1ra-245/2015 — art.187 alin. 2 lit. e,f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.187 alin. 2 lit. e,f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1, pct.6,12 CPP
1ra-245/2015 — art.187 alin. 2 lit. e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-245/2015
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
07 aprilie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători –Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Petru
Moraru,
a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și inculpatul Osman
Edgar, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 17 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui
Osman Edgar Victor,
născut la 04 iunie 1984, originar și domiciliat pînă la reținere
în com. Bubuieci, str. Dacilor, nr. 10, mun. Chișinău
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 18 iunie 2013 - pînă la 07 februarie 2014; (instanța de
fond);
de la 03 martie 2014 - pînă la 17 noiembrie 2014; (instanța
de apel);
de la 30 ianuarie 2015 - pînă la 07 aprilie 2015;
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 07 februarie 2014,
procesul penal în privința lui Osman Edgar în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, a
fost încetat în legătură cu împăcarea părților
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Osman Edgar la
data de 08 aprilie 2013, aproximativ la orele 1630, aflîndu-se în com. Bubuieci, str.
Dacilor, nr. 10, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei
persoane, în mod deschis a sustras de la mama sa, Morari Nina, telefonul mobil de
model NOKIA, la prețul de 300 lei, în care era cartela SIM cu nr. 069595784,
fără valoare materială, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în sumă
de 300 lei.
Acțiunile inculpatului au fost reîncadrate din prevederile art. 187 alin. (2) lit.
e), f) în cele ale art. 187 alin. (1) Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care, Osman Edgar să fie condamnat
1
în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 34 alin.
(3), 82 alin. (2) Cod penal, la 6 ani închisoare. În conformitate cu prevederile art. 84
alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată să fie adăugată partea neexecuată din
pedeapsa numită prin sentința judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, fiindu-i
stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani și 3 luni închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip închis.
În argumentarea cererii de apel procurorul a invocat următoarele:
- prima instanță neîntemeiat a exclus semnele calificative incriminate lui
Osman E. prin rechizitoriu și anume: aplicarea violenței nepericuloase pentru
viața și sănătatea persoanei și cauzarea de daune considerabile și greșit a încadrat
acțiunile acestuia în baza art.187 alin. (1) Cod penal;
- cererea depusă de partea vătămată privitor la faptul că inculpatul i-a aplicat
loviturile pe motiv că se certau, dar nu cu scopul de a o deposeda de telefon,
contrar prevederilor art. 384 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost pusă la baza
sentinței;
- aprecierea eronată a declarațiilor martorilor Jovmiru Gh., Svinținschi A. și
Morari Vl.;
- acordul de împăcare nu corespunde cerințelor art. 109 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie
2014, apelul procurorului a fost admis, casată integral sentința contestată și
pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin
care, Osman Edgar a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 4
ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul
parțial al pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită s-a adăugat parțial pedeapsa
numită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 iunie 2013,
definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip închis.
În decizia adoptată Colegiul penal a constatat că Osman Edgar la 08
aprilie 2013, ora 1630, aflîndu-se în com. Bubuieci, str. Dacilor, nr. 10, mun.
Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod deschis a
sustras de la mama sa, Morari Nina telefonul mobil de model NOKIA, la prețul de
300 lei, cu nr. de IMEI 355247031739533, în care era cartela SIM cu nr. 069595784,
fără valoare materială, și un telefon de model ”Sony Ericsson” cu IMEI-ul
358874042970679, fără cartelă SIM, la prețul de 210 lei, după care i-a aplicat părții
vătămate mai multe lovituri cu pumnul și piciorul, cauzîndu-i conform raportului
2
de expertiză medico-legală nr. 1508 din 09.04.2013, vătămări corporale
neînsemnate și un prejudiciu material în sumă de 510 lei.
În argumentarea soluției adoptate instanța de apel, a conchis că concluzia
instanței de fond referitor la faptul că părții vătămate i-au fost cauzate vătămările
corporale după consumarea infracțiunii, este eronată.
Astfel, Colegiul penal, apreciind probele prin prisma prevederilor art. 101
Cod de procedură penală, a constatat că partea acuzării a prezentat probe
concludente și pertinente, care cu certitudine au demonstrat vinovăția inculpatului
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a exclude din învinuire
semnul calificativ ”cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, deoarece potrivit
declarațiilor lui Morari N. valoarea bunurilor însușite de inculpat pentru ea nu
este considerabilă.
La fel, Colegiul a conchis că instanța de fond eronat a încetat procesul penal
din motivul împăcării părților, or conform art. 109 Cod penal, împăcarea este actul
de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară, sau mai puțin
gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, însă ținînd cont de
faptul că infracțiunea comisă de Osman Edgar potrivit art. 16 Cod penal este o
infracțiune gravă, procesul penal în privința lui Osman E. nu putea fi încetat.
