1ra-610/2014 — art. 155, 201-1 alin. CP

1ra-610/2014 — art. 155, 201-1 alin. CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-610/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie

2013 și de avocatul Ion Dodon în numele inculpatului împotriva sentinței

Judecătoriei Călărași din 10 ianuarie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui

Grosu Valeriu Iacob, născut la 27 ianuarie 1987,

originar și domiciliat în or. Călărași, str.

Mitropolitul Varlaam 103;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

ordinar)

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Iacob a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Grosu Valeriu a fost condamnat în baza art. 155 Cod penal la o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale, ceea ce

constituie 6 000 (șase mii) lei;

Valeriu pentru faptul că el, în perioada anului 2011, locuind în concubinaj cu

partea vătămată Pîrțac Elena, sistematic aplica în privința acesteia violența,

1

înjurînd-o și amenințînd-o verbal cu aplicarea violenței fizice. Concomitent, în

perioada vizată, dînsul în repetate rînduri îi aplica lovituri peste diferite regiuni ale

corpului, fapt ce se confirmă prin plîngerile repetate ce au fost depuse de Pîrțac

Elena la CPr Călărași la 05 mai 2011, 13 iunie 2011, 26 mai 2012, 11 iunie 2012,

14 iunie 2012, 27 iunie 2012 și 15 iulie 2012 referitoare la amenințările sistematice

cu răfuiala fizică și cauzarea vătămărilor corporale de către concubinul său, Grosu

Valeriu. Ultimul a ignorat ordonanța de protecție emisă de Judecătoria Călărași la

21 iulie 2011, prin care el a fost obligat să nu aplice violența fizică și psihică față

de concubina sa Pîrțac Elena, precum și adresarea repetată, a colaboratorilor CPr

Călărași din 30 mai 2012 privind eliberarea unei noi ordonanțe de protecție și la 13

iunie 2012, pe la orele 19:20 a sosit la domiciliul lui Pîrțac Elena, situat pe str.

Aron Pumnul 1, din or. Călărași și luînd-o cu forța, a dus-o într-o casă părăsită

situată pe str. M. Varlaam din or. Călărași unde i-a aplicat multiple lovituri cu

pumnii peste corp, cauzîndu-i vătămări corporale neînsemnate.

În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate la dosar a constatat

că, inculpatul Grosu Valeriu, la data de 13 iunie 2012, aproximativ pe la orele

19:20, după ce a dus-o forțat pe Pîrțac Elena într-o casă părăsită, situată pe str. M.

Varlaam din or. Călărași, unde a dorit să întrețină cu ultima relații sexuale. Întrucît

Pîrțac Elena nu a dorit să întrețină cu el relații sexuale, Grosu Valeriu, a scos din

buzunar un cuțit și a amenințat-o cu moartea și vătămarea gravă a integrității

corporale, după care i-a aplicat multiple lovituri peste diferite regiuni ale corpului,

cauzîndu-i leziuni corporale neînsemnate, circumstanțe în care acțiunile

inculpatului Grosu Valeriu au fost percepute de către partea vătămată ca fiind

reale, existînd pericolul realizării acestor amenințări.

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia privind achitarea

inculpatului Grosu Valeriu pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care ultimul să fie

condamnat în baza art. 2011 alin. (1) și 155 Cod penal, cu aplicarea unor pedepse

de cite 1 an închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul total de

infracțiuni, de a-i stabili lui Grosu Valeriu pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani

închisoare și în baza art. 90 Cod penal pedeapsa numită să-i fie suspendată

condiționat pe un termen de probă de un an, invocînd următoarele motive:

- ilegalitatea și netemeinicia sentinței privind achitarea inculpatului Grosu Valeriu

în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal;

- instanța de judecată eronat a considerat, că inculpatul nu este subiect al

infracțiunii prevăzute de art. 2011 Cod penal, fiindcă nu a luat în considerație că

inculpatul a locuit împreună în relații de concubinaj cu partea vătămată Pîrțac

Elena timp de 3 ani de zile, în rezultatul traiului comun s-a născut feciorul

acestora, Grosu Gabriel;

- instanța nu a ținut cont de faptul că în urma multiplelor adresări ale părții

vătămate cu cereri de protecție la organele de drept, la 21 iulie 2011, Judecătoria

Călărași, a emis ordonanța de protecție, obligîndu-1 pe Grosu Valeriu să nu aplice

violența fizică și psihică în privința concubinei sale, precum și că la 30 mai 2012,

2

reprezentanții CPr Călărași a înaintat în Judecătoria Călărași o cerere repetată de

protecție a părții vătămate împotriva acțiunilor violente ale lui Grosu Valeriu;

- instanța a pus la baza sentinței de achitare doar argumentul că inculpatul locuia

separat de partea vătămată și nu a luat în considerație că noțiunea de membru de

familie este definitivă în spiritul practicii de interpretare a noțiunii de viată de

familie de către CEDO.

