța de apel - 16 .08.2013 – 24.03.2014;

- Instanța de recurs - 27.05.2014- 02.07.2014;

C O N S T A T Ă :

Grosu Igor Fiodor a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 3091alin. (1) CP pe

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

a fost învinuit că, deținînd în baza ordinului MAI nr. 51 ef din 07.05.2010, funcția

de subofițer de poliție al Regimentului de patrulă și santinelă „SCUT”, al CGP m.

Chișinău, și fiind, astfel, în baza art. 123 alin. (1) CP, persoană cu funcție de

răspundere, investită cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice, contrar art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale adoptată la Roma la 04.11.1950,

la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997; alin. (2) art. 24 din Constituția

Republicii Moldova; art. 1, art. 2, p. 2), 4), art. 12, p. 1), art. 14 și art. 15 din Legea

Republicii Moldova nr. 416-XII din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”, lit. a), b) p.

16) din Codul de etică și deontologie al polițistului aprobat prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr.481 din 10.05.2006 și atribuțiilor funcționale

stipulate în fișa postului a funcției deținute, care îl obligau să nu supună pe nimeni

la torturi, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-

ar afla, să nu aplice forța fizică, de cît pentru curmarea infracțiunilor, pentru

1

înfrîngerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele non-violente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția și legile

Republicii Moldova, a comis o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, în

următoarele circumstanțe:

La 31.12.2011, între orele 21.00-23.00, fiind persoană cu funcție de

răspundere, acționînd cu titlu oficial, reprezentînd Ministerul Afacerilor Interne,

fiind telefonat de tatăl său Tudor Grosu, care i-a comunicat despre un presupus atac

violent precum că comis asupra surorii sale Grosu Iulia și prietenului acesteia Nani

Nicolae de către persoane necunoscute, fapt după care a apelat telefonic Serviciul

de patrulă mobilă al MAI și personal s-a deplasat pe str. Buiucani din comuna

Dumbrava m. Chișinău. Considerînd că unul din persoanele implicate în conflict,

care ulterior s-a dovedit a fi Moldovanu Iulian, nu se supune cerințelor aparent

legale ale colaboratorilor de poliție, membri ai echipajului „902” ce a sosit la fața

locului, în mod intenționat, i-a provocat numitului o lovitură cu pumnul în regiunea

ochiului stîng, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.334/d

din 14.02.2012, plagă contuză în regiunea sprîncenei stingi.

Tot el, se învinuiește că în aceiași zi, deplasîndu-se în mod samavolnic în

incinta CPS Buiucani, mun. Chișinău, unde Moldovanu Iulian împreună cu amicii

săi Guzun Victor și Brachin Alin au fost escortați pentru a fi investigat presupusul

fapt ilegal comis de către acestea în privința Iuliei Grosu și Nani Nicolae,

prelungindu-și acțiunile sale criminale, neîntemeiat, fără a avea careva tangență la

caz, în mod intenționat, cu scopul de a-l pedepsi în continuare pe Moldovanu Iulian

i-a aplicat numitului o lovitură în regiunea cutiei toracice, apoi a dorit să-l mai

lovească o dată în corp, fapt care însă nu și-a produs efectul din motive

independente de voința făptuitorului, deoarece numitul, întru a evita lovitura, a

făcut o mișcare bruscă și ca rezultat s-a lovit cu mîna dreaptă de minerul ușii astfel

încît i s-a produs fractura bazei osului metacarpian 1 cu deplasare pe dreapta, edem

cu echimoză pe suprafața dorsală mîna dreaptă cu trecerea pe falanga 1 mîna

dreaptă, leziuni, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 334/d din

14.02.2012, se califică ca vătămări corporale medii.

Tot el se învinuiește că, în continuarea acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în

incinta aceluiași comisariat de poliție, urmărind același scop și pentru aceleași

motive, s-a apropiat de Guzun Victor pe care îmbrîncindu-l în perete, i-a aplicat

două lovituri cu pumnul în regiunea cutiei toracice și cu piciorul l-a lovit în

regiunea articulației genunchiului stîng, iar după ce numitul a căzut la podea, i-a

mai aplicat alte două lovituri cu piciorul peste corp.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 335/d din 14.02.2012 la

Guzun Victor au fost depistate:plagă contuză pe cap, excoriații pe față, edem al

2

țesuturilor moi cu excoriație pe articulația genunchiului stîng, leziuni ce se califică

drept vătămări corporale ușoare.

Tot el se învinuiește, că tot atunci, în același local, în continuarea acțiunilor

sale, urmărind scopul de a-l pedepsi pentru un presupus act ilegal, i-a aplicat lui

Brachin Alin două lovituri cu pumnul în regiunea cutiei toracice și spate, astfel

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 336/d din 14.02.2012

vătămări corporale neînsemnate.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate de către acuzare în baza art.

3091 alin. (1) CP (redacția Legii din 30.06.2005) – tortura, adică provocarea în

mod intenționat a unor dureri și suferințe puternice fizice și psihice persoanelor, cu

scopul a-i de pedepsi pentru o presupus act pe care l-ar fi comis, de a-i intimida și

de a face presiuni asupra lor, comisă de către o persoană cu funcție de răspundere.

