1re-47/2015 — art. 287 CP al autoproclamatei RMN

Dosarul 1re-47/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de avocatul Vieru

Vadim, în numele lui Beșleaga Vitalii și Bevziuc Serghei, împotriva „sentinței

Judecătoriei orășănești Tiraspol a RMN” din 26 septembrie 2014 și „deciziei

Judecătoriei Supreme a RMN” din 04 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-i pe

BEȘLEAGA Vitalii Efim, născut la 19 septembrie

1964, domiciliat în s. Varnița, str. Ștefan cel Mare 43,

bl. A;

BEVZIUC Serghei Dumitru, născut la 23

decembrie 1968, domiciliat în or. Bender, str. Cotovschi

110.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de recurs: 24.02.2015 – 31.03.2015.

Asupra recursului în anulare declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit

C O N S T A T Ă:

Beșleaga V. și Bevziuc S. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287

alin. (3) lit. a) și b) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” la cîte 6 ani închisoare, cu

aplicarea amenzii în cuantum de 26 640 000 ruble pentru fiecare și cu executarea

pedepsei în colonie cu regim comun.

fost casată „sentința Judecătoriei orășănești Tiraspol a R.M.N.” din 26 septembrie 2014

și a fost pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia Beșleaga V. și Bevziuc S. au fost

1

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal al

„autoproclamatei R.M.N.” la amendă în mărime de 500 000 ruble pentru fiecare.

V. în numele lui Beșleaga V. și Bevziuc S., prin care se solicită casarea și recunoașterea

ca fiind emise contrar legislației Republicii Moldova „sentința Judecătoriei orășănești

Tiraspol a RMN” din 26 septembrie 2014 și „decizia Judecătoriei Supreme a R.M.N.”

din 04 noiembrie 2014.

În argumentarea celor solicitate, recurentul consideră că, la caz, sunt prezente

temeiurile prin care se impune soluția recunoașterii „actelor judiciare” privind

condamnarea și arestarea recurenților, ca fiind ilegale, revendicînd faptul că Beșleaga V.

și Bevziuc S. au fost condamnați de către o „instanță de judecată” din „autoproclamata

R.M.N.”, care nu întrunește elementele prevăzute de legislația Republicii Moldova și

care nu erau competente în sensul articolului 6 al Convenției Europene să judece cauza

dată.

De asemenea, se susține că această condamnare ilegală a recurenților a dus la

privarea de bunurile lor private (activele) prin aplicarea sechestrelor asupra proprietății

lor ca măsură preventivă și, ulterior, prin dispunerea confiscării acesteia prin emiterea

sentinței recurate. Astfel, recurentul susține că Beșleaga V. și Bevziuc S. nu au avut

parte de un proces echitabil în sensul art. 6 al Convenției Europene, și respectiv în urma

procesului au fost lipsiți ilegal (arbitrar) de libertate și de proprietățile lor.

În drept, avocatul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 7, 8, 9, 10, 11,

19, 25, 29, 39, 251, 431, 432, 453 alin. (1) și (2), 454, 455 Cod de procedură penală, art.

114 și 115 din Constituție, art. 15 din Legea cu privire la organizarea judecătorească, art.

5, 6 și 13 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

penal lărgit conchide asupra admiterii acestuia, relevînd următoarele argumente în

susținerea acestei statuări.

Așadar, pornind de la prevederile art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii

Moldova, amintim că Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și

indivizibil.

Totodată, potrivit art. 3 alin. (1) și (2) al Legii Supreme se stipulează că, teritoriul

Republicii Moldova este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin lege

organică, respectîndu-se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului

internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republică moldovenească nistreană „R.M.N.”

își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a creat o structură

proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe judecătorești), care pînă

în prezent activează în baza unei legi contrare legislației Republicii Moldova și

standardelor internaționale.

2

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au fost

și nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale Republicii

Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997, a

fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și protocoalele adiționale la această Convenție, unde în art. 1 pct.

1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va putea asigura

respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise de

organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele, pînă la

soluționarea definitivă a diferendului din această zonă”.

