1ra-245/2015 — art.187 alin. 2 lit. e,f CP

1ra-245/2015 — art.187 alin. 2 lit. e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-245/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători –Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și inculpatul Osman

Edgar, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Osman Edgar Victor,

născut la 04 iunie 1984, originar și domiciliat pînă la reținere

în com. Bubuieci, str. Dacilor, nr. 10, mun. Chișinău

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 18 iunie 2013 - pînă la 07 februarie 2014; (instanța de

fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Osman Edgar în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, a

fost încetat în legătură cu împăcarea părților

data de 08 aprilie 2013, aproximativ la orele 1630, aflîndu-se în com. Bubuieci, str.

Dacilor, nr. 10, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, în mod deschis a sustras de la mama sa, Morari Nina, telefonul mobil de

model NOKIA, la prețul de 300 lei, în care era cartela SIM cu nr. 069595784,

fără valoare materială, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în sumă

de 300 lei.

Acțiunile inculpatului au fost reîncadrate din prevederile art. 187 alin. (2) lit.

e), f) în cele ale art. 187 alin. (1) Cod penal.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care, Osman Edgar să fie condamnat

1

în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 34 alin.

(3), 82 alin. (2) Cod penal, la 6 ani închisoare. În conformitate cu prevederile art. 84

alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată să fie adăugată partea neexecuată din

pedeapsa numită prin sentința judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani și 3 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea cererii de apel procurorul a invocat următoarele:

- prima instanță neîntemeiat a exclus semnele calificative incriminate lui

Osman E. prin rechizitoriu și anume: aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața și sănătatea persoanei și cauzarea de daune considerabile și greșit a încadrat

acțiunile acestuia în baza art.187 alin. (1) Cod penal;

- cererea depusă de partea vătămată privitor la faptul că inculpatul i-a aplicat

loviturile pe motiv că se certau, dar nu cu scopul de a o deposeda de telefon,

contrar prevederilor art. 384 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost pusă la baza

sentinței;

- aprecierea eronată a declarațiilor martorilor Jovmiru Gh., Svinținschi A. și

Morari Vl.;

- acordul de împăcare nu corespunde cerințelor art. 109 Cod penal.

2014, apelul procurorului a fost admis, casată integral sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care, Osman Edgar a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 4

ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită s-a adăugat parțial pedeapsa

numită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 iunie 2013,

definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

aprilie 2013, ora 1630, aflîndu-se în com. Bubuieci, str. Dacilor, nr. 10, mun.

Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod deschis a

sustras de la mama sa, Morari Nina telefonul mobil de model NOKIA, la prețul de

300 lei, cu nr. de IMEI 355247031739533, în care era cartela SIM cu nr. 069595784,

fără valoare materială, și un telefon de model ”Sony Ericsson” cu IMEI-ul

358874042970679, fără cartelă SIM, la prețul de 210 lei, după care i-a aplicat părții

vătămate mai multe lovituri cu pumnul și piciorul, cauzîndu-i conform raportului

2

de expertiză medico-legală nr. 1508 din 09.04.2013, vătămări corporale

neînsemnate și un prejudiciu material în sumă de 510 lei.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel, a conchis că concluzia

instanței de fond referitor la faptul că părții vătămate i-au fost cauzate vătămările

corporale după consumarea infracțiunii, este eronată.

Astfel, Colegiul penal, apreciind probele prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, a constatat că partea acuzării a prezentat probe

concludente și pertinente, care cu certitudine au demonstrat vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a exclude din învinuire

semnul calificativ ”cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, deoarece potrivit

declarațiilor lui Morari N. valoarea bunurilor însușite de inculpat pentru ea nu

este considerabilă.

La fel, Colegiul a conchis că instanța de fond eronat a încetat procesul penal

din motivul împăcării părților, or conform art. 109 Cod penal, împăcarea este actul

de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară, sau mai puțin

gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, însă ținînd cont de

faptul că infracțiunea comisă de Osman Edgar potrivit art. 16 Cod penal este o

infracțiune gravă, procesul penal în privința lui Osman E. nu putea fi încetat.