2.1.Pronunțînd sentința, instanța de fond a statuat că „audiind participanții

la proces, studiind materialele dosarului penal și analizînd probele acumulate în

totalitatea lor, instanța de judecată conchide că învinuirea adusă inculpatului nu

și-a găsit confirmare în ședința de judecată, fapt ce se dorește prin declarațiile

susmenționate a părților vătămate, a inculpatului și a martorilor.

Astfel, nici unul din părțile vătămate sau din martori nu au declarat că

Grosu Igor a aplicat cuiva lovituri, ba dimpotrivă, absolut toți indică că acesta nu

a fost Grosu Igor, ci o persoană pe nume Stas, care seamănă foarte mult cu Grosu

Igor la față, vîrstă, frezură.

Potrivit art. 101 alin. (1) și (2) CPP – fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se

de lege.

În urma analizei probelor descrise, instanța de judecată a conchis că este

necesară și oportună doar achitarea lui Grosu Igor, deoarece careva dovezi

concludente în aceia că inculpatul, fiind persoană cu funcție de răspundere, a

comis tortura, adică ar fi provocat în mod intenționat dureri și suferințe fizice și

psihice lui Moldovanu Iulian, Guzun Victor și Brachin Alin, instanței judecătorești

nu i s-au prezentat, ci din contra, probele la care s-a referit acuzatorul de stat, vin

în contradicție cu cele expuse în învinuire, prin urmare, fiind oportună achitarea

lui Grosu Igor de sub învinuirea adusă.

Susținerea învinuirii de către acuzatorul de stat, poartă doar un caracter

declarativ, care de asemenea sînt contradictorii. Vinovăția inculpatului nu este

obiectiv confirmată prin careva probe, iar această totalitate de împrejurări nu

poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare.

3

Instanța de judecată nu a găsit un motiv pentru a pune la baza sentinței sale

alte declarații decît cele date în ședința de judecată. Ba mai mult, instanța de

judecată și-a argumentat poziția în temeiul probelor cercetate în cadrul ședinței de

judecată publice.

Nu s-a pus la îndoială depozițiile părților vătămate și a martorilor, deoarece

martorilor în cauză li s-a atras atenția în cadrul ședinței de judecată despre

consecințele care urmează în cazul prezentării cu bună știință a declarațiilor

mincinoase și anume au fost preîntîmpinați de răspundere penală contra

semnătură.

Din considerentele menționate mai sus, instanța a conchis că, procurorul nu

a prezentat vre-o probă care ar da temei pentru a deduce vinovăția inculpatului,

din care cauză a adoptat o sentință de achitare.

Deci, din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că fapta

infracțională a avut loc, însă s-a ținut cont că, în conformitate cu art. 389 alin. (1)

CPP, sentința de condamnare poate fi adoptată numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe pertinente și

concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile

în probarea învinuirii urmînd a fi interpretate în favoarea inculpatului. Prin

urmare, instanța a considerat necesar ca inculpatul să fie achitat din motivul că

fapta nu a fost săvîrșită de el.

Conform art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, în cazul în care

fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, instanța adoptă sentință de achitare.”

care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Grosu Igor să fie condamnat în baza art.

3091 alin. (1) CP la 4 ani, cu executarea reală a pedepsei, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată a apreciat incorect declarațiile părților vătămate care și-

au schimbat intenționat declarațiile în interesele inculpatului Grosu Igor și a

martorilor care au indicat că anume Grosu Igor i-a maltratat pe Iulian Moldovanu,

Victor Guzun și Alin Brachin;

- părțile vătămate Guzun Victor și Moldovanu Iulian la urmărirea penală fiind

audiați, cît și la efectuarea confruntării cu Grosu Igor, au declarat că au fost

maltratați anume de acesta, menționînd că sora lui, Grosu Iulia a învățat într-o

clasă cu sora unuia din ei, și că în timpul cînd le aplica lovituri el repeta cuvintele

„ce i-ați făcut surorii mele”, iar în instanța de judecată și-au schimbat declarațiile,

4

comunicînd că l-au încurcat pe Grosu Igor cu polițistul prezent la fața locului pe

nume Stas, deoarece seamănă după constituția corporală. La fel, în instanța de

judecată au comunicat, că în biroul din IP Buiucani, m. Chișinău, unde au fost

aduși de către polițiști pentru a depune explicații, erau prezenți în același timp și

Grosu Igor și polițistul pe nume Stas, însă n-au putut explica în judecată din ce

motiv l-au confundat cu polițistul pe nume Stas, care n-a avut nimic comun cu

conflictul din comuna Dumbrava, el s-a prezentat la fața locului aflîndu-se în

serviciu și a reacționat în conformitate cu Legea cu privire la poliție;

