1ra-395/2014 — Art.287 alin.2 lit.b CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 15 iulie 2013, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală Grosu Alexei a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit.b) Cod penal, la 2 ani închisoare. În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată total partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Căușeni din 24 aprilie 2012, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani și 106 zile închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Nicrasov Valeriu, în privința căruia cauza penală nu se examinează.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Grosu Alexei, la data de 26 iunie 2012, aproximativ la ora 20 00, împreună cu 1 Nicrasov Valeriu, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se pe una din străzile s. Chircăiești, r-nul Căușeni, încălcînd ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, l-au numit cu cuvinte necenzurate și l-au maltratat pe Balan Sergiu, lovindu-l cu pumnii în regiunea feței și capului, după care, continuînd acțiunile sale huliganice, deplasîndu-se la domiciliul lui Arion Angela, din s. Chircăiești, r-nul Căușeni, l-au numit cu cuvinte necenzurate și l-au amenințat cu răfuială fizică pe Emilianov Viorel.

Nefiind de acord cu sentința, avocatul Bragoi Andrei în numele inculpatului Grosu Alexei a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Grosu Alexei să fie liberat de executarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 95 alin.(2) Cod penal. În argumentarea apelului, avocatul a menționat următoarele: - inculpatul Grosu A. pînă la pronunțarea sentinței din 15 iulie 2012 s-a îmbolnăvit de o boală gravă și anume de tuberculoză în formă deschisă. Această maladie pînă în prezent nu este tratată, din care motiv inculpatul se află în stare periculoasă. Mai mult ca atît, el prezintă pericol pentru persoanele, care contactează cu el. Din aceste motive consideră că inculpatul poate fi liberat de executarea pedepsei. La fel, Grosu A. în comiterea infracțiunii incriminate a avut un rol secundar. A mai menționat, că inculpatul nu a avut posibilitatea de a executa total pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității aplicată prin sentința anterioară, tot din motivul, că era grav bolnav de tuberculoză și nefiind apt de muncă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 octombrie 2013, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocatul Bragoi Andrei în numele inculpatului Grosu Alexei.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Grosu Alexei în săvârșirea infracțiunii incriminate. 2 Motivul avocatului că inculpatul Grosu Alexei urmează a fi liberat de la executarea pedepsei, deoarece după săvîrșirea infracțiunii s-a îmbolnăvit de o boală grea, instanța a menționat că argumentul nominalizat nu poate servi ca temei la declararea apelului și poartă un caracter declarativ. Mai mult ca atît, în ședința de judecată s-a constatat că inculpatul Grosu A. suferea de tuberculoză și anterior, însă în prezent starea sănătății s-a înrăutățit, precum și nu au fost prezentate careva probe care ar confirma că a apărut o stare deosebit de periculoasă a sănătății. La fel, Colegiul a reținut că în cazul apariției unei astfel de stare a sănătății, în baza raportului medical competent corespunzător, chestiunea cu privire la liberarea de la executarea pedepsei în temeiul art. 95 alin.(2) Cod penal, poate fi înaintată și în timpul executării pedepsei de către inculpat.

Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar inculpatul Grosu Alexei, care fără a invoca vre-un temei de drept din cele prevăzute la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor contestate și achitarea sa, deoarece acțiunile sale nu pot fi calificate drept huliganice, nu s-au depistat careva încălcări ale legii, precum și lipsesc careva probe în învinuirea înaintată. El a fost prezent la conflictul avut cu Emilianov V., însă aceasta a avut loc întîmplător. Consideră că el urma să aibă calitatea de martor în cauza penală, dar nu ca inculpat. A menționat că declarațiile sale nu au fost scrise în modul în care el le-a declarat, deoarece vin în contradicție cu cele invocate, fiindcă a solicitat ca să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă, însă el a fost privat de libertate. La fel a invocat că a solicitat ca cauza să fie examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, care i s-a dat citire într-un anumit mod, iar ulterior acestuia fiindu-i adusă la cunoștință într- un alt fel, care diferă de cele reținute de ultimul.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra 3 inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În recursul declarat se invocă faptul că nu sunt întrunite elementele infracțiunii de huliganism în acțiunile inculpatului, temei de casare ce este prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, și ca urmare acesta solicită achitarea sa. Însă, Colegiul penal constată că acest temei de casare nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective. Instanța de recurs consideră că argumentele inculpatului, precum că nu a comis infracțiunea imputată este neîntemeiată, deoarece instanțele judecătorești la baza hotărîrilor de condamnare au pus mai multe probe care cu certitudine confirmă vinovăția lui Grosu A. în comiterea infracțiunii imputate, și anume: - declarațiile inculpatului Grosu A. în care el a recunoscut vinovăția, declarațiile inculpatului Nicrasov Valeriu, - declarațiile martorilor Balan Sergiu, Emilianov Viorel, Arion Angela precum și, - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29 iunie 2012, - raportul de constatare medico-legală nr. 295 din 06 iulie 2012, potrivit căruia la cet. Balan S. leziuni corporale nu s-au depistat (f.d.23), - raportul de constatare medico-legală nr. 290 din 04 iulie 2012, prin care la cet. Apetri Andrei s-a depistat vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată (f.d.61). Acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în prevederile art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal – huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, realizate printr-o obrăznicie deosebită, care au fost săvîrșite de două persoane. Colegiul penal constată, că instanța de apel corect a menționat că pedeapsa stabilită de instanța de fond a fost numită în limita minimă a prevederilor art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal, prin prisma prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, ținînd cont de prevederile art. 82 Cod 4 penal, deoarece în acțiunile inculpatului a fost prezentă starea de recidivă periculoasă conform art. 34 Cod penal, astfel, pedeapsa nu poate fi mai mică de 2/3 din maximul celei mai aspre pedepse, iar infracțiunea incriminată inculpatului a fost comisă în perioada executării pedepsei, din care motiv corect au fost aplicate prevederile art. 85 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa prin cumulul de sentințe. Totodată, Colegiul penal, menționează că semnînd personal cererea de examinare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire în prezența apărătorului, inculpatul Grosu Alexei din start a recunoscut învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din care considerente cauza a fost judecată în procedura simplificată. În Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16 decembrie 2013, „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 364 1 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești” în pct. 19 se stipulează că: „Instanța se pronunță printr-o încheiere, prin care dispune judecarea cauzei în procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. Încheierea nu este susceptibilă căilor de atac. Din momentul pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate. Dacă, eventual, inculpatul ori apărătorul lui, după adoptarea încheierii privind admiterea cererii de judecare în ordinea art. 3641 CPP, în timpul audierii ori după aceasta, renunță la procedura respectivă, instanța, prin încheiere protocolată, va indica că renunțarea nu poate fi admisă.” Prin urmare, motivele recurentului ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că el urma să aibă calitatea de martor pe cauza penală nominalizată, dar nu de inculpat, Colegiul penal le respinge ca fiind inadmisibile. Mai mult, aceste motive nu au fost invocate în apel, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Astfel, temeiurile inculpatului referitor la faptul că acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii de huliganism, precum și faptul că cererea 5 depusă de el privind examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală diferă de cele reținute de instanță, care au fost vizualizate de către ultimul, nu poate fi reținute, deoarece atît din textul apelului, cît și din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, nu rezultă că avocatul inculpatului sau inculpatul ar fi solicitat casarea sentinței din motivele relatate mai sus, solicitîndu-se doar liberarea de executarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 95 alin. (2) Cod penal (f.d.175- 176,188-190), astfel că motivele invocate în recurs sînt în contradicție cu prevederile art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală. În situația în care temeiurile date nu au fost invocate în apel, instanța de recurs este în imposibilitate de a verifica aceste temeiuri în procedura recursului ordinar. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Grosu Alexei, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 15 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Grosu Alexei Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 martie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev 6