1ra-374/15 — art.196 alin.4, 90 CP

1ra-374/15 — art.196 alin.4, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-374/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Nadejda Toma,

Ion Guzun,

judecînd, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 06 august 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 noiembrie 2014, în privința inculpatului

Vizitiu Emilian Anatolie, născut la

25 aprilie 1975 în s. Sevirova, r-nul Florești, locuitor al

mun. Chișinău, str. Iazului, 2/4, ap. 1, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 iunie 2013 – 06 august 2014,

în instanța de apel: 04 septembrie – 13 noiembrie 2014,

în instanța de recurs: 23 februarie – 07 aprilie 2015;

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

Vizitiu Emilian a fost condamnat în baza art. 196 alin. (4), 90 Cod penal la 3 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen

de probă de 2 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiului lui Furdui I. prejudiciul material de

19.000 euro.

în relații bune cu Bundiuc O., în calitate de intermediar a primit spre realizare

automobilul de model „BMW X5”, nr. de înmatriculare C VE 070, care aparținea

cu drept de proprietate soției acestuia, Bundiuc A., căreia a transmis ca avans suma

de 1200 euro.

1

În noiembrie 2009, Vizitiu E. a convenit cu Furdui I. că acesta va procura

contra sumei de 20.000 euro automobilul care aparținea cu drept de proprietate cet.

Bundiuc A.

La 07.11.2009, Bundiuc A., în calitate de proprietar al automobilului „BMW

X5”, nr. de înmatriculare C VE 070, a perfectat pe numele lui Furdui I. o procură

generală autentificată notarial și în aceiași zi automobilul indicat a fost transmis lui

Furdui I. Tot pe 07.11.2009, Furdui I. a transmis lui Vizitiu E. suma de 20.000

euro, plata pentru automobilul procurat.

La 30.04.2010, Bundiuc A. a anulat procura eliberată lui Furdui I. și a

redobîndit în posesie automobilul de model „BMW X 5”, nr. de înmatriculare C

VE 070, care a fost reținut de colaboratorii MAI al RM deoarece Vizitiu E. nu a

transmis proprietarului integral suma primită de la Furdui I. pentru procurarea

automobilului indicat.

Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, declarînd că în

octombrie 2009 a primit de la Bundiuc O. și Bundiuc A. automobilul „BMW X5”,

nr. de înmatriculare C VE 070, pentru a-l vinde cu 20.000 euro, după care le-a

transmis lor un avans. În noiembrie 2009, s-a înțeles cu Furdui I. că acesta va

cumpăra automobilul cu 20.000 euro. La 07.11.2009, la notar, Bundiuc A. i-a

eliberat lui Furdui I. o procură generală pentru automobilul indicat. Tot în aceiași

zi el a primit de la Furdui I. 16.000 dolari SUA pentru automobilul indicat. Din

suma indicată a transmis lui Bundiuc A. 13.000 dolari SUA, iar 3000 dolari i-a

folosit pentru niște afaceri. La notar au fost prezenți Bundiuc A., Furdui I. și încă 2

persoane necunoscute. Peste puțin timp, urgent a plecat din Chișinău cu niște

chestiuni și nu a avut posibilitate să-i transmită lui Bundiuc A. restul sumei.

Însă, vinovăția inculpatului este confirmată integral prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată a declarat că s-a înțeles cu Vizitiu E. să cumpere

automobilul de model „BMW X 5” contra 20.000 euro. La 07.11.2009 a transmis

lui Vizitiu E. 10.000 euro, iar apoi au mers la notar pentru a primi procură pentru

automobil. Au fost prezenți Vizitiu E., Bundiuc A. și prietenii lui Crăciun I. și

Cobilaș C. La notar a primit procura semnată de Bundiuc A. și automobilul. Tot în

aceiași zi, după ce au ieșit de la notar, a mai transmis iui Vizitiu E. încă 10.000

euro. Peste careva timp automobilul a fost reținut de poliție și restituit lui Bundiuc

A. El s-a adresat cu cerere la poliție pentru a-1 atragere la răspundere pe Vizitiu E.

și restituirea integrală a sumei de 20.000 euro.