- în motivarea sentinței instanța a menționat că, nici părțile vătămate și nici

martorii n-au indicat că, anume Grosu Igor le-a aplicat lovituri, însă, martorul

Filatov Stanislav a declarat concret, că activînd în calitate de polițist în cadrul

Regimentului de patrulă și santinelă „SCUT” și deplasîndu-se la fața locului în

baza apelului „902” în comuna Dumbrava a văzut cum Grosu Igor i-a aplicat

lovituri unuia din părțile vătămate. La fel, martorul Ursu Andrei, a declarat că, în

perioada anului 2012 a activat în SSI din cadrul Regimentului de patrulă și

santinelă „SCUT” și în acea perioadă a examinat plîngerile lui Guzun Victor și

Moldovanu Iulian, referitor la faptul că au fost maltratați de către un colaborator al

Regimentului de patrulă și santinelă „SCUT”, și fiind chestionați au comunicat că

au fost maltratați de către Grosu Igor care era la volanul automobilului de model

„Mercedes” și nu în automobilul „902”, după care a expediat materialele

acumulate în privința lui Grosu Igor în adresa Procuraturii Buiucani, m. Chișinău,

pentru a fi examinate în conformitate cu prevederile art. 274 CPP;

- instanța de judecată nu a dat nici o apreciere faptului că declarațiile ferme a

părților vătămate și ale martorilor date la urmărirea penală și în cadrul acțiunii de

confruntare, diferă de cele date în instanța de judecată, acest fapt nu a putut fi

explicat nici de către părțile care și-au schimbat declarațiile în proces;

- instanța de judecată nu s-a expus nici asupra faptului rezultatelor,

materialelor acumulate în cadrul anchetei de serviciu, în cadrul căreia aceeași

martori și părțile vătămate au indicat că au fost maltratați anume de către Grosu

Igor, acest fapt fiind confirmat în prezența lui Grosu Igor;

- instanța de judecată nu a stabilit care este cauza că, declarațiile inculpatului

și ale părților vătămate, care în opinia instanței de judecată prezintă adevărul pe

acest caz, sunt contradictorii, prevăd diferite versiuni ale evoluției conflictului ce a

avut loc, diferite circumstanțe ale comiterii infracțiunii.

2014, a fost admis apelul, casată sentința și pronunță o nouă hotărîre, potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță prin care inculpatul Grosu Igor Fiodor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 3091 alin. (1) CP (redacția Legii din

30.06.2005) la 2 (doi) ani închisoare,cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

5

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen de 3 (trei) ani.

4.1. Judecînd apelul, în contextul verificării legalității și temeiniciei hotărîrii

atacate pe baza probelor administrate și cercetate pe parcursul întregului proces

penal, Colegiul penal a constatat că, Grosu Igor, deținînd în baza ordinului MAI

nr. 51 ef din 07.05.2010, funcția de subofițer de poliție al Regimentului de patrulă

și santinelă „SCUT”, al CGP mun. Chișinău, și fiind, astfel în baza art. 123 alin.

(1) CP persoană publică, investită cu drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor Ministerul Afacerilor Interne, contrar art. 3 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale adoptată la Roma

la 04.11.1950, la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997; alin. (2) art. 24

din Constituția Republicii Moldova; art. 1, art. 2, p. 2), 4), art. 12, p. 1), art. 14 și

art. 15 din Legea Republicii Moldova nr. 416-XII din 18.12.1990 „Cu privire la

poliție”, lit. a), b) p. 16) din Codul de etică și deontologie al polițistului aprobat

prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.481 din 10.05.2006 și atribuțiilor

funcționale stipulate în fișa postului a funcției deținute, care îl obligau să nu

supună pe nimeni la torturi, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în

orice circumstanță s-ar afla, să nu aplice forța fizică, de cît pentru curmarea

infracțiunilor, pentru înfrîngerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele

non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția

și legile Republicii Moldova, la 31.12.2011, între orele 21.00-23.00, fiind înștiințat

despre un presupus atac violent comis în privința surorii sale Grosu Iulia și a

prietenului acesteia Nani Nicolae de către persoane necunoscute, după ce a apelat

telefonic Serviciul de patrulă mobilă al MAI, s-a deplasat pe str. Buiucani din

comuna Dumbrava m. Chișinău, unde, considerînd că unul din persoanele

implicate în conflict – Moldovanu Iulian – nu se supune cerințelor legale ale

colaboratorilor de poliție (membrii echipajului „902”), în mod intenționat, i-a

aplicat ultimului o lovitură cu pumnul în regiunea ochiului stîng, cauzîndu-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 334/D din 14.02.2012, o plagă

contuză în regiunea sprîncenei stingi.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale ilegale s-a deplasat, în mod samavolnic,

în incinta CPS Buiucani, mun. Chișinău, unde Moldovanu Iulian împreună cu

Guzun Victor și Brachin Alin au fost escortați pentru a fi investigați pe marginea

acțiunilor ilegale comise în privința Iuliei Grosu și lui Nani Nicolae, prelungindu-