La stabilirea termenului și categoriei de pedeapsă instanța de apel ținînd
cont de prevederile art. 7,61,75,76,77, 82, 84 alin. (4) Cod penal a conchis că, scopul
pedepsei penale poate fi atins doar prin stabilirea în privința inculpatului a unei
pedepse privative de libertate.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel cu recurs ordinar au
contestat-o:
procurorul, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de
procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei contestate cu remiterea cauzei
la rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată.
În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat:
- în dispozitivul deciziei instanța de apel a dispus admiterea integrală a
apelului, însă din conținutul deciziei redactate rezultă că apelul procurorului a fost
admis parțial;
- aprecierea eronată a declarațiilor părții vătămate, care atît la urmărirea
penală cît și în instanța de fond a relatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune
pentru ea este considerabil;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra pedepsei complimentare sub formă
de amendă, pedeapsă care este prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal
3
Inculpatul, care fără a invoca careva temei de drept prevăzut la art. 427 alin.
(1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate și menținerea
sentinței, argumentînd că prejudiciul cauzat părții vătămate nu este considerabil,
aceasta careva pretenții față de el nu are, l-a iertat și s-au împăcat.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, asupra cererilor de recurs a depus referință partea vătămată Morari N.,
care a menționat că prejudiciul material cauzat pentru ea nu este considerabil, cu
inculpatul s-a împăcat și careva pretenții față de acesta nu are.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele dosarului și
motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi respinse din
următoarele considerente.
8.1 Cu referire la recursul acuzatorului de stat
Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei
instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile în care
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau faptei
săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Analizînd textul deciziei recurate Colegiul constată că, motivele invocate de
recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar
fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de
apel.
Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror
probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele
administrate în instanța de fond și este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Lecturînd textul deciziei contestate, Colegiul penal relevă că, instanța de
apel, ținînd cont de prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecînd cauza
în fapt și în drept, s-a pronunțat asupra circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii de
jaf, cu indicarea locului, timpului, modului săvîrșirii acesteia, a formei și gradului
de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii și, respectiv, încadrarea juridică
a acțiunilor săvîrșite de inculpat.
Colegiul penal reține, că instanța de apel, verificînd probele administrate
legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea prevederilor art.100
4
alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,
astfel corect ajungînd la concluzia cu privire la vinovăția inculpatului, în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa în
conformitate cu prevederile art. 7,61, 75, 82, 84 Cod penal.
Totodată, în recurs, procurorul critică decizia instanței de apel, din
considerentul că aceasta în mod neîntemeiat a exclus din învinuirea înaintată
inculpatului semnul calificativ – cu cauzarea de daune considerabile.
Sub acest aspect Colegiul penal ține să menționeze că potrivit alin. (2) art.
126 Cod penal, la calificarea infracțiunii de sustragere, săvîrșite cu cauzarea de
daune în proporții considerabile, este necesar să se țină cont de faptul că caracterul
considerabil al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerație valoarea,
cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul
acesteia, existența persoanelor întreținute de ea, alte circumstanțe care
influențează esențial starea materială a victimei.
Potrivit doctrinei juridice, printre „alte circumstanțe care influențează esențial
asupra stării materiale a victimei” pot fi enumerate venitul membrilor familiei; starea
de sănătate a victimei și a membrilor familiei ei apți de muncă; angajarea sau
neangajarea victimei la o muncă permanentă sau provizorie.
Așadar, circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune considerabile” a
infracțiunii prevăzută de lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal are un caracter estimativ.
Ea nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este în cazul „proporții
mari” sau al „proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor mici”.
Astfel, reieșind din doctrina penală, dacă victima are o stare materială
„satisfăcătoare”, atunci nu va funcționa circumstanța agravantă „săvîrșirea
infracțiunii cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Dacă însă starea
materială a victimei este „nesatisfăcătoare”, atunci circumstanța agravantă
menționată devine funcțională.
Generalizînd cele expuse mai sus Colegiul lărgit conchide că în speță nu și-a
găsit confirmare semnul agravant ”cu cauzarea de daune considerabile” deoarece
partea vătămată a declarat în ședința instanței de apel că suma sustrasă pentru ea
nu este considerabilă, deoarece este întreținută de concubinul său, a construit casă,
are grădină și gospodărie pe lîngă casă (f.d.11, vol. II).
La fel, Colegiul penal conchide că urmează a fi respins ca neîntemeiat și un
alt motiv invocat de procuror și anume că motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărîrii. Astfel, este neîntemeiată afirmația recurentului precum că
5
”instanța de apel la pronunțarea dispozitivului deciziei a reținut admiterea integrală a
apelului acuzatorului de stat, însă din decizia integral redactată, rezultă că apelul
procurorului a fost admis parțial”
La acest capitol instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 415
alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel judecînd cauza în ordine de
apel, adoptă una din următoarele decizii:
1) respinge apelul, menținînd hotărîrea atacată; 2) admite apelul, casînd
sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o
nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță; 3) admite apelul,
casează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei
hotărîre a fost anulată.