Martorul Bundiuc A. a declarat că în octombrie 2009 a transmis lui Vizitiu

E. automobilul „BMW X5”, nr. de înmatriculare C VE 070, pentru a-1 vinde.

Vizitiu E. i-a transmis un avans pentru automobil. La 07.11.2009 a semnat o

procură pentru automobil pe numele lui Furdui I. Deoarece, după eliberarea

procurii Vizitiu E. a plecat din Chișinău și nu s-a achitat cu ea, s-a adresat cu

cerere la poliție și automobilul i-a fost restituit. După, ea l-a vîndut altei persoane.

La ce preț Vizitiu E. trebuia să vîndă automobilul nu cunoaște.

Instanța de apel a concluzionat că este pe deplin confirmat că inculpatul nu a

întreprins careva acțiuni care pot fi calificate ca bobîndirea ilicită a bunurilor părții

vătămate Furdui I. Automobilul procurat a fost ridicat de la Furdui I. în temeiul

cererii lui Bundiuc A., după ce inculpatul nu i-a transmis integral suma primită de

2

la înstrăinarea automobilului, necătînd la faptul că Furdui I. în condiții legitime a

procurat automobilul, cu respectarea procedurii stabilite și a achitat suma

convenită cu intermediarul.

Instanța a conchis să admită parțial acțiunea civilă, cu excluderea sumei de

1000 euro, transmisă lui Furdui I. la 23.07.2014 de către inculpat, fapt confirmat

prin recipisa prezentată.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

190 alin. (5) Cod penal, conform învinuirii formulate, la 10 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că acuzarea privind existența în acțiunile inculpatului a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Codul penal este demonstrează prin:

declarațiile părții vătămate Furdui I., a martorilor Creciun I., Cobîlaș C. că,

Vizitiu E. a primit de la Furdui I. suma de 20.000 euro pentru automobilul

procurat;

declarațiile martorilor Bundiuc O. și Bundiuc A, că Vizitiu E. a vrut să le

cumpere automobilul de model BMW X5, cu nr. de înmatriculare CVE 070, contra

21.500 euro. În scurt timp ultimul a achitat 1200 euro și tot atunci i-a fost transmis

automobilul, cheile și documentele. După ce a fost perfectată procura respectivă,

Vizitiu E. a dispărut. Poliția a găsit automobilul și 1-a restituit lor;

procesul verbal de cercetare a documentelor, prin care se confirmă

declarațiile martorilor Furdui I., Bundiuc O., Bundiuc O. și Sajin D. că Bundiuc A.

s-a adresat cu cerere către CGP Chișinău privind tragerea răspundere a persoanei

care se face vinovată de însușirea automobilului de model „BMW X5”, nr. de

înmatriculare CVE 070 prin înșelăciune. Eliberarea de către Bundiuc A. a procurii

pe numele lui Furdui I. la 07.11.2009 și anularea acesteia pe 03.05.2010, precum și

recipisa de recepționare la 17.05.2010 a automobilului respectiv;

procesele verbale de confruntare între Furdui I. și Vizitiu E., conform cărui

ultimul s-a obligat să restituie suma prejudiciului cauzat;

Instanța incorect a recalificat acțiunile inculpatului de la prevederile art. 196

alin. (4) din Codul penal, ori partea vătămată indică direct că Vizitiu E. a fost

persoana care i-a propus să cumpere acel automobil, înșelîndu-1 că automobilul îi

aparține lui. De fapt însă, automobilul aparținea familiei Bundiuc acesta fiind

înregistrat pe numele lui Bundiuc A.

Ulterior, conform declarațiilor martorilor Bundiuc O. și Bundiuc A., Vizitiu

E. a transmis acestora doar suma de 1200 euro pentru achitarea costului

automobilului menționat.

Prin urmare, suma de 18.800 euro a fost însușită de către Vizitiu E. și

folosită.

Inculpatul nu doar a cauzat prejudiciu lui Furdui I. dar, avînd scop cupidant

a trecut efectiv cu titlu gratuit, prin înșelăciune și abuz de încredere, banii lui

Furdui I. în proprietatea sa, folosindu-i, adică a săvîrșit infracțiunea de escrocherie.

3.1 A declarat apel și avocatul S. Canțer, solicitînd casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie

achitat, deoarece în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii incriminate.