și acțiunile sale criminale, neîntemeiat, fără a avea careva tangență la caz, în mod

intenționat, cu scopul de a-l pedepsi pe Moldovanu Iulian i-a aplicat numitului o

lovitură în regiunea cutiei toracice, apoi a dorit să-l mai lovească o dată în corp,

fapt care însă nu și-a produs efectul din motive independente de voința

făptuitorului, deoarece ultimul întru a evita lovitura, a făcut o mișcare bruscă și ca

6

rezultat s-a lovit cu mîna dreaptă de minerul ușii astfel încît i s-a produs fractura

bazei osului metacarpian 1 cu deplasare pe dreapta, edem cu echimoză pe suprafața

dorsală mîna dreaptă cu trecerea pe falanga 1 mîina dreaptă, leziuni, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 334/D din 14.02.2012, se califică ca

vătămări corporale medii.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în incinta aceluiași

comisariat de poliție, urmărind același scop și pentru aceleași motive, s-a apropiat

de Guzun Victor, l-a îmbrîncit în perete și i-a aplicat două lovituri cu pumnul în

regiunea cutiei toracice și cu piciorul în regiunea articulației genunchiului stîng, iar

după ce ultimul a căzut la podea, i-a mai aplicat alte două lovituri cu piciorul peste

corp, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 335/d din

14.02.2012, vătămări corporale ușoare manifestate prin: plagă contuză pe cap,

excoriații pe față, edem al țesuturilor moi cu excoriație pe articulația genunchiului

stîng, și i-a aplicat lui Brachin Alin două lovituri cu pumnul în regiunea cutiei

toracice și spate, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

336/d din 14.02.2012, vătămări corporale neînsemnate.

4.2. La constatarea faptei, instanța de apel a ajuns în urma analizei

următoarelor probe:

Declarațiile inculpatului, care fiind audiat pe întreg procesul penal, nu a

recunoscut vina și a declarat că a fost la locul unde a avut loc conflictul între

părțile vătămate și martorii Grosu Iulia și Nani Nicolae și ulterior s-a deplasat la

inspectoratul de poliție. Nu a participat la acțiuni procedurale și nu a maltratat

părțile vătămate în scopul pedepsirii, intimidării și a presării lor pe faptul

conflictului între Moldovanu Iulian, Brachin Alin, Guzun Victor și martorii Grosu

Iulia și Nani Nicolae.

Aflîndu-se în comisariat nu prea a discutat cu părțile vătămate, doar a

discutat cu Brachin Alin întrebînd-ul de ce a procedat astfel și atît.

La locul conflictului în comuna Dumbrava cît și la sediul poliției el a venit

fiind la volanul automobilului de model„Mercedes”.

În instanța de apel, Grosu Igor a concretizat că nu a văzut momentul aplicării

violenței față de părțile vătămate și nici persoana ce a acționat astfel. Martorul

Filatov Stanislav l-a incriminat din motiv că a simțit că poate fi suspectat în

aplicarea loviturilor. Pînă la începerea recunoașterii, a fost adus singur în încăpere

și respectiv părțile vătămate, care erau însoțiți de reprezentanți (surorile lor),

automat au indicat la el ca la făptuitor.

Declarațiile părților vătămate Moldovanu Iulian, Brachin Alin și Guzun

Victor care pe întreg procesul penal au făcut aceleași declarații cu privire la fapta

infracțională și contradictorii referitor la persoana ce a aplicat violența în privința

lor.

7

Astfel, la urmărirea penală, la momentul sesizării organelor de drept,

audierii, și confruntării, vis-a-vis de maltratarea lor, fiind preîntîmpinați de

răspundere penală în baza art. 311, 312, 313 CP, au declarat că la 31 decembrie

2011 au fost maltratați de către persoana ce conducea automobilul de model

„Mercedes”, adică inculpatul Grosu Igor, atît în comuna Dumbrava cît și în incinta

sediului poliției.

În instanța de fond, părțile vătămate Moldovanu Iulian, Brachin Alin și

Guzun Victor au revenit asupra declarațiilor făcute la urmărirea penală la toate

acțiunile procesuale efectuate cu participarea lor și au declarat că în urma confuziei

legate de înfățișarea inculpatului și a unui alt coleg al acestuia pe nume Stas, inițial

au indicat la Grosu Igor ca la făptuitor, ceea ce nu corespunde realității.

Pretenții față de inculpat nu înaintează.

Partea vătămată Moldovanu Iulian a declarat și că după conflict, la 26

februarie 2012, s-a întîlnit cu inculpatul și a discutat. Înaintează pretenții față de

persona pe nume Stas.

Partea vătămată Brachin Alin a declarat și că după ce a înțeles că vinovat

este altă persoană pe nume Stas, dar nu Grosu Igor. Organele de drept despre acest

fapt nu a sesizat. În seara conflictului inculpatul era îmbrăcat în civil.

Partea vătămată Guzun Victor a declarat și că au fost maltratați după ce la

întrebările lui Grosu Igor, ce s-a întîmplat și ce i-au făcut surorii lui, au răspuns că

nu i-au făcut nimic.

