1ra-808/2014 — art. 309-1 CP

1ra-808/2014 — art. 309-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-808/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, pe cauza penală în

privința lui:

Roșca Dorel Gheorghe, născut la 30 iulie

1970, originar din s. Talmaz, r-nul Ștefan-Vodă,

domiciliat mun. Chișinău, str. Inculeț 32/1, ap. 28.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 11.05.2010 – 10.01.2013;

- instanța de apel: 25.02.2013- 27.11.2013;

- instanța de recurs: 18.03.2014- 28.05.2014;

C O N S T A T Ă :

Roșca Dorel a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

3091 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

că aproximativ în perioada 11-14 aprilie 2009, data precisă nu a putut fi stabilită, pe

timpul zilei, fiind la serviciu și aflîndu-se în biroul său de serviciu din cadrul Secției

Poliției Criminale al CGP mun. Chișinău, ca persoană cu funcție de răspundere și

îndeplinind obligațiunile sale funcționale, a încălcat grav cerințele art. 3 a Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; art. 24

alin. (2) din Constituția Republicii Moldova; art. 1), art. 2), pct. 2), 4), art. 12), pct. 1),

art. 14), art. 15) a Legii nr. 416-X1I din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliție",

obligațiunile funcționale a inspectorului superior (principal) al serviciului omoruri și

crime grave, care-1 obliga: să nu supună pe nimeni la torturi, să-și desfășoare activitatea

pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor,

interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să

prevină și curmeze crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure

securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității a

cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct; să răspundă de

respectarea legislației penale și a legislației cu privire la protecția drepturilor omului, să

manifeste atitudine respectuoasă față de oameni și să de-a dovadă de comportament

1

disciplinat - în loc de aceasta, Roșea Dorel fiind persoană cu funcție de răspundere și

acționînd cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne,

intenționat a comis acte de tortură asupra lui Butmalai Ion, în următoarele împrejurări:

În perioada 11-14 aprilie 2009, pe timpul zilei locotenent-colonelul Roșca Dorel,

fiind la serviciu și aflîndu-se în biroul său de serviciu din cadrul Secției Poliției

Criminale al CGP mun. Chișinău, dislocată pe str. Tighina 6, mun. Chișinău,

îndeplinind obligațiunile sale funcționale, urmărind scopul de a-1 intimida pe Butmalai

Ion în vederea obținerii informațiilor în legătură cu evenimentele și dezordinile în masă

din Piața Marii Adunări Naționale, îndeosebi cine sunt organizatorii și finanțatorii

acestora, i-a aplicat ultimului o lovitură puternică cu scaunul în regiunea capului –

tîmplei, din partea dreaptă.

În urma acțiunilor violente ale lui Roșca Dorel a fost știrbită imaginea

colaboratorului MAI, iar părții vătămate Butmalai Ion i-au fost cauzate vătămări

corporale ușoare.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 3091 alin. (1)

Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de natura celeia de care s-a folosit la comiterea

crimei pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat:

- ilegalitatea și netemeinicia sentinței sub aspectul că, în urma acțiunilor violente

ale lui Roșea Dorel a fost știrbită imaginea colaboratorului MAI, iar părții vătămate

Butmalai Ion, aflate în custodia poliției, i-au fost provocate vătămări corporale ușoare;

- vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin prin declarațiile părții vătămate,

ale martorilor, materialele dosarului cercetate în judecată;

- declarațiile inculpatului și ale martorului Cigoreanu Gh. urmau a fi apreciate

critic, deoarece în cadrul urmăririi penale și a ședințelor de judecată a declarat categoric

că nu a văzut cum colegul lui de serviciu Roșca Dorel a aplicat lovitura cu scaunul lui

Butmalai Ion, deși nu a negat că ultimul într-adevăr a fost prezent în biroul lor de

serviciu, unde i-au fost puse mai multe întrebări în legătură cu evenimentele din 07- 08

aprilie 2009 în scopul de a obține informații și mărturisiri;