3

Apelantul a invocat că în instanța de judecată nu a fost cert dovedit faptul

transmiterii de către Furdui I. lui Vizitiu E. a sumei de 20.000 euro, faptul dat fiind

declarat doar de către Furdui I., martorii Creciun I. și Cobălaș C., persoane care

sunt prieteni cu partea vătămată, declarațiile acestora urmînd a fi apreciate critic.

Nu s-a stabilit că Vizitiu E. a comis o escrocherie, deoarece Furdui I.

cunoștea despre faptul că proprietarul automobilului este altă persoană, astfel nu a

fost dus în eroare.

La fel lipsește și intenția însușirii mijloacelor financiare. Prin declarațiile

martorilor, a părții vătămate, a inculpatului, este dovedit că relațiile dintre aceștia

poartă un caracter civil.

Prezenta cauză a fost pornită în urma efectuării urmăririi penale pe o altă

cauză penală, pornită în privința colaboratorilor de poliție pe faptul ridicării ilegale

a automobilului de la Furdui I. Ultimii ulterior au fost scoși de sub urmărire penală.

În astfel de situație nu există o escrocherie, deoarece chiar și în cazul în care

Furdui I. i-a transmis lui Vizitiu E. bani pentru automobil, Bundiuc A. cunoștea

despre faptul realizării automobilului dat și ridicării ulterioare de la Furdui I. a

automobilului de către colaboratorii de poliție, astfel a existat doar relații

contractuale, ceea ce duce la lipsa elementului de înșelăciune sau abuz.

noiembrie 2014, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just a constatat, lipsa

escrocheriei în acțiunile inculpatului din următoarele considerente: Bundiuc A.,

proprietarul automobilului „ BMW X5”, nr. de înmatriculare C VE 070, benevol a

transmis automobilul indicat inculpatului pentru realizare, în temeiul înțelegerii

încheiate între ei. Aceasta a primit de la inculpat un avans și o parte din banii

obținuți în urma realizării automobilului, fapt recunoscut de ea. Ulterior,

automobilul a fost restituit proprietarului și realizat altei persoane. Furdui I., pînă a

procura de la inculpat automobilul de model „BMW X5”, cunoștea că automobilul

aparține lui Bundiuc A. cu drept de proprietate și că inculpatul este doar un

intermediar. Furdui I. a primit de la proprietar procura notarial confirmată și

automobilul, de care a dispus o perioadă de timp.

Astfel, inculpatul nu a întreprins careva acțiuni care pot fi calificate ca

dobândire ilicită a bunurilor părții vătămate Furdui I. la procurarea de către acesta

a automobilului „BMW X5”. Automobilul procurat a fost ridicat de la Furdui I. în

temeiul cererii lui Bundiuc A., după ce inculpatul nu a transmis ei integral suma

primită de la înstrăinarea automobilului, ne cătând la faptul că, Furdui I. în condiții

legitime a procurat automobilul indicat, fără respectarea procedurii stabilite

pentru procurarea bunurilor ce depășesc suma de 1000 lei prevăzută la art. 210 Cod

civil, deși a achitat suma convenită cu intermediarul.

Relațiile apărute impunea respectarea obligațiunilor patrimoniale întemeiate

pe bună credință și încredere dintre vânzător și intermediar pe de o parte și dintre

intermediator și cumpărător pe de altă parte.

În urma înstrăinării bunului automobilului „BMV X5” inculpatul E. Vizitiu a

tras anumite foloase necuvenite, foloase care au venit în detrimentul

proprietarului A. Bundiuc, deși ea nu a formulat careva pretenții către E. Vizitiu

4

dar în mod arbitrar la deposedat pe I. Furdui de bunul pentru care plătiseră

intermediarului.

Vizitiu E., prin inacțiunea sa în raport cu vânzătorul, neachitînd suma,

primită de la cumpărător prin abuz de încredere a cauzat prejudiciu proprietarului

fiind pus în obligativitatea de restituire a bunurilor primite în vederea achitării

valorii automobilului, sumei de bani primite de la Furdui I.