În instanța de apel, părțile vătămate Moldovanu Iulian, Brachin Alin și

Guzun Victor au confirmat conținutul actelor în care se cuprind mențiunile făcute

de ei și reprezentanții lor legali referitor la faptă și vinovat cît și semnătura lor.

Partea vătămată Brachin Alin instanței de apel a relatat și că în seara

conflictului inculpatul era în forma angajatului poliției. Că își susține declarațiile

de la urmărirea penală referitor la faptă și din ședința de judecată – referitor la

faptă și persoana vinovată. La 5 zile după confruntare a sesizat procurorul că

dorește să-și retragă plîngerea, însă acesta le-a spus că nu este posibilă o asemenea

acțiune.

Partea vătămată Moldovanu Iulian instanței de apel a relatat și că în seara

conflictului Grosu Igor nu era îmbrăcat în formă angajatului poliției și că el

susținea că Grosu Igor este persoana ce i-a maltratat, deoarece anterior a crezut că

nu vom spune despre acest fapt în cadrul instanței.

Partea vătămată Guzun Victor instanței de apel a relatat și că recunoașterea

persoanei a avut loc în prezența reprezentanților lor legali, apărătorului și

procurorului.

8

Nu poate explica de ce nu a comunicat la urmărirea penală, după efectuarea

confruntării, că Grosu Igor nu se face vinovat în maltratarea lui și a lui Moldovanu

Iulian și Brachin Alin.

Părțile nu au contestat declarațiile martorilor, motiv pentru care aceștia nu au

fost reaudiați și a fost dată citire la declarațiile făcute de aceștia.

Declarațiile martorului Malahovschi Victor, care pe întreg proces penal a

făcut declarații contradictorii referitor la persoana ce a aplicat violența în privința

părților vătămate. Potrivit declarațiilor de la urmărirea penală, făcute după

preîntîmpinarea de răspundere penală pentru depunerea declarațiilor intenționat

false, a fost martorul ocular a maltratării părților vătămate de către Grosu Igor

drept urmare a conflictului apărut între aceștia și martorul Grosu Iulia și Nani

Nicolae. În instanța de fond, martorul și-a modificat declarațiile și a arătat că Grosu

Igor nu a aplicat lovituri în seara conflictului părților vătămate, el fiind îmbrăcat pe

civil. Părțile vătămate Moldovanu Iulian, Brachin Alin și Guzun Victor au fost

maltratați de un bărbat îmbrăcat în forma angajatului poliției cu păr de culoare

neagră. În birou amplasat în sediul poliției, după escortarea părților vătămate,

Grosu Igor nu s-a aflat, pe el văzîndu-l doar la locul conflictului în comuna

Dumbrava. Inițial a indicat că prietenii lui au fost loviți de către Grosu Igor din

considerentul că așa credea că se numește, dar de fapt a înțeles că acel băiat care a

lovit se numește Stas.

Declarațiile martorului Nani Nicolae care a declarat că inculpatul este

fratele prietenei sale – Iulia. La 31.12.2011 între el și 5 băieți a avut loc un conflict,

fiind chemat la locul echipajului „902”. De asemenea la locul faptei a venit și

inculpatul care era îmbrăcat în forma angajatului poliției. La cerințele

colaboratorilor de poliție de a merge la sediul poliției pentru a fi clarificată situația,

părțile vătămate au manifestat agresiune și opuneau rezistență. La sediul poliției

Grosu Igor s-a aflat lîngă el și Iulia și nu a discutat cu părțile vătămate. Grosu Igor

nu a fost aplicat forța fizică în privința părților vătămate, ci doar, în momentul cînd

se afla la volanul automobilului, a strigat că să se facă liniște.

Declarațiile martorului Grosu Iulia, după explicarea dreptului de a refuza să

facă declarații, pe întreg procesul penal a declarat că inculpatul este fratele ei.

Pe cazul dat a comunicat că, drept urmare a conflictului iscat între Nani

Nicolae și părțile vătămate, a fost chemat echipajului „902”. La locul faptei a sosit

și inculpatul. Toți participanții la conflict au fost escortați la sediul poliției, unde

fratele s-a aflat tot timpul lîngă ea.

Declarațiile martorului Chilianu Gheorghe , care a declarat că pe inculpat î-

l cunoaște din perioada cînd activa în Regimentul „SCUT” și în legătură cu cazul

dat. La 31.12.2011, aflîndu-se în serviciu, a primit o chemare în comuna

Dumbrava, pe faptul unei bătăi. Deplasîndu-se la fața locului, a văzut aproximativ

9

6, 7 persoane care se certau și se numeau cu cuvinte necenzurate. O persoană era

însîngerată în regiunea feții. La locul incidentului era și: Grosu Igor și un

colaborator al poliției, ambii fiind pe formă, încercau să aplaneze conflictul; și

superiorul echipamentului Filatov Stanislav și cu a treia persoană de la regimentul

„FULGER”. Superiorul le-a ordonat să plece la sediul poliției pentru a clarifica

situația creată. Stanislav este un bărbat de vîrsta cuprinsă între 26-27 ani, de statură

medie, blond și cu părul scurt, iar persoana de la „FULGER” era puțin mai înalt.