Instanța de recurs menționează, că din sensul strict al prevederilor art. 415
alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că legislatorul a indicat admite sau
respinge apelul (apelurile), dar nu admite integral sau admite parțial așa cum
invocă recurentul.
Prin urmare, Colegiul constată că instanța de apel ținînd cont de prevederile
art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, corect a indicat în dispozitivul
deciziei adoptate ”Admite apelul procurorului,(…) casează integral sentința (…) și
pronunță o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță…”, iar în
partea motivată a deciziei și-a argumentat soluția adoptată, indicînd din care
motive a exclus din învinuirea înaintată inculpatului semnul calificativ ”cu
cauzarea de daune în proporții considerabile”.
Totodată, Colegiul penal conchide că argumentul recurentului privind
nepronunțarea instanței de apel asupra pedepsei complimentare (amenda), nu
poate fi reținut, deoarece atît din textul apelului, cît și din procesul-verbal al
ședinței instanței de apel, nu rezultă că procurorul ar fi solicitat aplicatrea
pedepsei complimentare sub formă de amendă, solicitîndu-se doar condamnarea
lui Osman Edgar în baza art. 187 alin. (2) lit. e),f) Cod penal la 6 ani, 3 luni
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis (f.d.241-246, vol. I, 45, vol. II),
astfel că motivele invocate în recurs nu sînt în concordanță cu prevederile art. 427
alin.(2) Cod de procedură penală.
În acest context, instanța de recurs conchide, că în prezenta cauză nu se
întrevăd erori de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de
procedură penală, iar argumentele invocate de către acuzatorul de stat în recurs
sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil respingerea recursului ca
inadmisibil.
8.1 Cu referire la recursul ordinar declarant de inculpatul Osman Edgar
6
Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în
raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor
prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza
temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.
Cu toate că recurentul în recursul declarat nu face trimitere la vre-un temei
de drept, acesta invocînd că prejudiciul cauzat prin infracțiune pentru partea
vătămată este neînsemnat și ei s-au împăcat, semnalizează temeiul prevăzut la art.
427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, și anume, faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită.
Însă, analizînd textul deciziei recurate Colegiul penal constată că, concluzia
instanței de apel privind vinovăția lui Osman E. și încadrarea acțiunilor acestuia în
baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, este corectă și întemeiată, ce se bazează pe
cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate.
Astfel, argumentul invocat de recurent referitor la netemeinicia concluziei
instanței de apel privind condamnarea sa în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,
este neîntemeiat și se respinge, deoarece instanța de apel a motivat condamnarea
lui Osman E. prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe care cu
certitudine dovedesc vinovăția acestuia în comiterea sustragerii deschise a
bunurilor altei personae cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau
sănătatea persoanei și anume: - declarațiile părții vătămate Morari N. din care
rezultă că inculpatul i-a smuls telefoanele din mînă și i-a aplicat o lovitură în față
(f.d.11-12, vol. I);- declarațiile martorilor Jovmiru Gh. și Morari V. care au relatat
că inculpatul cu forța i-a smuls telefoanele din mîna lui Morari N. și din motiv că
partea vătămată nu dorea să-i transmită telefonul, se certau iar Osman E. i-a
aplicat o lovitură victimei (f.d.27-28, 29-30, 190-192, vol. I); - procesul – verbal de
sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 08.04.2013, din care rezultă că partea
vătămată a solicitat atragerea la răspundere penală a lui Osman E. care la data
08.04.2013 i-a aplicat lovituri cu pumnii peste cap și piciorul peste braț și deschis
i-a sustras două telefoane mobile (f.d.6, vol. I); - raportul de expertiză medico-
legală nr. 1508 din 09.04.2013, potrivit căruia la partea vătămată au fost depistate
vătămări corporale neînsemnate (f.d.46, vol. I).
Totodată, Colegiul penal conchide că, argumentul inculpatului referitor la
faptul că pentru partea vătămată prejudiciul cauzat nu este considerabli din care
motiv solicită menținerea sentinței instanței de fond prin care acțiunile sale au fost
încadrate în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, urmează a fi respins, deoarece
instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) Cod
7
penal după semnul calificativ prevăzut la lit. e) – cu aplicarea violenței nepericuloase
pentru viața sau sănătatea persoanei, și a exclus din învinuirea înaintată calificativul
cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,
instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de
procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu există
temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul Osman E.
și, potrivit legii, se impune respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea
hotărîrii atacate.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și inculpatul Osman
Edgar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17
noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Osman Edgar Victor, cu
menținerea hotărîrii contestate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 30 aprilie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecători Constantin Alerguș
Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
Petru Moraru
8