La stabilirea termenului și categoriei de pedeapsă instanța de apel ținînd

cont de prevederile art. 7,61,75,76,77, 82, 84 alin. (4) Cod penal a conchis că, scopul

pedepsei penale poate fi atins doar prin stabilirea în privința inculpatului a unei

pedepse privative de libertate.

contestat-o:

 procurorul, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei contestate cu remiterea cauzei

la rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat:

- în dispozitivul deciziei instanța de apel a dispus admiterea integrală a

apelului, însă din conținutul deciziei redactate rezultă că apelul procurorului a fost

admis parțial;

- aprecierea eronată a declarațiilor părții vătămate, care atît la urmărirea

penală cît și în instanța de fond a relatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune

pentru ea este considerabil;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra pedepsei complimentare sub formă

de amendă, pedeapsă care este prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal

3

 Inculpatul, care fără a invoca careva temei de drept prevăzut la art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate și menținerea

sentinței, argumentînd că prejudiciul cauzat părții vătămate nu este considerabil,

aceasta careva pretenții față de el nu are, l-a iertat și s-au împăcat.

penală, asupra cererilor de recurs a depus referință partea vătămată Morari N.,

care a menționat că prejudiciul material cauzat pentru ea nu este considerabil, cu

inculpatul s-a împăcat și careva pretenții față de acesta nu are.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

8.1 Cu referire la recursul acuzatorului de stat

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile în care

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizînd textul deciziei recurate Colegiul constată că, motivele invocate de

recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele

administrate în instanța de fond și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Lecturînd textul deciziei contestate, Colegiul penal relevă că, instanța de

apel, ținînd cont de prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecînd cauza

în fapt și în drept, s-a pronunțat asupra circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii de

jaf, cu indicarea locului, timpului, modului săvîrșirii acesteia, a formei și gradului

de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii și, respectiv, încadrarea juridică

a acțiunilor săvîrșite de inculpat.

Colegiul penal reține, că instanța de apel, verificînd probele administrate

legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea prevederilor art.100

4

alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel corect ajungînd la concluzia cu privire la vinovăția inculpatului, în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa în

conformitate cu prevederile art. 7,61, 75, 82, 84 Cod penal.

Totodată, în recurs, procurorul critică decizia instanței de apel, din

considerentul că aceasta în mod neîntemeiat a exclus din învinuirea înaintată

inculpatului semnul calificativ – cu cauzarea de daune considerabile.

Sub acest aspect Colegiul penal ține să menționeze că potrivit alin. (2) art.

126 Cod penal, la calificarea infracțiunii de sustragere, săvîrșite cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, este necesar să se țină cont de faptul că caracterul

considerabil al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerație valoarea,

cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul

acesteia, existența persoanelor întreținute de ea, alte circumstanțe care

influențează esențial starea materială a victimei.

Potrivit doctrinei juridice, printre „alte circumstanțe care influențează esențial

asupra stării materiale a victimei” pot fi enumerate venitul membrilor familiei; starea

de sănătate a victimei și a membrilor familiei ei apți de muncă; angajarea sau

neangajarea victimei la o muncă permanentă sau provizorie.

Așadar, circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune considerabile” a

infracțiunii prevăzută de lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal are un caracter estimativ.

Ea nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este în cazul „proporții

mari” sau al „proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor mici”.

Astfel, reieșind din doctrina penală, dacă victima are o stare materială

„satisfăcătoare”, atunci nu va funcționa circumstanța agravantă „săvîrșirea

infracțiunii cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Dacă însă starea

materială a victimei este „nesatisfăcătoare”, atunci circumstanța agravantă

menționată devine funcțională.

Generalizînd cele expuse mai sus Colegiul lărgit conchide că în speță nu și-a

găsit confirmare semnul agravant ”cu cauzarea de daune considerabile” deoarece

partea vătămată a declarat în ședința instanței de apel că suma sustrasă pentru ea

nu este considerabilă, deoarece este întreținută de concubinul său, a construit casă,

are grădină și gospodărie pe lîngă casă (f.d.11, vol. II).

La fel, Colegiul penal conchide că urmează a fi respins ca neîntemeiat și un

alt motiv invocat de procuror și anume că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii. Astfel, este neîntemeiată afirmația recurentului precum că

5

”instanța de apel la pronunțarea dispozitivului deciziei a reținut admiterea integrală a

apelului acuzatorului de stat, însă din decizia integral redactată, rezultă că apelul

procurorului a fost admis parțial”

La acest capitol instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 415

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel judecînd cauza în ordine de

apel, adoptă una din următoarele decizii:

1) respinge apelul, menținînd hotărîrea atacată; 2) admite apelul, casînd

sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță; 3) admite apelul,

casează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei

hotărîre a fost anulată.

