1re-48/15 — rt. 128 al. 2, 129 al. 3, 131, 132, 240-1 al. 2 CP RMN

Dosarul nr. 1re-48/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan, Elena Covalenco, Iurie Diaconu și Ion Guzun,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul în anulare declarat de

avocatul Vadim Vieru în numele condamnatului, împotriva sentinței „Judecătoriei

Supreme a RMN” din 15 decembrie 2010 și deciziei „Judecătoriei Supreme a RMN”

din 11 februarie 2011, în cauza penală în privința lui

Șcvarcenco Dmitrii Anatolie, născut la

25mai 1978, originar din or. Tiraspol,locuitor

din or. Tiraspol, str. Comsomoliscaia 2/2, ap.

22;

Datele referitoare la examinarea cauzei:

anulare).

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție, -

C O N S T A T Ă:

Șcvarcenco Dmitrii a fost condamnat:â

- în baza art. 2401 alin. (2) lit. b) Cod penalal autoproclamatei republici

nistrene, la 6 (șase) ani închisoare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții în

domeniul învățămîntului, educației, medical sau alte instituții în care sunt amplasate

persoane minore;

- în baza art. 132 Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 3 (trei) ani

închisoare;

- în baza art. 131 Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 3 (trei) ani

6 (șase) luni închisoare;

- în baza art. 128 alin. (2) lit. d) Cod penal al autoproclamatei republici

nistrene, la 8 (opt) ani închisoare;

1

- în baza art. 128 alin. (3) lit. v) Cod penal al autoproclamatei republici

nistrene, la 12 (doisprezece) ani închisoare;

- în baza art. 129 alin. (3) lit. v) Cod penal al autoproclamatei republici

nistrene, la 11 (unsprezece) ani închisoare;

În conformitate cu art. 67 alin. (3) Cod penal al autoproclamatei republici

nistrene, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a

stabilit pedeapsă definitivă de 17 (șaptesprezece) ani închisoare,cu privarea dreptului

de a ocupa funcții în domeniul învățămîntului, educației, medical sau alte instituții în

care sunt amplasate persoane minore, cu executarea pedepsei în colonie cu regim

înăsprit;

concretizată sentința menționată, prin următoarele:

- a-l considera pe Șcvarcenco Dmitrii condamnat în baza art. 2401 alin. (2) lit.

b) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 6 (șase) ani închisoare, cu

privarea dreptului de a ocupa funcții în domeniul învățămîntului, educației, medical

sau alte instituții în care sunt amplasate persoane minore pe un termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 67 alin. (3) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene,

pentru infracțiunile săvîrșite prevăzute de art. art. 132, 131, 128 alin. (2) lit. d), 129

alin. (3) lit. v), 128 alin. (3) lit. v) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene,

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit

pedeapsă definitivă de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, cu privarea dreptului de a

ocupa funcții în domeniul învățămîntului, educației, medical sau alte instituții în care

sunt amplasate persoane minorepe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei

în colonie cu regim înăsprit;

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

Vieru Vadim în numele condamnatului, prin careinvocîndu-se prevederile art. 453

Cod de procedură penală se solicită:

- casarea și recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii Moldova a

sentinței „Judecătoriei Supreme a RMN” din 15 decembrie 2010 și deciziei

„Judecătoriei Supreme a RMN” din 11 februarie 2011;

- declararea nulității tuturor acțiunilor întreprinse de numitele organe ale

procuraturii și de anchetă cu participarea lui Șcvarcenco Dmitrii, ca fiind contrare

prevederilor Constituției Republicii Moldova și Codului de procedură penală al

Republicii Moldova, efectuate și colectate prin aplicarea violenței, amenințărilor și

altor mijloace de constrîngere, prin violarea drepturilor și libertăților persoanei.

lărgit în unanimitate decide admiterea acestuia, or hotărîrile judecătorești menționate

din momentul adoptării lor sunt nelegitime, nu au putere juridică și nu pot fi

2

executate pe motiv, că au fost adoptate de către instanțe judecătorești

neconstituționale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova

este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil.

Art. 3 alin. (1), (2) al Legii Supreme indică, că teritoriul Republicii Moldova

este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin legea organică, respectîndu-

se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană

„R.M.N.” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a creat

o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe

judecătorești), care pînă în prezent activează în baza unei legi contrare legislației

Republicii Moldova și standardelor internaționale.

