Publicat la 11 aprilie 2023 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 44241/20 Benjamin RUSS împotriva Germaniei, introdusă la 1 octombrie 2020, comunicată la 22 martie 2023 CETALUL DE L pe mână împotriva Băncii Centrale Europene. Cu această ocazie, el a purtat pe capul său La 3 mai 2017, tribunalul din Frankfurt l-a condamnat pe reclamant la o amendă de 900 de euro pentru că a purtat o armă de protecție (štzwaffe) în timpul demonstrației, încălcând articolele 17a alineatul (1) și 27 din Legea privind adunările ( Versammlungs La 20 martie 2019, Tribunalul Regional din Frankfurt a confirmat că pelicula din plastic ar trebui considerată ca fiind o armă de protecție, printre altele, că pelicula era un obiect de apărare împotriva măsurilor de constrângere polițienești și, ca și cum ar fi fost înscrisă în lista de acțiuni în materie de capitalism.
În acest scop, a fost destinat în acest scop de la momentul conceperii sale. Acțiunile reclamantului nu au avut loc. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul se plângea de condamnarea sa, în special în ceea ce privește nu era prevăzută de o lege suficient de previzibilă, nici acoperită de un scop legitim, nici proporțional. Reclamantul se plânge, de asemenea, din punctul de vedere al articolului 10 din Convenție, de examinarea de către instanțele naționale a înscrierii în art. 7 din Convenție, că condamnarea sa nu era previzibilă.
Întrebările cu privire la părți S-a adus atingere libertății de întrunire pașnică a reclamantului, în sensul art. 11 alin. (1) din Convenție (a se vedea mutatis mutandis, Kudrevičius și alții c. Lituania [GC], n 37553/05, § 91-101, CEDH 2015)? În cazul în care această încălcare a fost prevăzută de lege, în sensul articolului 11 alineatul (1)? În special, aceaceasta a fost accesibilă și previzibilă în conformitate cu legislația națională, în special în temeiul articolelor 17a alineatul (1) și 27 din Legea privind adunările? În acest sens, a fost necesară, în sensul articolului 2, în circumstanțele speciale ale cauzei, în special având în vedere construcția relativ simplă a unei arme de protecție de către reclamant, precum și înscrierea pe aceasta; și (ii) punerea în culpă a intereselor efectuate de instanțele naționale în speță În special, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în sensul articolului
Publié le 11 avril 2023
Requête n o 44241/20 Benjamin RUSS contre l’Allemagne introduite le 1er octobre 2020 communiquée le 22 mars 2023
La requête concerne la condamnation du requérant à une amende pour avoir porté sur sa tête, lors d’une manifestation, une pellicule plastique. Le 18 mars 2015, le requérant participa à une manifestation à Francfort ‑ sur-le-Main contre la Banque Centrale Européenne. À cette occasion, il porta sur sa tête – pendant environ trois heures – une pellicule plastique transparente (très souple et plus fine que du plexiglas) qu’il avait fixée avec une bande élastique de sorte qu’elle couvrait son front. Sur la pellicule plastique, le requérant avait inscrit le slogan « smash capitalism ». Pendant la manifestation, le requérant ne fut ni averti ni verbalisé par les policiers présents. Le 3 mai 2017, le tribunal d’instance de Francfort condamna le requérant à une amende de 900 euros pour avoir porté une « arme de protection » ( Schutzwaffe ) lors de la manifestation, en violation des articles 17a § 1 et 27 de la loi sur les rassemblements ( Versammlungsgesetz , VersG).
Le 20 mars 2019, le tribunal régional de Francfort confirma que la pellicule plastique devait être considérée comme « arme de protection » en estimant, entre autres, que la pellicule était un objet de défense contre des mesures de contrainte policières et, comme démontrait l’inscription « smash capitalism », avait été destinée à cette fin dès sa conception. Les recours du requérant n’aboutirent pas. Invoquant l’article 11 de la Convention, le requérant se plaint de sa condamnation, en particulier qu’elle n’était ni prévue par une loi suffisamment prévisible, ni couverte par un but légitime, ni proportionnée. Le requérant se plaint également, sous l’angle de l’article 10 de la Convention, de l’examen par les tribunaux nationaux de l’inscription « smash capitalism ». Invoquant l’article 7 de la Convention, le requérant se plaint que sa condamnation n’était pas prévisible.
1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté de réunion pacifique du requérant, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention (voir, mutatis mutandis, Kudrevičius et autres c. Lituanie [GC], n o 37553/05, §§ 91-101, CEDH 2015)? a) Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 11 § 2 ? En particulier, était-elle accessible et prévisible d’après le droit national, en particulier au regard des articles 17a § 1 et 27 de la loi sur les rassemblements ? b) Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 dans les circonstances particulières de l’affaire, au vu notamment i) de la construction relativement simple de « l’arme de protection » portée par le requérant ainsi que l’inscription y apposée ; et ii) de la mise en balance des intérêts effectués par les tribunaux nationaux en l’espèce ? c) En particulier, l’atteinte alléguée relevait-elle de la marge d’appréciation dont jouissait l’État en l’espèce ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, au sens de l’article 10 ?