1ra-324/15 — art. 324 alin 2 lit. c CP

Dosarul nr.1ra-324/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din

11 noiembrie 2014, declarat de inculpatul

Maidan Constantin Ion, născut la 14 aprilie

1985, originar și locuitor s. Cania, r-nul

Cantemir.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.05.2013 - 17.06.2014;

Instanța de apel: 14.07. - 11.11.2014;

Instanța de recurs: 18.02.2015 - 01.04.2015.

A C O N S T A T A T :

a fost condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

amendă în mărime de 1000 unități convenționale, în sumă de 20000 lei, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice cu statut special în serviciul securității

naționale și ordinii publice pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei închisorii

în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ștefan Chihai a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

Maidan, fiind persoană publică, numită în această funcție prin Ordinul Ministrului

Afacerilor Interne al R. Moldova, nr. 119 EF din 10 decembrie 2010, în calitate de

Inspector Procedură Administrativă al Secției Poliției Rutiere a Comisariatului de

Poliție r-nul Cantemir, la 05 februarie 2013, aproximativ la ora 1400, în

com. Cania, r-nul Cantemir, fiind în exercițiul funcției și aflîndu-se în serviciul de

menținere a securității circulației în trafic, a observat în preajma barului „Coroi”,

automobilul model ,,Volkswagen Passat,, n/î CT AJ 448, ce aparținea cet. Ștefan

Chihai, s-a apropiat și considerînd că automobilul în cauză nu a fost supus reviziei

tehnice, i-a demontat numărul de înmatriculare din față.

În continuare, avînd scopul primirii de bani ce nu i se cuvin, pentru a nu

îndeplini acțiuni ce țin de obligațiile sale de serviciu, folosindu-se intenționat de

situația sa de serviciu, contrar prevederilor art. art. 4 alin. (5), 12 pct. 35), 13 pct.

4) ale Legii cu privire la poliție și art. art. 427 alin. (1), 429 alin. (6), 430 alin. (1)

Cod contravențional, norme imperative ale Legii conform cărora nici un fel de

limitări ale drepturilor și libertăților cetățenilor nu sunt admise decît în temeiul și

în modul stabilit de lege, poliția are dreptul să ridice documentele pentru asigurarea

procedurii în cazurile privind contravențiile administrative și este obligată să ia

măsuri pentru restituirea posesorilor legali a bunurilor predate poliției, dacă este

necesar să se ridice anumite obiecte care ar avea importanță pentru cauza

contravențională, lucrătorul organelor afacerilor interne efectuează, în temeiul unei

ordonanțe motivate ridicarea lor, procesul-verbal se întocmește în cazul ridicării

obiectelor, copia de pe care se înmînează contra semnătură persoanei la care se

referă, agentul constatator care efectuează ridicarea documentelor întocmește un

proces-verbal la care anexează după caz lista documentelor ridicate.

În biroul de serviciu, amplasat în incinta Comisariatului raional de Poliție

Cantemir, i-a ridicat ilegal cet. Ștefan Chihai telefonul mobil și lănțișorul de aur,

pentru care a pretins de la acesta, prin extorcare suma de 150 Euro, pentru

neîntocmirea în privința acestuia a procesului-verbal contravențional în baza

art. 229 alin. (2) Cod contravențional.

Tot el, la 06 februarie 2013, aproximativ la ora 1645, în continuare și în urma

realizării intențiilor sale infracționale, în com. Cania, r-nul Cantemir, în scopurile

menționate, la domiciliul său din aceeași localitate, a primit de la Ștefan Chihai,

banii pretinși și extorcați în sumă de 150 Euro, echivalentul a 2448.585 lei,

valoarea unui Euro la 06 februarie 2013, constituia 16.3239 lei, iar în rezultat,

imediat după transmiterea banilor, a fost reținut de către colaboratorii SIF nr. 4,

Cahul a MAI.

contestat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care, inculpatului să-i fie

suspendată executarea pedepsei închisorii, invocînd că la capitolul individualizării

pedepsei prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal.

În acest context, apărarea a menționat că, în privința inculpatului C. Maidan

urmau a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, deoarece acesta a recunoscut

parțial vinovăția, se căiește sincer, este fără antecedente penale, mai mult, dacă va

fi suspendată condiționat executarea pedepsei, inculpatul nu va săvîrși o nouă

infracțiune deoarece a fost privat de dreptul de a ocupa funcții publice cu statut

special în serviciul securității naționale și ordinii publice.

La fel, în viziunea apelantului, în speță nu a fost respectat criteriul

proporționalității, dat fiind faptul că, pornind de la persoana inculpatului, nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa închisorii, săvîrșind pentru prima dată o

infracțiune, or, comportamentul lui poate fi corectat și prin neexecutarea reală a

pedepsei cu închisoarea.

2014, a fost respins ca nefondat apelul apărării cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel cercetând suplimentar probele

administrate de către organul de urmărire penală și verificate de către prima

instanță conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, în raport cu

motivele apelului a reținut că, prima instanță a verificat complet, obiectiv și sub

2

toate aspectele toate circumstanțele cauzei, la fel și probatoriul a fost apreciat legal

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității.

