1ra-136/2014 — Art. 186 al. 2, 90 CP

Prin sentința Judecătoriei sect. Ciocana, mun. Chișinău din 03 aprilie 2013, Grosu V. a fost condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal la 1 an 6 luni închisoare. Măsura de reprimare - obligarea de a se prezenta în instanță, s-a modificat în arest, calculîndu-i-se termenul de ispășire a pedepsei din data reținerii acestuia. În fapt, prima instanță a reținut, că la 27 decembrie 2012, la ora 09:00, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în odaia de schimb a spălătoriei auto amplasată pe str. Uzinelor, 85, mun. Chișinău ce aparține S.R.L. „777”, de pe pervazul geamului, a sustras un telefon mobil de model „HS-Orange Blade III” la prețul de 3 000 lei, cauzînd astfel, părții vătămate I. Goreanu o pagubă materială considerabilă în valoare totală de 3 000 lei. 1 În drept, prima instanță a încadrat fapta inculpatului în baza art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal - furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Ne fiind de acord cu sentința în cauză, avocatul C. Grigoraș și inculpatul Grosu V. au declarat apeluri, în care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotarîri noi, prin care lui Grosu V. să-i fie aplicată pedeapsă non privativă de libertate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2013 au fost admise apelurile declarate, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează. Inculpatul Grosu V. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 6 luni. Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de 1 an. Inculpatul Grosu V. a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul fără permisiunea organului competent.

Procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, V. Călugăreanu a declarat recurs ordinat, care, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței instanței de fond, motivînd că apelurile greșit au fost admise și că pedeapsa stabilită de instanța de apel este prea blîndă și nu corespunde caracterului și gradului de pericol social al infracțiunii comise, precum și criteriilor generale de individualizare a pedepsei.

Verificînd argumentele recursului ordinar în raport cu materialele cauzei penale și prevederile legii, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție conchide inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, dîndu-le apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, a ajuns la concluzia corectă cu privire la vinovăția condamnatului Grosu V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 2 Totodată, instanța de apel a menționat, că instanța de fond eronat a aplicat în privința inculpatului Grosu V. pedeapsa sub formă de închisoare neluînd în considerație faptul, că dînsul a comis o infracțiune mai puțin gravă, fiind fără antecedente penale, a recunoscut vina, a restituit bunul furat, se căiește în cele comise, are la întreținere un copil minor.

Colegiul penal constată, că în speța dată, temeiurile invocate de procuror se combat prin materialele cauzei și nu semnalizează în esență careva erori de drept, astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din decizia instanței de apel rezultă, că instanța de apel la numirea pedepsei a respectat prevederile art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, circumstanțele atenuante și agravante, personalitatea celui vinovat și corect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal. Astfel lipsesc temeiuri de a bănui că s-a aplicat pedeapsa contrar prevederilor legale. Prin urmare, temeiurile invocate de recurent nu se regăsesc în cele prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, iar în așa situație se cere unica soluție legală de a aprecia recursul ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat. Mai mult, recurentul nu a specificat conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză.

Călăuzindu-se de art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2013 în cauza penală privind pe inculpatul Grosu Valeriu Iacob, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă pronunțată integral la 05 februarie 2014, ora 9. 30. Președinte Constantin Gurschi Judecător Andrei Harghel Iurie Diaconu 3