Instanța de recurs menționează, că din sensul strict al prevederilor art. 415

alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că legislatorul a indicat admite sau

respinge apelul (apelurile), dar nu admite integral sau admite parțial așa cum

invocă recurentul.

Prin urmare, Colegiul constată că instanța de apel ținînd cont de prevederile

art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, corect a indicat în dispozitivul

deciziei adoptate ”Admite apelul procurorului,(…) casează integral sentința (…) și

pronunță o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță…”, iar în

partea motivată a deciziei și-a argumentat soluția adoptată, indicînd din care

motive a exclus din învinuirea înaintată inculpatului semnul calificativ ”cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Totodată, Colegiul penal conchide că argumentul recurentului privind

nepronunțarea instanței de apel asupra pedepsei complimentare (amenda), nu

poate fi reținut, deoarece atît din textul apelului, cît și din procesul-verbal al

ședinței instanței de apel, nu rezultă că procurorul ar fi solicitat aplicatrea

pedepsei complimentare sub formă de amendă, solicitîndu-se doar condamnarea

lui Osman Edgar în baza art. 187 alin. (2) lit. e),f) Cod penal la 6 ani, 3 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis (f.d.241-246, vol. I, 45, vol. II),

astfel că motivele invocate în recurs nu sînt în concordanță cu prevederile art. 427

alin.(2) Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de recurs conchide, că în prezenta cauză nu se

întrevăd erori de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, iar argumentele invocate de către acuzatorul de stat în recurs

sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil respingerea recursului ca

inadmisibil.

8.1 Cu referire la recursul ordinar declarant de inculpatul Osman Edgar

6

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Cu toate că recurentul în recursul declarat nu face trimitere la vre-un temei

de drept, acesta invocînd că prejudiciul cauzat prin infracțiune pentru partea

vătămată este neînsemnat și ei s-au împăcat, semnalizează temeiul prevăzut la art.

427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, și anume, faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Însă, analizînd textul deciziei recurate Colegiul penal constată că, concluzia

instanței de apel privind vinovăția lui Osman E. și încadrarea acțiunilor acestuia în

baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, este corectă și întemeiată, ce se bazează pe

cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate.

Astfel, argumentul invocat de recurent referitor la netemeinicia concluziei

instanței de apel privind condamnarea sa în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,

este neîntemeiat și se respinge, deoarece instanța de apel a motivat condamnarea

lui Osman E. prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe care cu

certitudine dovedesc vinovăția acestuia în comiterea sustragerii deschise a

bunurilor altei personae cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei și anume: - declarațiile părții vătămate Morari N. din care

rezultă că inculpatul i-a smuls telefoanele din mînă și i-a aplicat o lovitură în față

(f.d.11-12, vol. I);- declarațiile martorilor Jovmiru Gh. și Morari V. care au relatat

că inculpatul cu forța i-a smuls telefoanele din mîna lui Morari N. și din motiv că

partea vătămată nu dorea să-i transmită telefonul, se certau iar Osman E. i-a

aplicat o lovitură victimei (f.d.27-28, 29-30, 190-192, vol. I); - procesul – verbal de

sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 08.04.2013, din care rezultă că partea

vătămată a solicitat atragerea la răspundere penală a lui Osman E. care la data

08.04.2013 i-a aplicat lovituri cu pumnii peste cap și piciorul peste braț și deschis

i-a sustras două telefoane mobile (f.d.6, vol. I); - raportul de expertiză medico-

legală nr. 1508 din 09.04.2013, potrivit căruia la partea vătămată au fost depistate

vătămări corporale neînsemnate (f.d.46, vol. I).

Totodată, Colegiul penal conchide că, argumentul inculpatului referitor la

faptul că pentru partea vătămată prejudiciul cauzat nu este considerabli din care

motiv solicită menținerea sentinței instanței de fond prin care acțiunile sale au fost

încadrate în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, urmează a fi respins, deoarece

instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) Cod

7

penal după semnul calificativ prevăzut la lit. e) – cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei, și a exclus din învinuirea înaintată calificativul

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul Osman E.

și, potrivit legii, se impune respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și inculpatul Osman

Edgar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Osman Edgar Victor, cu

menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 30 aprilie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

8