- acuzarea a considerat că martorul Cigoreanu Ghe. a dat declarații unilateral,

numai în scopul de a-1 susține pe inculpat, deoarece acesta a fost superior după gradul

deținut și ambii fac parte din același sistem al organelor MAI fiind colegi de serviciu,

respectiv, declarațiile acestuia necesitau a fi apreciate corespunzător, deoarece sunt

făcute în scopul apărării colegului și superiorului său, căci în cazul confirmării faptului

că acesta a abuzat de situația sa de serviciu cu aplicarea violenței față de partea

vătămată, la rîndul său va purta și el răspundere în calitate de complice;

- faptul maltratării părții vătămate în perioada zilelor de 11-14 aprilie 2012, se

confirmă și de fișa examinării medicale a persoanei reținute și arestate în IDP al CGP la

finele cărei partea vătămată expres a indicat că a solicitat salvarea, însă i s-a refuzat,

2

semnînd cu indicarea datei de 14.04.2009 și orei 16:00, o astfel de solicitare partea

vătămată a indicat-o și în registrul de evidență a fișelor medicale a persoanelor reținute

și arestate în IDP al CGP mun. Chișinău la aceiași dată și oră;

- este necesar de atras atenție la modalitatea completării de către colaboratorii

CGP mun. Chișinău în perioada lunii aprilie 2009 a registrelor de evidență în care nu tot

timpul au fost înscrise date obiective, cum ar fi spre exemplu numele prenumele și

patronimicul complet a părții vătămate, care în unele zile au fost înscrise complet iar în

altele parțial, ce se confirmă prin faptul că după ziua eliberării fiului ultimului Butmalai

Ion Ion din data de 10 aprilie 2009, partea vătămată la 12, 13 și 14 aprilie 2009 este

înscris pur și simplu Butmalai I.;

- în afară de divergențele indicate mai sus, în instanța de judecată au fost

elucidate și alte fapte, verificarea căror nu a fost posibilă, fiindcă au fost expuse verbal

de către inculpat fără prezentarea probelor confirmătoare, îndeosebi în legătură cu

împuternicirile legale și dreptul de a lucra cu partea vătămată;

- probele prezentate de către partea apărării nu pot constitui o probă forte la

stabilirea nevinovăției, deoarece inculpatul nu a putut să dea explicații referitor la

prezența leziunilor corporale depistate la o persoană ce s-a aflat în custodia statului,

după cum reiese din speța cazului dat, deoarece conform probelor administrate partea

vătămată pînă la reținere nu avea careva leziuni corporale, iar după eliberare din arest au

fost depistate leziuni corporale;

- nici inculpatul și nici apărarea nu au putut explica apariția leziunilor corporale la

partea vătămată, deoarece în materie Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului, inversează sarcina probațiunii de cum e vorba de o persoană privată de

libertate;

- partea vătămată nemijlocit a indicat proveniența leziunilor corporale și anume în

urma agresiunii inculpatului, leziuni corporale ce au fost fixate de către medicul legist

într-un timp apropiat actelor de violență, deci, se poate de rezumat că examinarea

medicală în vederea fixării leziunilor a fost efectuat în timp util, după cum sunt și

cerințele CEDO;

- instanța de judecată a apreciat incorect probele acuzării, ajungînd la concluzia

eronată că, fapta inculpatului nu întrunește elementele componenței de infracțiune

imputată, ori s-a stabilit că partea vătămată a relatat consecvent instanței de judecată

aplicarea acțiunii de tortură asupra sa, care de altfel s-a confirmat prin depozițiile

martorilor Butmalai M. și Butmalai I., precum și prin alte mijloace de probă cum ar fi

fișa de examinare medicală, raportul de expertiză, etc.;

- nu s-a ținut cont, că în pofida specificului infracțiunilor comise pe teritoriul și în

incinta Comisariatelor de poliție, problematica acumulării probelor, precum și evidenta

tendință de a nu scoate la iveală nelegiuirile din interior, acuzarea de stat consideră că în

cazul dat au fost acumulate probe pertinente, concludente, utile și veridice care

demonstrează incontestabil crima comisă de către inculpat;

- în hotărîrile recente pronunțate împotriva Republicii Moldova în materia

încălcării art. 3 „interzicerea torturii" din Convenție, Curtea Europeană pentru

3

Drepturile Omului a reținut omisiunea autorităților statului de a aplica pedepse

corespunzătoare pentru infracțiunile de tortură și exces, calificînd-o drept contrară

garanțiilor oferite de art. 3 din Convenție;

Astfel, în viziunea apelantului, în urma aprecierii tuturor probelor, rezultă că

instanța de judecată a pronunțat o sentință care este contrară legii, de aceea ea urmează a

fi casată, iar inculpatul declarat vinovat și condamnat în baza art. 3091 alin. (l) Cod

penal.

