1re-48/15 — Rt. 128 al. 2, 129 al. 3, 131, 132, 240-1 al. 2 CP RMN

Prin „sentința Judecătoriei Supreme a RMN” din 15 decembrie 2010, Șcvarcenco Dmitrii a fost condamnat:â - în baza art. 2401 alin. (2) lit. b) Cod penalal autoproclamatei republici nistrene, la 6 (șase) ani închisoare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții în domeniul învățămîntului, educației, medical sau alte instituții în care sunt amplasate persoane minore; - în baza art. 132 Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 3 (trei) ani închisoare; - în baza art. 131 Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare; - în baza art. 128 alin. (2) lit. d) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 8 (opt) ani închisoare; 1 - în baza art. 128 alin. (3) lit. v) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 12 (doisprezece) ani închisoare; - în baza art. 129 alin. (3) lit. v) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 11 (unsprezece) ani închisoare; În conformitate cu art. 67 alin. (3) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 17 (șaptesprezece) ani închisoare,cu privarea dreptului de a ocupa funcții în domeniul învățămîntului, educației, medical sau alte instituții în care sunt amplasate persoane minore, cu executarea pedepsei în colonie cu regim înăsprit;

Prin „decizia Judecătoriei Supreme a RMN” din 11 februarie 2011, a fost concretizată sentința menționată, prin următoarele: - a-l considera pe Șcvarcenco Dmitrii condamnat în baza art. 2401 alin. (2) lit. b) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, la 6 (șase) ani închisoare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții în domeniul învățămîntului, educației, medical sau alte instituții în care sunt amplasate persoane minore pe un termen de 3 (trei) ani. Conform art. 67 alin. (3) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, pentru infracțiunile săvîrșite prevăzute de art. art. 132, 131, 128 alin. (2) lit. d), 129 alin. (3) lit. v), 128 alin. (3) lit. v) Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții în domeniul învățămîntului, educației, medical sau alte instituții în care sunt amplasate persoane minorepe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în colonie cu regim înăsprit; În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

Hotărîrile nominalizate sunt atacate cu recurs în anulare de către avocatul Vieru Vadim în numele condamnatului, prin careinvocîndu-se prevederile art. 453 Cod de procedură penală se solicită: - casarea și recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii Moldova a sentinței „Judecătoriei Supreme a RMN” din 15 decembrie 2010 și deciziei „Judecătoriei Supreme a RMN” din 11 februarie 2011; - declararea nulității tuturor acțiunilor întreprinse de numitele organe ale procuraturii și de anchetă cu participarea lui Șcvarcenco Dmitrii, ca fiind contrare prevederilor Constituției Republicii Moldova și Codului de procedură penală al Republicii Moldova, efectuate și colectate prin aplicarea violenței, amenințărilor și altor mijloace de constrîngere, prin violarea drepturilor și libertăților persoanei.

Judecînd recursul în anulare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit în unanimitate decide admiterea acestuia, or hotărîrile judecătorești menționate din momentul adoptării lor sunt nelegitime, nu au putere juridică și nu pot fi 2 executate pe motiv, că au fost adoptate de către instanțe judecătorești neconstituționale. Potrivit art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil. Art. 3 alin. (1), (2) al Legii Supreme indică, că teritoriul Republicii Moldova este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin legea organică, respectîndu- se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional. La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană „R.M.N.” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a creat o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe judecătorești), care pînă în prezent activează în baza unei legi contrare legislației Republicii Moldova și standardelor internaționale. Aceste unități parastatale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au fost și nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale Republicii Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale. Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această Convenție, unde în art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va putea asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele pînă la soluționarea definitivă a diferendului din această zonă”. Din art. 1 al Convenției reiese faptul, că statele părți trebuie să răspundă de orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție comise asupra indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor. Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant să fie considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se imputează și care dau loc unei plîngeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție. Din punct de vedere al dreptului internațional public expresia „relevînd din jurisdicția lor” din art.1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul că competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială, dar de asemenea, în acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe întreg teritoriul statului. Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe excepționale în special, atunci cînd un stat este împiedicat de a-și exercita autoritatea pe o parte a teritoriului său, ceia ce ar putea fi rezultatul unei ocupații militare, prin forțele armate ale unui alt stat care controlează efectiv acest teritoriu (cauza Loizidouvs.Turcia). În cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia (Hotărîrea CEDO din 08 iulie 2004) privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica Moldova nu deține controlul asupra unei părți din teritoriul său național, anume regiunea transnistreană, CEDO reamintește că „declarația” consemnată de Moldova în 3 instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei de control a autorităților legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu constituie o rezervă validă în sensul art. 57 al Convenției”. Curtea reiterează că, „totuși chiar în absența controlului efectiv asupra teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă prevăzută în art. 1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și în conformitate cu dreptul internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau juridic sau de altă natură – în scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor garantate de Convenție”. Curtea consideră, că atunci cînd un stat controlant este împiedicat de a-și exercita autoritatea asupra întreg teritoriului său, printr-o situație de facto constrîngătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de ocuparea militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și exercite jurisdicția în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului care este temporar supusă unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un alt stat. Conform art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în Republica Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin Curtea Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu Constituția”. Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le execută în baza legii. Art. 6 al CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”. Colegiul penal lărgit reține, că Șcvarcenco Dmitriia fost condamnat de către o instanță judecătorească care nu este constituită conform legii și care, în mod ilegal și- a asumat atribuții de înfăptuire a justiției în regiunea transnistreană, aceștia fiind privați de dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege. Legislația procesual penală națională, art.25 alin. (6) Cod de procedură penală, stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu au putere juridică și nu pot fi executate. CEDO (cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia) declară, că cu toate că Republica Moldova nu deține controlul asupra teritoriilor transnistrene ea urmează să întreprindă măsuri pozitive ca toate măsurile aflate în dispoziția sa, politice, economice, juridice sau altele în vederea restabilirii controlului său pe acest teritoriu și asigurării drepturilor, incluzînd și eliberarea persoanelor private de libertate ilegal. 4 Ținînd cont de faptul că, în speță s-au pronunțat hotărîri judecătorești de către instanțe judecătorești neconstituționale, aceste hotărîri sunt ilegale și nu au putere juridică, deoarece nu produc nici un efect juridic și sunt lovite de nulitatea absolută. Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată de cît prin anularea acelui act. Alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încălcarea prevederilor legale la compunerea instanței, atrage nulitatea actului procedural. Copiile materialelor cauzei urmează a fi expediate Procuraturii Generale a Republicii Moldova pentru a întreprinde toate măsurile legale privind eliberarea persoanelor private ilegal de libertate, iar după caz, în apărarea drepturilor persoanelor care au suferit în urma acțiunilor condamnatului, de a le supune verificării în ordinea prevăzută de legislația în vigoare.

În conformitate cu prevederile art. 456 alin.(1), 457, 251 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vadim Vieru în numele condamnatului, declară sentința „Judecătoriei Supreme a RMN” din 15 decembrie 2010 și decizia „Judecătoriei Supreme a RMN” din 11 februarie 2011, în cauza penală în privința lui Șcvarcenco Dmitriisunt lovite de nulitate absolută, ca hotărîri adoptate de organe neconstituționale. Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii Moldova. Decizia este irevocabilă Decizia publicată la 17 martie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Elena Covalenco Iurie Diaconu Ion Guzun 5