Astfel, instanța de apel a conchis, că apelul avocatului M. Cocoș este

nefondat, inculpatul C. Maidan fiind legal recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de

1000 unități convenționale, în sumă de 20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice cu statut special în serviciul securității naționale și ordinii publice

pe un termen de 3 ani și cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip

semiînchis.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a concluzionat că,

pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

corespunde circumstanțelor cauzei și personalității inculpatului, fiind una

corespunzătoare și echitabilă, nefiind întrunite condițiile aplicării unei pedepse mai

blînde.

Totodată, instanța de apel a conchis că, la stabilirea categoriei și măsurii de

pedeapsă aplicate inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile art. art.

61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvîrșite care face parte din

categoria infracțiunilor grave, personalitatea inculpatului care se caracterizează

pozitiv și nu are antecedente penale, de circumstanțele atenuante, aplicînd

inculpatului o pedeapsă minimă prevăzută de sancțiunea normei vizate, or,

circumstanțele enunțate supra nu pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă

valență juridică.

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În susținerea cerințelor, recurentul a invocat dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, menționînd că prima instanță neîntemeiat a pus la baza

sentinței de condamnare declarațiile contradictorii ale părții vătămate, lăsînd fără

apreciere declarațiile inculpatului din care rezultă că acesta a acceptat să întoarcă

plăcuțele de înmatriculare la propunerea părții vătămate, care în Inspectoratul de

Poliție i-a propus suma de 50 Euro și nu de 150 Euro cum a fost constatat în prima

instanță.

La fel, recurentul a menționat că în speță lipsește intenția directă a

inculpatului de a extorca bunuri, or, partea vătămată Șt. Chihai personal i-a propus

inculpatului suma de 50 Euro în timp ce inculpatul a început să întocmească

procesul-verbal, cu privire la contravenție.

Totodată, recurentul a invocat că, prima instanță urma să supună criticii faptul

că brățara de aur și telefonul mobil al părții vătămate nu au fost ridicate de la

inculpat în timpul percheziției, acest lucru nu este stabilit, iar obiectele nefiind

examinate, cercetate și admise ca probe în dosar, mai mult, declarațiile părții

vătămate sunt combătute prin declarațiile martorului M. Chihai care a declarat că

ar fi lăsat inculpatului C. Maidan lanțul de aur și ceasul, dar nu brățara și telefonul

mobil.

solicitînd inadmisibilitatea recursului ordinar, deoarece motivele invocate țin de

3

starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs în art. 427 Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Sub aspectul vizat, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția

instanței de apel, inclusiv să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori

de drept, ținînd cont de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

devenită definitivă.

Însă, Colegiul penal constată că, recursul declarat nu cuprinde careva

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor invocate.

7.1. Colegiul penal, reține că, instanțele de judecată, verificînd probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului C. Maidan în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale,

în sumă de 20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice cu statut

special în serviciul securității naționale și ordinii publice pe un termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5. al prezentei

decizii, prin care se susține că C. Maidan nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, Colegiul penal

menționează că, în cererea de apel înaintată de către avocatul M. Cocoș în numele

inculpatului C. Maidan, nu a fost contestată vinovăția acestuia, astfel sentința fiind

supusă criticii în latura stabilirii pedepsei, invocîndu-se necesitatea aplicării art. 90

Cod penal, - ”pedeapsa cu închisoarea aplicată este prea aspră” (f.d. 249-251,

vol. I).

Totodată, potrivit procesului-verbal din 11.11.2014 al ședinței de judecată în

instanța de apel, în dezbateri, inculpatul C. Maidan și avocatul în numele acestuia

M. Cocoș (f.d. 281 verso - 282 verso, vol. I), s-au expus în latura stabilirii

pedepsei, solicitînd instanței aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit alin. (2) al art. 427 Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

4

În acest sens, Colegiul penal conchide, că regula potrivit căreia recursul nu

poate fi exercitat, se aplică nu doar în situația în care partea nemulțumită de soluția

adoptată de prima instanță nu a declarat apel, ci și în situația în care decizia a fost

contestată, dar în faza apelului nu au fost invocate criticile de nelegalitate, acestea

fiind invocate direct în faza procesuală a recursului ordinar.

În speță, soluția primei instanțe despre vinovăția inculpatului C. Maidan în

baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu a fost contestată de recurent prin

motivele de apel, or, argumentele invocate de inculpatul C. Maidan direct în

recursul ordinar nu mai pot fi supuse analizei instanței de recurs, prezumîndu-se că

acesta a fost de acord cu probatoriul pus la baza sentinței de condamnare.

Conform art. 24 alin. (2), (4) Cod de procedură penală, părțile în procesul

penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independente de instanță, de alte organe ori persoane.

Instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decît interesele legii.

Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a deciziei

instanței de apel în privința inculpatului C. Maidan, și, prin urmare, se impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul Constantin

Maidan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Maidan

Constantin Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din

11 noiembrie 2014, în propria cauză penală, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

5