La 10.06.2010, partea vătămată Furdui I. a formulat o cerere în cadrul

cauzei penale, solicitînd compensarea din contul inculpatului a prejudiciului în

sumă de 20.000 euro, cauzat lui prin acțiunile lui Vizitiu E. Instanța corect a

constatat că acțiunea civilă a părții vătămate necesar de admis, cu excluderea

sumei de 10.000 euro, transmisă lui Furdui I. la 23.07.2014 de către inculpat, fapt

care se confirmă prin recipisa prezentată instanței.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că vinovăția inculpatului în comiterea inracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal este demonstrată pe deplin prin cumulul

de probe administrate.

Instanța de apel, menținînd fără modificări sentința, nu a dat o apreciere

obiectivă circumstanțelor de fapt ale cazului, împrejurări cu certitudine confirmate

prin declarațiile părții vătămate, martorilor Creciun I., Cobîlaș C. și Bundiuc O.

Vinovăția inculpatului se mai demonstrează și prin plîngerea părții vătămate

din 24.05.2010, prin care solicită tragerea la răspundere penală a lui E.Vizitiu care

prin înșălăciune și abuz de încredere i-a însușit automobilul de model „BMW X5”.

Prin procesul verbal de cercetare a documentelor și în special a materialelor

perfectate de către colaboratorilor CGP Chișinău prin care se confirma declarațiile

martorilor Furdui I., Bundiuc O., Bundiuc O. și Sajin D., eliberarea de către

Bundiuc A. a procurii pe numele lui Furdui I. la 07.11.2009 și anularea acesteia la

03.05.2010, recipisa de recepționare de la colaboratorii de poliție la 17.05.2010 de

către A. Bundiuc a automobilului, procesul verbal de confruntare între Furdui I. și

Vizitiu E., Furdui O. și Vizitiu E., acesta menționînd că se obligă să restituie suma

prejudiciului cauzat.

Declarațiile părții vătămate, prin care se dovedește învinuirea adusă lui

Vizitiu E., se confirmă prin declarațiile martorilor Furdui O., Creciun I., Cobîlaș C.

aceștia indicînd că banii în sumă de 20.000 euro au fost transmiși de către Furdui I.

lui Vizitiu E. în scopul achitării ultimului a costului automobilului.

Ulterior, conform declarațiilor martorilor Bundiuc O. și Bundiuc A., Vizitiu

E. a transmis acestora doar suma de 1200 euro pentru achitarea costului

automobilului menționat.

Prin urmare, suma 18.800 euro a fost însușită de către Vizitiu E. și folosită.

Inculpatul nu doar a cauzat prejudiciu lui Furdui I. dar, avînd scop cupidant

a trecut efectiv cu titlu gratuit, prin înșelăciune și abuz de încredere, banii lui

Furdui I. în proprietatea sa, folosindu-i, adică a săvîrșit infracțiunea de escrocherie

ci nu cea de cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Instanța de apel a emis hotărîrea pe caz cu încălcarea prevederilor art. 394

alin. (l) pct. 2) Cod de procedură penală, fără cercetarea întemeiată, obiectivă și

5

multaspectuală a tuturor probelor sub aspectul circumstanțelor cazului și probele

prezentate de partea acuzării de stat și fără a indica motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării.

Furdui I. i-a transmis banii pentru automobil Vizitiu E. nu printr-o tranzacție

de vînzare-cumpărare cum indica instanța de apel, ci transmite automobilul prin

procură, Furdui I. nedevenind proprietar chiar și după transmiterea banilor în sumă

totală de 20.000 euro, deși a fost înțelegere că automobilul să-l procure.

Instanța de fond, în partea descriptivă a sentinței consideră prin indicarea

precum că, „Bundiuc A. a primit de la inculpat un avans și o parte din banii

obținuți în urma realizării automobilului, deși în aceiași parte a sentinței la

descrierea declarațiilor acesteia indică doar că Vizitiu i-a transmis un avans pentru

automobil. Această considerare a fost preluată de către instanța de apel, deși

probele și declarațiile indică contrar celor constatate de carte instanțele de judecată.