2013, a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,

concluziile primei instanțe expuse în sentință cu privire la achitarea inculpatului

corespund circumstanțelor stabilite la judecarea cauzei.

Colegiul penal a concluzionat, că prima instanță expunînd detaliat în sentință

declarațiile părții vătămate Butmalai Ion și a martorilor Cigoreanu Gheorghe, Butmalai

Maria, Bazatin Ion, în mod justificat și convingător le-a considerat insuficiente pentru

condamnarea inculpatului, or partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și

concludente ce ar dovedi vinovăția ultimului.

Astfel, instanța de apel a menționat că nu sunt relevante și urmează a fi respinse

motivele apelului, precum că vinovăția inculpatului se dovedește prin faptul lipsei la

inculpat pînă la reținere, a leziunilor corporale, iar faptul maltratării părții vătămate în

perioada zilelor de 11-14 aprilie 2012 se confirmă prin fișa examinării medicale a

persoanei reținute și arestate în IDP al CGP, la finele căreia partea vătămată expres a

indicat că a solicitat salvarea, însă i s-a refuzat, semnînd cu indicarea datei de

14.04.2009, ora 16.00, o astfel de solicitare partea vătămată a indicat-o și în registrul de

evidență a fișelor medicale a persoanelor reținute și arestate în IDP al CGP mun.

Chișinău la aceiași dată și oră, ori organul de urmărire penală nu a prezentat probe, ce ar

demonstra, care este legătura de cauzalitate între înscrierile despre adresarea părții

vătămate și atribuția la aceste adresări a inculpatului, or, nu se pretinde în învinuire și nu

au fost prezentate probe, că pe parcursul perioadei respective 11-14 aprilie 2012, partea

vătămată ca deținut, s-ar fi aflat permanent sub responsabilitatea inculpatului.

Referirea autorului apelului la problematica acumulării probelor în incinta

Comisariatelor de poliție, la modalitatea completării de către colaboratorii CGP mun.

Chișinău în perioada lunii aprilie 2009 a registrelor de evidență în care nu tot timpul au

fost înscrise date obiective, cum ar fi spre exemplu numele, prenumele și patronimicul

complet a părții vătămate Butmalai Ion Constantin, care în unele zile au fost înscrise

complet iar în altele parțial, ce se confirmă prin faptul că după ziua eliberării fiului

ultimului din 10 aprilie 2009, partea vătămată la 12, 13 și 14 aprilie 2009 este înscris

pur și simplu Butmalai I., demonstrează numai ineficiența activității organului de

urmărire penală referitoare la necesitatea dobîndirii probelor pertinente în această

privință.

Ce ține de motivele apelului cu privire la necesitatea aprecierii critice a

declarațiilor inculpatului și martorului Cigoreanu Gh. ca depuse cu scopul evitării

4

răspunderii penale de către inculpat, Colegiul penal a menționat, că cu adevărat în

declarațiile acestora nu se conțin probe de vinovăție, însă acest fapt demonstrează, că

învinuirea se bazează pe presupuneri și relevă totodată ineficiența urmăririi penale.

Nu a fost relevant nici motivul apelului referitor la faptul, că partea vătămată

nemijlocit a indicat proveniența leziunilor corporale și anume în urma agresiunii

inculpatului, ori în această privință prima instanță corect a indicat la neconcordanța

declarațiilor inițiale ale părții vătămate în care nu au fost invocate loviturile asupra sa cu

scaunul și de asemenea neconcordanța declarațiilor părții vătămate cu raportul de

expertiză și declarațiile expertului, conform cărora în urma loviturii cu scaunul peste

cap trebuia să apară consecințe sub formă de urme vizibile de vătămări corporale.