- avocatul Dodon Ion în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia în partea condamnării în baza art. 155 Cod penal și pronunțarea în această

parte a unei noi hotărîri, prin care Grosu Valeriu să fie achitat, deoarece fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, invocînd următoarele motive:

- în ce privește acuzarea inculpatului în baza art. 155 Cod penal, nu poate fi

adoptată o sentință de condamnare, deoarece există temeiuri atît de achitare, cît și

de încetare a procesului penal;

- fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal, fiindcă amenințarea victimei nu a fost una serioasă si reală, ultima

neconștietizînd că există pericolul realizării amenințării;

- în ordonanța de pornire a urmăririi penale din 02 iulie 2012, s-a menționat că

există bănuiala rezonabilă, în baza sesizării victimei din 14 iunie 2012, că a fost

comisă infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) Cod penal, dar nu a fost depusă

plîngere referitor la art. 155 Cod penal;

- Pîrțac Elena a fost recunoscută ca parte vătămată pe cauza penală intentată în

baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, dar nu a fost recunoscută ca parte vătămată și

nici nu a fost audiată în asemenea calitate pe cauza penală intentată în baza art. 155

Cod penal;

- nu există plîngerea părții vătămate de a fi pornită urmărirea penală în cazul

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal;

- în plîngerea părții vătămate prin care a solicitat de a fi luate măsuri cu fostul ei

concubin, nu se face nici o referire la faptul că ar fi fost amenințată cu moartea sau

cu vătămarea gravă a integrității corporale.

2013, au fost respinse apelurile procurorului și avocatului Dodon Ion în numele

inculpatului, cu menținerea sentinței, fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că pe parcursul

judecării cauzei, partea acuzării nu a prezentat probe ce ar fi demonstrat, că Grosu

Valeriu ar fi fost subiectul infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal,

ori acuzatorul de stat și în cererea de apel a indicat, că Grosu Valeriu și Pîrțac

Elena au locuit în concubinaj timp de trei ani, că au un copil comun, însă atît în

prima instanță, cît și ulterior în instanța de apel nu au fost prezentate probe, precum

că în perioada de timp 2011-2012, ultimii ar fi avut relații de concubinaj sau că ar

fi conlocuit.

Totodată, la judecarea cauzei a fost constatată cu certitudine vinovăția

inculpatului Grosu Valeriu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal, adică - amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale

sau a sănătății, fiindcă acțiunile de violență aplicate de inculpat părții vătămate,

3

inclusiv cu aplicarea cuțitului într-un loc dosit, au creat în mod evident condițiile

existenței pericolului real al realizării amenințărilor, fapt constatat din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală: declarațiile părții vătămate a martorului,

materialele dosarului, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

- procurorul, care, invocînd temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată din

motiv că, instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probele prezentate, care

dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (1) Cod penal.

În motivarea recursului, acuzatorul de stat indică că nu este de acord cu

motivarea instanței precum că „în învinuire nu există descrierea detaliată a faptelor

pretinse ca comise de inculpat la data de 05 mai 2011, 26 mai 2012, 11 iunie 2012,

14 iunie 2012, 27 iunie 2012 și 15 iulie 2012”, întrucît faptul cauzării vătămărilor

este constatat prin rapoartele de constatare medico-legale nr. 304 din 14 iunie 2012

și nr. 99 D din 17 iulie 2012, conform cărora la Pîrțac Elena au fost depistate

echimoze pe gît și torace, cauzate la 13 iunie 2012.

În cazul în care instanța a considerat că în acțiunile inculpatului nu se

prevedeau elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal,

acțiunile acestuia urmau a fi încadrate în baza art. 78 Cod contravențional.