Instanța de apel, menținînd sentința instanței de fond în partea reîncadrării

acțiunilor inculpatului de la art. 190 alin. (5) la art.196 alin.(4) Cod penal nu a

examinat sub toate aspectele probele administrate.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rînd, potrivit art. 101 alin. (1), 325 alin. (1), 384 alin. (3), 385

alin. (1) pct. 1) - 4), 394 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. La adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvîrșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este

vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. Fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se

6

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe, în cazul cînd o parte a acuzației este considerată neîntemeiată –

temeiurile pentru aceasta, motivele pentru modificarea învinuirii dacă la judecată s-

a efectuat așa ceva.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond:

a) nu a indicat învinuirea pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată, descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată pe marginea învinuirii formulate, adică în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, cu indicarea motivelor pentru care instanța a respins probele aduse în

sprijinul acuzării, în special a declarațiilor părții vătămate Furdui I. și a martorilor

Creciun I., Cobîlaș C., Bundiuc O. și Bundiuc A.

Nu a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în rechizitoriu;

b) condamnînd inculpatul în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, nu a

descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul,

modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii, în raport cu elementele constitutive ale infracțiunii nominalizate -

cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz

de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Or, instanța, menționînd divergent că: “inculpatul nu i-a transmis integral

suma primită de la înstrăinarea automobilului... a încasa din contul lui Vizitiu E.

în beneficiului părții vătămate Furdui I. prejudiciul material de 19.000 euro...”,

adică relevînd elemente ale infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, și

constatînd neîntemeiat, fără fondarea concluziei pe un cadru legal în acest sens, că:

“... Furdui I. în condiții legitime a procurat automobilul, cu respectarea procedurii

stabilite...”, nu a indicat, deci nici constatat ce a făcut inculpatul cu suma de bani

primită de la partea vătămată și netransmisă proprietarului automobilului vîndut,

inclusiv în vederea confirmării că fapta lui nu ar constitui o însușire (pct. 2 din

decizie).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legii și a adoptat o hotărîre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

În al doilea rînd, conform art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, cît și a jurisprudenței naționale, instanța de apel este obligată să

examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei. Decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă motivele adoptării soluției date. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța

de apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de

7

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Instanța de apel este obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței

de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel, întrucît

asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. Decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Instanța de apel nu a respectat aceste prescripții de drept, deoarece, potrivit

părții descriptive a deciziei contestate:

a) nu a reacționat în nici un fel asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond și le-a repetat întocmai, acestea fiind valabile, astfel, și pentru

instanța de apel.

Nu a indicat motivele pentru care instanța a respins probele aduse în sprijinul

acuzării, în special a declarațiilor părții vătămate Furdui I. și a martorilor Creciun

I., Cobîlaș C., Bundiuc O. și Bundiuc A.

Nu a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în rechizitoriu;

b) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat de

procuror, inclusiv celor reproduse în pct. 3 din prezenta decizie și repetate în

recursul ordinar (pct. 3-5 din decizie);

c) menținînd neîntemeiat condamnarea inculpatului în baza art. 196 alin.

(4) Cod penal, a constatat absolut divergent, inclusiv cu indicarea elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, incriminate

inculpatului prin rechizitoriu, că: „...inculpatul E. Vizitiu a tras anumite foloase

necuvenite, foloase care au venit în detrimentul proprietarului A. Bundiuc... , în

mod arbitrar la deposedat pe I. Furdui de bunul pentru care plătiseră

intermediarului..., prin abuz de încredere a cauzat prejudiciu proprietarului...,

partea vătămată Furdui I. a formulat o cerere în cadrul cauzei penale, solicitînd

compensarea din contul inculpatului a prejudiciului în sumă de 20.000 euro,

cauzat lui prin acțiunile lui Vizitiu E. Instanța corect a constatat că acțiunea civilă

a părții vătămate necesar de admis...” (pct. 4 din decizie).

Circumstanțele expuse denotă în mod lucid că, prima instanță nu a soluționat

fondul cauzei penale în raport cu circumstanțele imputate inculpatului prin

rechizitoriu, iar instanța de apel nu a judecat apelul procurorului în condițiile legii,

deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și a adoptat o hotărîre,

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Or, particularitățile împrejurărilor relevate pe caz și enunțate supra denotă că

în acțiunile inculpatului se regăsesc, în mod rezonabil, elementele infracțiunii

incriminate în rechizitoriu.

8

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Dat fiind că încălcările, comise de ambele instanțe, a normelor procedurale

specificate constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului de pe rol, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2014, în privința

inculpatului Vizitiu Emilian Anatolie și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 28 aprilie

2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Nadejda Toma

Ion Guzun

9