Nu a observat ca Grosu Igor să fi lovit pe cineva cînd s-a aflat în comuna

Dumbrava.

Declarațiile martorului Bajureanu Valeriu care a declarat că inculpatul este

vecinul său. La 31.12.2011 se afla la domiciliu. Afară se auzea gălăgie și ieșind a

observat o mașină de poliție unde pe capota mașinii cineva scria explicații, iar

Grosu Igor, care era pe formă, încerca să-i urce pe ceilalți în automobil. O

persoană, din cei implicați în conflict, era însîngerată. Persoanele ce făceau gălăgie

erau în stare de ebrietate, unul din ei opunea rezistență și nu dorea să urce, astfel, a

fost urcat cu forța. Atîta timp cît s-a aflat la fața locului, nu a observat ca Grosu

Igor să aplice lovituri față de cineva.

Declarațiile martorului Coșman Roman, care a declarat că inculpatul î-i

este coleg de serviciu. La 31.12.2011 s-a deplasat împreună cu Grosu Igor, în

comuna Dumbrava. Ajungînd la fața locului, Grosu Igor s-a îndreptat spre părinții

lui să vadă ce s-a întîmplat, iar el a rămas pe loc și a încercat să întrebe ce s-a

întîmplat. A observat că unul dintre agresorii surorii inculpatului era

însîngerat.Apoi a sosit echipajul „902” și cu toții s-au îndreptat la sediul poliției

pentru a clarifica situația.

Filatov Stanislav este de corpolența slabă, părul de culoare deschisă, statură

– 1,60 cm. Șoferul automobilului era cu părul scurt de culoare închisă cu aceeași

corpolență, iar în ceea ce privește persoana a treia era puțin mai înaltă și anume

aproximativ 1,70 cm, corpolența sportivă, fața rotundă, frizura medie, vîrsta de

aproximativ de 30-35 ani. Tot timpul cît s-au aflat în comuna Dumbrava nu a

observat ca Grosu Igor să se fi certat pe cineva dintre agresorii surorii lui.

Declarațiile martorului Filatov Stanislav care a declarat că inculpatul este

fostul lui coleg de serviciu și că nu sunt în nici un fel de relație. La 31.12.2011,

fiind implicat în serviciul „902”, a primit chemare că în comuna Dumbrava se bate

cineva. Deplasîndu-se la fața locului a observat o bătaie în stradă între un grup de

persoane, despărțindu-i i-a rugat să îi însoțească la sediul poliției pentru a depune

explicații. Două persoane sîngerau, și unul din ei era lovit în regiunea capului.

Întrebînd ce s-a întîmplat, i-a fost comunicat că a fost bătut cu ciocanul în ograda

lui Grosu Igor. A văzut și cum Grosu Igor lovea cu bastonul în una din persoanele

implicate în conflict. La sediul poliției nu a fost aplicată violența fizică.

10

Declarațiile martorului Ursu Andrei , care a declarat pe întreg procesul

penal că inculpatul este fost coleg de serviciu și că nu sunt în nici un fel de relații.

La el în procedură s-au aflat petițiile părților vătămate referitor la maltratarea lor de

către inculpat. În plîngeri era scris că au fost maltratați de către Grosu Igor și că

Coșman Roman a încercat doar să-i despartă. Ancheta de serviciu a fost suspendată

și transmisă procuraturii conform competenței.

*rapoartele de expertiză medico-legală nr. 334/D, 335/D și 336/D prin care :

- la Moldovanu Iulian au fost depistate vătămări corporale medii manifestată

prin fractura bazei osului metacarpian 1 cu deplasare pe dreapta, edem cu

echimoză pe suprafața dorsală mîna dreaptă cu trecerea pe falanga 1 mîina dreaptă

și plagă contuză în regiunea sprîncenei stingi;

- la Brachin Alin au fost depistate vătămări corporale neînsemnate

manifestate prin echimoze pe față;

- la Guzun Victor au fost depistate vătămări corporale ușoare manifestate

prin plagă contuză pe cap, excoriații pe față, edem al țesuturilor moi cu excoriație

pe articulația genunchiului stîng.

Toate aceste leziuni au fost cauzate părților vătămate în circumstanțele

descrise de ei, excluzîndu-se posibilitatea producerii leziunilor corporale în

rezultatul automutilării.

*procesele verbale de confruntare între Moldovanu Iulian și Solomon

Sergiu; Brachin Alin și Solomon Sergiu; Guzun Victor, Brachin Alin și Grosu Igor,

părțile vătămate au indicat că au fost loviți de către Grosu Igor.