Mai mult, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a luat în

considerație că lui Grosu Valeriu, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iulie

2013, i-a fost aplicată pedeapsa în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal de 1 an și

6 luni, cu suspendarea condiționată pe un termen de probă de 1 an.

- avocatul Dodon Ion în numele inculpatului, care, invocînd temeiul art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a sentinței și

deciziei instanței de apel în partea ce ține de condamnarea în baza art. 155 Cod

penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care Grosu Valeriu

să fie achitat, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului, avocatul indică că latura obiectivă a acestei

infracțiuni constă în amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, dacă există pericolul realizării acestei amenințări. În

speță, amenințarea victimei de către inculpat nu a fost una serioasă și reală, însăși

victima neconștientizînd că există pericolul realizării amenințării.

Astfel, fiind audiat în calitate de inculpat, Grosu Valeriu a declarat că doar a

amenințat-o pe partea vătămată că dacă nu va locui cu el, atunci o va omorî pe ea

sau se va sinucide, însă a menționat nu era să facă acest lucru. Partea vătămată la

fel a declarat că în momentul în care inculpatul a amenințat-o cu cuțitul, nu a

crezut că el chiar poate să o omoare.

În ordonanța de pornire a urmăririi penale din 02 iulie 2012 s-a menționat că

exista bănuială rezonabilă, în baza sesizării victimei din 14 iunie 2012, că a fost

4

comisă infracțiunea prevăzută la art. 2011 alin. (1) Cod penal, dar nu și a art. 155

Cod penal, ultima nefiind recunoscută ca parte vătămată pe cauza penală intentată

la 28 august 2012.

Deci, nici inculpatul, nici partea vătămată nu au luat în serios amenințarea cu

omor sau cu vătămarea gravă a integrității corporale.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Procurorul a invocat în recursul ordinar declarat ca temeiuri pentru recurs

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform

pct. 10) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd - s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Avocatul Dodon Ion în numele inculpatului a invocat în recursul ordinar

declarat ca temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Conform acestei prevederi legale, o hotărîre a instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, însă instanța de recurs nu poate reține temeiul invocat din

motiv că recurentul nu a motivat prin careva argumente întemeiate dezacordul său

cu condamnarea lui Grosu Valeriu în baza art. 155 Cod penal, ci doar a solicitat

achitarea ultimului.

Judecînd cauza, instanța de apel a făcut o amplă analiză a tuturor motivelor

invocate de apelanți, just ajungînd la concluzia respingerii apelurilor procurorului

și avocatului în numele inculpatului, ca nefondate, cu menținerea sentinței, fără

modificări.

Prin urmare, instanța de recurs constată că, argumentele din recursuri sunt

neîntemeiate, iar hotărîrile instanțelor de fond corespund tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ele fiind legale și întemeiate.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele

de fond și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor

prevederi ale legii procesuale penale, ceea ce a condiționat comiterea unor erori

grave de drept.

Astfel, prima instanță și instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, fapt ce face ca concluzia despre achitarea inculpatului Grosu Valeriu

5

pe art. 2011 alin. (1) Cod penal și condamnarea acestuia în baza art. 155 Cod penal,

să fie justă și întemeiată.

În susținerea acestora, corect au fost menționate declarațiile părții vătămate

Pîrțac Elena, al martorului Pîrțac Anastasia, plîngerea lui Pîrțac Elena din 14 iunie

2012 în care solicită tragerea la răspundere a lui Grosu Valeriu pentru faptul, că la

data 13 iunie 2012 a dus-o într-o casă pustie, unde a bătut-o și i-a pus cuțitul la gît,

amenințînd-o cu răfuială (f.d. 4), raportul de constatare medico-legală nr. 304 din

14 iunie 2012 (f.d. 61), raportul de expertiză medico-legală nr. 99 D din 17 iulie

2012, conform cărora la Pîrțac Elena au fost depistate echimoze pe gît și torace,

cauzate la 13 iunie 2012 și care se califică ca vătămări corporale neînsemnate (f.d.

65), ordonanța de începere a urmăririi penale din 28 august 2012 pe art. 155 Cod

penal (f.d.106).