Aceste unități parastatale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au

fost și nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale Republicii

Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie

1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această Convenție, unde în

art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va putea

asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise

de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele

pînă la soluționarea definitivă a diferendului din această zonă”.

Din art. 1 al Convenției reiese faptul, că statele părți trebuie să răspundă de

orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție comise asupra

indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant să

fie considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se imputează și care dau loc

unei plîngeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

Din punct de vedere al dreptului internațional public expresia „relevînd din

jurisdicția lor” din art.1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul

că competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială, dar de

asemenea, în acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe întreg

teritoriul statului. Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe excepționale

în special, atunci cînd un stat este împiedicat de a-și exercita autoritatea pe o parte a

teritoriului său, ceia ce ar putea fi rezultatul unei ocupații militare, prin forțele armate

ale unui alt stat care controlează efectiv acest teritoriu (cauza Loizidouvs.Turcia).

În cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia (Hotărîrea CEDO din 08 iulie

2004) privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica Moldova nu

deține controlul asupra unei părți din teritoriul său național, anume regiunea

transnistreană, CEDO reamintește că „declarația” consemnată de Moldova în

3

instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei de control a autorităților

legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu constituie o rezervă validă

în sensul art. 57 al Convenției”.

Curtea reiterează că, „totuși chiar în absența controlului efectiv asupra

teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă prevăzută în art. 1

al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și în conformitate cu dreptul

internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau juridic sau de altă natură – în

scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor garantate de Convenție”.

Curtea consideră, că atunci cînd un stat controlant este împiedicat de a-și

exercita autoritatea asupra întreg teritoriului său, printr-o situație de facto

constrîngătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de ocuparea

militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și exercite

jurisdicția în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului care este

temporar supusă unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un alt stat.

Conform art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii cu

privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al Legii cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în Republica

Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin

Curtea Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu

Constituția”.

Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în

persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe

care le execută în baza legii.

Art. 6 al CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Colegiul penal lărgit reține, că Șcvarcenco Dmitriia fost condamnat de către o

instanță judecătorească care nu este constituită conform legii și care, în mod ilegal și-

a asumat atribuții de înfăptuire a justiției în regiunea transnistreană, aceștia fiind

privați de dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege.

Legislația procesual penală națională, art.25 alin. (6) Cod de procedură penală,

stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu au

putere juridică și nu pot fi executate.

CEDO (cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia) declară, că cu toate că

Republica Moldova nu deține controlul asupra teritoriilor transnistrene ea urmează să

întreprindă măsuri pozitive ca toate măsurile aflate în dispoziția sa, politice,

economice, juridice sau altele în vederea restabilirii controlului său pe acest teritoriu

și asigurării drepturilor, incluzînd și eliberarea persoanelor private de libertate ilegal.

4

Ținînd cont de faptul că, în speță s-au pronunțat hotărîri judecătorești de către

instanțe judecătorești neconstituționale, aceste hotărîri sunt ilegale și nu au putere

juridică, deoarece nu produc nici un efect juridic și sunt lovite de nulitatea absolută.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu

poate fi înlăturată de cît prin anularea acelui act.

Alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încălcarea prevederilor legale la

compunerea instanței, atrage nulitatea actului procedural.

Copiile materialelor cauzei urmează a fi expediate Procuraturii Generale a

Republicii Moldova pentru a întreprinde toate măsurile legale privind eliberarea

persoanelor private ilegal de libertate, iar după caz, în apărarea drepturilor

persoanelor care au suferit în urma acțiunilor condamnatului, de a le supune

verificării în ordinea prevăzută de legislația în vigoare.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vadim Vieru în numele

condamnatului, declară sentința „Judecătoriei Supreme a RMN” din 15 decembrie

2010 și decizia „Judecătoriei Supreme a RMN” din 11 februarie 2011, în cauza

penală în privința lui Șcvarcenco Dmitriisunt lovite de nulitate absolută, ca hotărîri

adoptate de organe neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova

pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

Decizia este irevocabilă

Decizia publicată la 17 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

5