La baza hotărîrii instanța de apel a reținut declarațiile martorului Filatov

Stanislav, Ursu Andrei, rapoartele de expertiză medico-legale, procesele verbale de

confruntare precum și declarațiile părților vătămate Moldovanu Iulian, Brachin

Alin și Guzun Victor cît și a martorului ocular Malahovschi Victor (cu referire la

persoana vinovată) făcute în cadrul urmăririi penale deoarece sunt făcute în timpul

imediat după comiterea infracțiunii. Cele indicate în plîngeri și în procesele verbale

de audiere în calitate de părți vătămate și martor, în această parte, Moldovanu

Iulian, Brachin Alin, Guzun Victor și Malahovschi Victor au fost susținute și în

timpul efectuării confruntării. De asemenea cele relatate de părțile vătămate și

martorul ocular Malahovschi Victor în instanța de judecată cu referire la persoana

vinovată, poartă un caracter contradictoriu, combătîndu-se între ele, nu se confirmă

prin alte probe, ele necoroborînd și contravenind chiar și celor declarate de către

inculpat, Colegiul apreciindu-le ca fiind făcute în scopul ușurării situației în care s-

a pomenit inculpatul, iar lipsa pretențiilor de ordin moral și material va fi luată în

considerare la individualizarea pedepsei. Mai mult ca atît explicațiile de modificare

a declarațiilor nu sunt plauzibile.

11

S-a reținut, că anume inculpatul a torturat părțile vătămate și nu un oarecare

Stas, pe motiv că angajații poliției implicați în conflictul din 31 decembrie 2011 în

comuna Dumbrava, cu excepția inculpatului, nu corespund descrierii vinovatului

făcute de părțile vătămate și martorul ocular Malahovschi Victor în instanță.

Instanța de apel nu a avut careva motive de a nu crede celor declarate de

martorul Filatov Stanislav și nu a admis afirmația inculpatului că acesta îl

incriminează pe nedrept pentru a nu purta el răspundere. În acest sens s-a reținut că

Moldovanu Iulian, Brachin Alin, Guzun Victor, participînd la audierea martorului,

nu au indicat la el că ar fi presupusul Stas și nici la o etapă a procesului penal

martorul nominalizat nu a fost bănuit în comiterea ilegalităților în privința părților

vătămate.

Colegiul a apreciat critic declarațiile martorilor Grosu Iulia și Nani Nicolae

din motiv, că ele contravin însăși celor relatate de inculpat. Astfel, ultimul a indicat

că la sediul poliției el doar a discutat cu Brachin Alin, pe cînd ultimii susțin că la

sediul poliției inculpatul a stat doar lîngă ei și nu a purtat discuții cu părțile

vătămate, concluzionîndu-se că martorii nominalizați urmăresc scopul ușurării

situației lui Grosu Igor care pentru Grosu Iulia este frate, iar ea este prietena lui

Nani Nicolae.

Apreciere critică instanța a dat și declarațiilor martorului Coșman Roman

care este fostul coleg al inculpatului și prin declarațiile făcute încearcă exonerarea

acestuia de răspundere penală, cu atît mai mult că cele relatate de el nu s-au

confirmat prin alte probe.

Declarațiile martorilor Bajureanu Valeriu și Chilianu Gheorghe că nu au

văzut aplicarea loviturilor de către inculpat părților vătămate nu au relevanță în

procesul de stabilire a adevărului, deoarece ei au ajuns la locul conflictului apărut

între părțile vătămate și martorul Nani Nicolae, după sosirea inculpatului.

Astfel, Colegiul reieșind din circumstanțele expuse mai sus, a reținut că

susținerile inculpatului în apărare cît și cele ale părților vătămate, martorului

Malahovschi Victor, cu referire la persoana vinovată, cît și a martorilor Grosu Iulia,

Nani Nicolae și Coșman Roman făcute în fața instanței, sunt nesincere.

La încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Grosu Igor, Colegiul a

invocat art. 8 CP, potrivit căruia caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei și

prevederile art. 10 alin. (2) CP ce stipulează neretroactivitatea legii penale ce

înăsprește pedeapsa și înrăutățește situația inculpatului, constatîndu-se că fapta a

fost comisă la 31 decembrie 2011 pe cînd producea efecte juridice Codul Penal în

redacția Legii din 30.06.2005 și conform acestuia, acțiunile inculpatului cădeau

sub incidența art. 3091 alin. (1) CP, infracțiunea fiind sancționată cu închisoare de

12

la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 5 ani.

Prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, în Codul penal

au fost operate modificări, abrogîndu-se art. 3091, iar indicii calificativi ai acestei

norme penale se regăsesc în art. 1661 alin. (3) CP, care prevede pedeapsa închisorii

de la 2 la 6 ani sau cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unități convenționale, în

ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

Instanța de apel reieșind din prevederile art. 8 și art. 10 alin. (2) CP, a

încadrat acțiunile inculpatului Grosu Igor în baza art. 3091 alin. (1) CP (redacția

Legii din 30.06.2005) – tortura, adică provocarea în mod intenționat a unor dureri

și suferințe puternice fizice și psihice persoanelor, cu scopul a-i de pedepsi pentru

o presupus act pe care l-ar fi comis, de a-i intimida și de a face presiuni asupra lor,

comisă de către o persoană publică.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 6, 7, 61, 75–77 CP și anume de gravitatea infracțiunii comise,

care potrivit art. 16 CP se atribuie la categoria celor mai puțin grave, comisă din

intenție și care atentează la relațiile sociale legate de respectarea drepturilor omului