Prin dispoziția art. 1 al Convenției se statuează faptul că statele părți, trebuie să

răspundă de orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise

asupra indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant să fie

considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se imputează și care dau loc unei

plîngeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

Expresia „relevînd din jurisdicția lor” din art. 1 al Convenției, din punct de vedere

al dreptului internațional public trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul că

competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială, dar de asemenea, în

acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe întreg teritoriul statului.

Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe excepționale în special, atunci cînd

un stat este împiedicat de a-și exercita autoritatea pe o parte a teritoriului său, ceia ce ar

putea fi rezultatul unei ocupații militare, prin forțele armate ale unui alt stat care

controlează efectiv acest teritoriu. (cauza Loizidou vs. Turcia)

Față de cele ce preced, se mai remarcă că, în cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și

Rusia (Hotărîrea CtEDO din 08 iulie 2004) privitor la cele declarate de către Guvern,

precum că Republica Moldova nu deține controlul asupra unei părți din teritoriul său

național, anume regiunea transnistreană, Curtea Europeană a reamintit că „declarația”

consemnată de Moldova în instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei

de control a autorităților legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu

constituie o rezervă validă în sensul art. 57 al Convenției.

Prin urmare, în același context Curtea Europeană a reiterat că: „totuși chiar în

absența controlului efectiv asupra teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are

obligația pozitivă prevăzută în art. 1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea

sa și în conformitate cu dreptul internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau

juridic sau de altă natură – în scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor

garantate de Convenție”.

Instanța europeană consideră că atunci cînd un stat controlant este împiedicat de a-

și exercita autoritatea asupra întregului său teritoriu, printr-o situație de facto

constrângătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de ocuparea

militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și exercite jurisdicția

3

în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului care este temporar supusă

unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un alt stat.

Potrivit art. 114 și 115 din Constituția Republicii Moldova, art. 1 a Legii cu privire

la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. 1 al Legii cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995: „Justiția în Republica Moldova se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin Curtea Supremă de

Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu Constituția”.

Astfel, puterea judecătorească, potrivit legislației citate, se exercită numai prin

instanța judecătorească în persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de

înfăptuire a justiției, pe care le execută în baza legii.

Conform art. 6 al Convenției Europene, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptate împotriva sa.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că, Beșleaga V. și Bevziuc S. au fost

condamnați de „instanțele de judecată” din „autoproclamata R.M.N.”, care nu au fost

constituite conform legii și care, în mod ilegal și-au asumat atribuții de înfăptuire a

justiției în regiunea transnistreană, în consecință Beșleaga V. și Bevziuc S. fiind privați

de dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege.

În continuare, Colegiul penal lărgit relevă că în conformitate cu art. 25 alin. (6) Cod

de procedură penală, sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu

au putere juridică și nu pot fi executate.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, se specifică că încălcarea

prevederilor legale, care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea

actului procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce

nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act. Totodată, alineatul (2) al aceluiași

articol, prevede că încălcarea prevederilor legale la compunerea instanței, atrage

nulitatea absolută a actului procedural.

Avînd în vedere cele expuse supra, Colegiul penal lărgit conchide că copiile

materialelor cauzei deferite spre examinare urmează a fi expediate Procuraturii Generale

a Republicii Moldova pentru a fi întreprinse toate măsurile legale întru verificarea în

ordinea prevăzută de legislația în vigoare, a alegațiilor invocate de recurent în cererea de

recurs.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vieru Vadim în numele lui

Beșleaga Vitalii și Bevziuc Serghei, declară că „sentința Judecătoriei orășănești Tiraspol

a RMN” din 26 septembrie 2014 și „decizia Judecătoriei Supreme a RMN” din 04

4

noiembrie 2014, în cauza penală privindu-i pe Beșleaga Vitalii și Bevziuc Serghei sunt

lovite de nulitatea absolută, ca hotărîri adoptate de organe neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova pentru

a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii Moldova.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 30 aprilie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

5