1re-56/2015 — art. 264-1 al.3 CP

Dosarul nr. 1re-56/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 22

septembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

decembrie 2014, declarat de condamnatul

Manolache Gheorghe Gheorghe, născut la

18 august 1973, originar și locuitor al s. Ciucur-

Mingir, r-nul Cimișlia, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 14 februarie – 22 septembrie 2014,

în instanța de recurs

ordinar: 31 octombrie – 15 decembrie 2014,

în anulare: 18 martie – 22 aprilie 2015;

C O N S T A T Ă :

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) la 210 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani.

Instanța a constatat că la 11 decembrie 2013, orele 0215, Manolache

Gheorghe, conducînd automobilul de model „OPEL Corsa” cu n/î CM AM 314 pe

str. Barbu Lăutaru, or. Cimișlia, a fost stopat regulamentar de inspectorul de

patrulare rutieră al INP a IGP MAI D. Panuș. Fiind suspectat că a consumat băuturi

alcoolice i s-a propus de a fi supus testării alcoolscopice cu alcooltestul de model

,,Drager.8510 RO” și examenului medical pentru colectarea probei de sînge pentru

stabilirea stării de ebrietate alcoolice, însă Manolache Gheorghe a refuzat

categoric.

1

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele

administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca

refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la

testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui

examen medical.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de gradul pericolului

social al crimei comise, că circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite,

că inculpatul are doi copii minori la întreținere, că este caracterizat pozitiv, că

circumstanțe excepționale n-au fost stabilite, concluzionînd că este necesar de a-i

aplica inculpatului o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, cu aplicarea pedepsei complementare.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o

pedeapsă cu aplicarea art. 79 Cod penal - fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

Recurentul a indicat că a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele întîmplate,

are la întreținere doi copii minori și mama în vîrsta de 83 ani, este angajat în

calitate de șofer al Primăriei Ciucur-Mingir, r-nul Cimișlia și unica lui sursă de

existență este salariul, nu are antecedente penale, acuzatorul de stat a solicitat să fie

pedepsit fără privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport și, astfel,

corectarea lui este posibilă fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

Lipsirea de dreptul de a conduce mijloacele de transport ar însemna

pierderea locului de muncă, fapt care ar duce la consecințe grave privind existența

materială a lui, a mamei, a copiilor, pe care îi educă și întreține singur deoarece

este divorțat,fiind stabilit locul de trai al copiilor cu el.

decembrie 2014, recursul a fost respins ca nefondat.

Instanța de recurs a statuat că instanța de fond, la stabilirea pedepsei

inculpatului, nu a constatat existența circumstanțelor atenuante și agravante, a luat

în considerație gradul pericolului social al crimei comise, faptul că inculpatul are

doi copii minori la întreținere, caracteristica pozitivă a acestuia, apreciind că

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea de noi infracțiuni

vor fi atinse prin aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității

pe un termen de 210 ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport

pe un termen de 3 ani.

Temeiuri de aplicare a prevederilor art. 79 CP în privința inculpatului nu s-

au constatat, deoarece circumstanțele la care se referă recurentul au fost luate în

considerație la stabilirea pedepsei de către instanța de fond.

Ca excepționale, circumstanțele pot fi considerate atunci cînd sunt ieșite din

comun și țin de personalitatea vinovatului, de starea sănătății, a familiei acestuia

aflate în strînsă legătură cu circumstanțele cauzei, legate de scopul, motivele, rolul

vinovatului și comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea infracțiunii, în timpul și

2

după săvîrșirea infracțiunii, însă nici una din condițiile enunțate mai sus nu s-au

regăsit și nu s-au probat în speță.

Mai mult, în prezent infracțiunea prevăzută de art. 2641 CP se comite cu o

frecvență sporită, ceea ce majorează gradul prejudiciabil al acesteia și rezonanța ei

socială, iar neaplicarea pedepsei complimentare obligatorii va încuraja celelalte

persoane la comiterea de noi infracțiuni și, astfel nu va fi atins scopul pedepsei

penale.

nominalizate au devenit irevocabile.

solicită casarea hotărîrilor menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea art. 79 Cod penal - fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace.

Recurentul a invocat că recunoaște că a comis o infracțiune pentru care

urmează să fie pedepsit, însă este posibilă corectarea lui fară privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport, din motiv că a recunoscut vina, se căiește sincer

de cele întîmplate, are la întreținere doi copii minori și mama în vîrsta de 83 ani,

este angajat în calitate de șofer al Primăriei Ciucur-Mingir, r-nul Cimișlia și unica

lui sursă de existență este salariul, acuzatorul de stat a solicitat să fie pedepsit fără

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport și este fără antecedente

penale.

Lipsirea de dreptul de a conduce mijloacele de transport ar însemna

pierderea locului de muncă, fapt care ar duce la consecințe grave privind existența

materială a lui, a mamei cu vîrsta înaintată, a copiilor pe care îi educă și întreține

singur deoarece este divorțat cu fosta soție, iar locul de trai al copiilor a fost stabilit

cu el.

Pedeapsa aplicată este vădit disproporționată față de fapta prejudiciabilă

comisă.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură

penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de

alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod

de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

3

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt

invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel

încît acestea să obțină natura unui viciu fundamental, capabil să genereze temeiul

desființării hotărîrii irevocabile atacate, omițîndu-se completamente argumentarea

ilegalității hotărîrilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de

drept la capitolul dat (pct. 5 din decizie, f.d. 123).

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care

l-ar justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Manolache

Gheorghe Gheorghe împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 22 septembrie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie

2014, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4