și buna funcționare a organelor de drept; de motivul acesteia – răzbunarea surorii;

de persoana celui vinovat, care anterior n-a fost condamnat, este de vîrstă tînără, se

caracterizează pozitiv la locul de muncă, nu se află la evidența medicului narcolog

și psihiatru, nu are persoane la întreținere, la nivelul său de diligență nu a

recunoscut fapta infracțională și nu s-a căit pentru cele comise; de lipsa pretențiilor

de ordin moral sau material; de prezența circumstanței cauzei care atenuează

răspunderea – săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave – și

lipsa celor ce o agravează; de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul a considerat că doar prin executarea pedepsei reale cu închisoare va

fi atins scopul statului de a combate impunitatea torturii, care este interzisă chiar și

în lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, iar art. 3 CEDO cuprinde una

dintre valorile fundamentale ale unei societăți democratice.

Acțiune civilă nu a fost înaintată.

* avocatul Tudor Suveică în numele inculpatului Grosu Igor, invocînd ca

temei prevederile art.427 alin.1) pct.6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței. În susținerea recursului a menționat că

pronunțînd decizia de condamnare, instanța de apel s-a bazat doar pe declarațiile

părților vătămate Moldovanu Iulian, Guzun Victor și Brachin Alin făcute în cadrul

13

urmării penale și ignorîndu-le pe cele date în cadrul instanței de apel, care toți au

menționat că au fost maltratați de o persoană pe nume Stas, dar nu de Grosu.

* Părțile vătămate Guzun Victor, Moldovanu Iulian și Brachin Alina, prin

recursurile sale, fără a invoca vri-un temei din prevederile art.427 Cod de

procedură penală, au solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței, argumentînd

că instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile acestora date în cadrul

instanței de fond și cea de apel, prin care s-a confirmat că persoana care i-a

maltratat este pe nume Stas, dar nu Grosu.

5.2. Procurorul a prezentat referință pe marginea recursurilor, prin care a

solicitat respingerea acestora, inculpatul a solicitat admiterea recursurilor.

deciziei menționate, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor

invocate în recursuri și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură

penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei,

iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală, indică expres cerințele cărora

trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să

conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și

cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea

comisă de instanță.

În primul rînd, dreptul de a folosi calea de atac a recursului este o prerogativă

acordată persoanelor indicate în art. 421 CPP. Manifestarea de voință prin care se

exercită dreptul de recurs are loc printr-o cerere de recurs, care sub aspect formal

trebuie să întrunească anumite condiții legale.

Actul de sesizare a instanței de recurs este cererea de recurs motivată, care

potrivit dispozițiilor art. 430 CPP trebuie sa conțină:

- denumirea instanței la care se depune recursul;

- numele și prenumele recurentului, calitatea procesuală sau mențiunea cu

privire la persoana ale cărei interese le reprezintă și adresa ei;

- denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței,

numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărirea

judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a

declarat apel și motivele invocate în apel;

14

- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei

de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului;

- conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate

și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP

invocate în recurs și esența problemei de drept de importanță generală abordată în

cauza dată;

- formularea propunerilor privind hotărirea solicitată. Deși formularea acestor

propuneri este obligatorie pentru recurent, ele nu influențează hotărirea Curții

Supreme de Justiție;

- data declarării recursului și semnătura recurentului.

Din cele relatate mai sus, Colegul reține că avocatul - recurent la întocmirea

recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile prevăzute la art.430 Cod penal.

În al doilea rînd, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede 16

temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală, să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel

puțin unul din temeiurile normei menționate.

Prin urmare, părțile vătămate recurente nu invocă nici un temei din cele

prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, nu argumentează ilegalitatea

deciziei din punct de vedere al erorii de drept comise la judecarea cauzei, fiind o

interpretare generală de apreciere a probelor de către recurenți.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe

care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală și urmează a

fi respins ca inadmisibil.

În speță, avocatul - recurent la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate

dispozițiile prevăzute la art.430 Cod penal, iar recursurile părților vătămate nu

conțin indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP și esența problemei de

drept de importanță generală abordată în cauza dată, iar instanța de recurs nu este

competentă să completeze recursurile cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar

justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În consecință, aflîndu-se în imposibilitate procesual-penală de a face o analiză

a fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea deciziei atacate pe baza

materialului cauzei, Colegiul penal, în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de

15

procedură penală, va decide asupra inadmisibilității recursurilor ordinare înaintate,

deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, -

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2014, de avocatul Tudor

Suveică în numele inculpatului Igor Grosu și părțile vătămate Victor Guzun, Alin

Barchin, Iulian Moldovanu, în cauza penală în privința inculpatului Grosu Igor

Fiodor, deoarece recursurile nu îndeplinesc cerințele de conținut prevăzute de art.

430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 18 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

16