Sunt întemeiate concluziile instanțelor de fond precum că, la judecarea

cauzei a fost constatată cu certitudine vinovăția inculpatului Grosu Valeriu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, adică - amenințarea cu

omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, fiindcă

acțiunile de violență aplicate de inculpat părții vătămate, inclusiv cu aplicarea

cuțitului într-un loc dosit, au creat în mod evident condițiile existenței pericolului

real al realizării amenințărilor.

Referitor la argumentul apărării privind faptul că lipsește plîngerea părții

vătămate de tragere la răspundere a lui Grosu Valeriu pe faptul amenințării cu

moartea, Colegiul penal subliniază, că instanța de apel întemeiat l-a respins,

întrucît în plîngerea lui Pîrțac Elena din 14 iunie 2012, dînsa anume că solicită

tragerea la răspundere a lui Grosu Valeriu pentru faptul, că la data de 13 iunie 2012

a dus-o într-o casă pustie, unde a bătut-o și i-a pus cuțitul la gît, fiind pornită pe

faptul dat urmărirea penală, inclusiv și pe art. 155 Cod penal și în acest sens

înaintată învinuirea.

Mai mult, afirmația avocatului privind lipsa obiectivă a amenințării este

declarativă, deoarece s-a stabilit cu certitudine faptul existenței pericolului real al

realizării amenințărilor de inculpat în privința părții vătămate, inculpatul

recunoscînd vinovăția în această parte în cadrul examinării cauzei în instanțele de

fond și necontestînd actele procedurale ale organului de urmărire penală.

Cît privește argumentul acuzatorului de stat precum că inculpatul a fost

achitat neîntemeiat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, acesta a fost just respins

de către instanța de apel deoarece pe parcursul judecării cauzei, ultimul nu a

prezentat probe ce ar demonstra, că Grosu Valeriu este subiectul infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, dimpotrivă indică, că Grosu Valeriu și

Pîrțac Elena au locuit în concubinaj timp de trei ani, că au un copil comun, însă în

instanțele de fond, nu au fost prezentate probe, precum că în perioada de timp

2011-2012, Grosu Valeriu și Pîrțac Elena ar fi avut relații de concubinaj și că ar fi

conlocuit, întrucît, potrivit art. 1331 lit. a) Cod penal, se consideră membru de

familie, inclusiv persoanele aflate în concubinaj în condiția conlocuirii.

Nu poate fi reținut argumentul procurorului precum că acțiunile inculpatului

ar întruni elementele contravenției prevăzute de art. 78 Cod Contravențional,

6

deoarece Colegiul penal corect a concluzionat că, în învinuirea inculpatului este

indicat la general, că în perioada anului 2011, Grosu Valeriu, locuind în concubinaj

cu partea vătămată Pîrțac Elena, sistematic aplica în privința acesteia violența,

înjurînd-o și amenințînd-o verbal cu aplicarea violenței fizice. Concomitent, în

perioada vizată, dînsul în repetate rînduri îi aplica lovituri peste diferite regiuni ale

corpului, fapt ce se confirmă prin plîngerile repetate ce au fost depuse de Pîrțac

Elena la CP Călărași la 05 mai 2011, 13 iunie 2011, 26 mai 2012, 11 iunie 2012,

14 iunie 2012, 27 iunie 2012 și 15 iulie 2012 referitoare la amenințările sistematice

cu răfuiala fizică și cauzarea vătămărilor corporale de către concubinul Grosu

Valeriu.

Prin urmare, instanțele de judecată just a conchis asupra faptului că în

învinuire nu există descrierea detaliată a faptelor pretinse ca comise de inculpat la

datele menționate, nu există nici referirea la careva probe cum ar fi - acte de

examinare medico-legale a victimei sau alte probe și respectiv nu există

posibilitatea de a determina acțiunile făptașului ca contravenție în sensul prevăzut

de art. 10, 78 Cod Contravențional sub noțiunea de contravenție - ca vătămare

corporală ușoară a integrității corporale.

La stabilirea pedepsei lui Grosu Valeriu în baza art. 155 Cod penal, s-a ținut

cont pe deplin de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, fiindu-i aplicată de către

prima instanță o pedeapsă echitabilă, adecvată personalității inculpatului, faptelor

comise, dar și circumstanțelor cauzei.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

constată că recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

432 Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul, în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 și de

avocatul Ion Dodon în numele inculpatului împotriva sentinței Judecătoriei

Călărași din 10 ianuarie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui Grosu Valeriu

Iacob, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2014.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș

7