Din cele menționate Colegiul a concluzionat că partea acuzării nu a argumentat

cererea de apel, susținerea poziției sale de acuzare și nu motivează dezacordul cu

concluziile instanței de fond, nu prezintă careva probe noi, suplimentare în favoarea

acuzării, astfel omițînd posibilitatea legală de a o mai face, or instanța de judecată după

cum prevede art. 24 Cod de procedură penală, nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau apărării, deaceea, alte probe decît cele deja

enumerate și analizate nu poate prezenta. În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3)

Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

Prin urmare, atît la cercetarea judecătorească în cadrul ședințelor de judecată a

instanței de fond, cît și în ședința instanței de apel, vinovăția inculpatului nu a fost

dovedită.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel, într-un alt

complet de judecată.

În motivarea recursului recurentul a invocat că, instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel și vinovăția inculpatului se confirmă prin

probele existente la cauză și anume:

- declarațiile părții vătămate Butmalai Ion;

- a martorilor Butmalai Maria, Cigoreanu Gheorghe;

- a expertului Ciorba Constantin;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 224/D din 15.02.2010;

- procesul-verbal de verificare la locul infracțiunii;

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie;

- procesul-verbal de confruntare între partea vătămată și bănuitul Roșca Dorel;

- registrul de evidență a persoanelor arestate;

- registrul de evidență al scoaterii din celule al persoanelor reținute;

- registrul de evidență a persoanelor deținute în IDP;

- registrul de evidență a convorbirilor cu persoane deținute în IDP;

- registrul evidenței fișelor medicale a persoanelor reținute și arestate în IDP;

- registrul de evidență a adresărilor după ajutor medical persoanelor arestate și

deținute în IDP.

5

Totodată, procurorul-recurent a invocat faptul că, inculpatul fiind achitat, în mod

obligatoriu partea vătămată și martorii urmau a fi audiați în ședința instanței de apel, cu

toate că acuzatorul de stat a înaintat o cerere prin care instanța de judecată să intervină

conform art. 24 alin. (4) Cod de procedură penală, însă cererea dată a fost respinsă.

În urma celor expuse, recurentul consideră că decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, fără a specifica asupra căror motive anume nu s-a

expus instanța de apel, de fapt referindu-se la dezacordul său cu aprecierea probelor.

Colegiul penal reține, că acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs, mai mult, din conținutul recursului, rezultă că procurorul critică aprecierea

probelor și achitarea greșită a inculpatului, or Instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod

de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge,

deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și

anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-

se aprecierea cuvenită.

În contextul celor expuse, Colegiul penal menționează, că pentru adoptarea

soluției sale, instanța de apel a verificat și cercetat probele prezentate de către acuzatorul

de stat pe parcursul judecării cauzei penale și enumerate de recurent în recursul declarat,

corect ajungînd la concluzia că aceste probe nu demonstrează vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (1) Cod penal, cu atît mai mult, din

declarațiile martorilor nu se observă o careva ilegalitate săvîrșită anume de Roșca Dorel.

Tot aici, instanța de recurs remarcă că, procurorul nu a prezentat careva probe

noi, suplimentare, în favoarea acuzării, iar în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3)

Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile omului,

sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel

revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale (art.51, 53, 320 Cod de

procedură penală). Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean

contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în materie penală, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter

alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

6

Referitor la argumentul recurentului, precum că partea vătămată și martorii urmau

a fi audiați în ședința instanței de apel, Colegiul penal reține, că potrivit procesului

verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, ultimii în repetate rînduri au fost citați

la judecarea apelului, însă nu s-au prezentat, cu atît mai mult, partea vătămată Butmalai

Ion a depus cerere prin care a solicitat examinarea apelului în lipsa sa, menținînd

declarațiile depuse anterior (f.d. 123), iar procurorului, la solicitarea sa, i s-au acordat

termene repetate pentru a întreprinde măsuri legale în vederea prezentării în fața

instanței a persoanelor solicitate.

În această ordine de idei, Colegiul penal conchide în mod convingător, că partea

acuzării în susținerea apelului asupra sentinței de achitare nu a îndeplinit cerințele legii

privitor la prezentarea probelor, ce ar servi temei pentru o nouă interpretare a lor de

către instanța de apel, or apelul declarat conține descrierea probelor administrate în

cadrul cercetării judecătorești, cu interpretarea acestor probe în formă tendențioasă, fără

a se referi și la alte circumstanțe ce au importanță pentru cauză și care au fost omise, ca

de altfel și în recursul declarat a invocat probele ce aparent indică la vinovăția

inculpatului.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu

persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Roșca

Dorel, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

7