1ra-967/16 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-967/16 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-967/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și

Constantin Alerguș,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Antoci

Maria în numele inculpatului și inculpat, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, în cauza penală

în privința lui

Vizitiu Emilian Anatolie, născut la 25 aprilie

1975, originar din s. Sevirova, r-nul Florești,

domiciliat mun. Chișinău, str. Iazului 2/4, ap. 1.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.06.2013 - 06.08.2014;

Instanța de apel: 04.09.2014 - 13.11.2014;

Instanța de recurs: 23.02.2015 - 07.04.2015;

Instanța de apel: 25.05.2015 - 02.02.2016;

Instanța de recurs: 11.04.2016 - 08.11.2016.

A C O N S T A T A T:

Vizitiu Emilian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, la 3 ani închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a

fost suspendată condiționat pentru perioada probațiunii de 2 ani.

A fost dispusă încasarea de la Vizitiu Emilian în beneficiul părții vătămate

Furdui Igor a prejudiciului material în sumă de 19000 euro.

Emilian, în octombrie 2009, fiind în relații bune cu Bundiuc Oleg, în calitate de

intermediar a primit spre realizare automobilul model „BMW X5”, n/î C VE 070,

care aparținea cu drept de proprietate soției acestuia, Bundiuc Aliona, căreia i-a

transmis ca avans suma de 1200 euro.

În noiembrie 2009, Vizitiu Emilian a convenit cu Furdui Igor că acesta va

procura contra sumei de 20000 euro, automobilul care aparținea cu drept de

proprietate cet. Bundiuc Aliona.

La 07 noiembrie 2009, Bundiuc Aliona, în calitate de proprietar al

automobilului „BMW X5”, n/î C VE 070, a perfectat pe numele lui Furdui Igor o

procură generală autentificată notarial și în aceeași zi automobilul indicat a fost

transmis lui Furdui Igor.

Tot la 07 noiembrie 2009, Furdui Igor a transmis lui Vizitiu Emilian suma de

20000 euro, plata pentru automobilul procurat.

La 30 aprilie 2010, Bundiuc Aliona a anulat procura eliberată lui Furdui Igor

și a redobândit în posesie automobilul model „BMW X5”, n/î C VE 070, care a fost

1

reținut de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

deoarece Vizitiu Emilian nu a transmis proprietarului integral suma primită de la

Furdui Igor pentru procurarea automobilului indicat.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 10 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că, acuzarea privind existența în acțiunile inculpatului a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, este demonstrată prin

declarațiile părții vătămate Furdui Igor, martorilor Creciun Igor, Cobîlaș

Constantin, Bundiuc Oleg și Bundiuc Aliona; procesul-verbal de cercetare a

documentelor, prin care se confirmă declarațiile martorilor Furdui Igor, Bundiuc

Oleg, Bundiuc Aliona și Sajin Dumitru; procesele-verbale de confruntare între

Furdui Igor și Vizitiu Emilian, conform căror ultimul s-a obligat să restituie suma

prejudiciului cauzat.

Prima instanță incorect a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 196

alin. (4) Cod penal, ori partea vătămată a indicat direct că, Vizitiu Emilian a fost

persoana care i-a propus să cumpere acel automobil, înșelându-l că automobilul îi

aparține lui, însă, automobilul aparținea familiei Bundiuc, acesta fiind înregistrat pe

numele lui Bundiuc Aliona.

Ulterior, conform declarațiilor martorilor Bundiuc Oleg și Bundiuc Aliona,

Vizitiu Emilian a transmis acestora doar suma de 1200 euro pentru achitarea

costului automobilului menționat.

Prin urmare, suma de 18800 euro a fost însușită și folosită de către Vizitiu

Emilian.

3.1. Avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta nu întrunește nici elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod

penal și nici cele ale infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal.

2014, au fost respinse ca nefondate apelurile, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță just a constatat lipsa escrocheriei

în acțiunile inculpatului, deoarece Bundiuc Aliona, proprietarul automobilului

model „BMW X5”, n/î C VE 070, benevol a transmis automobilul indicat

inculpatului pentru realizare, în temeiul înțelegerii încheiate între ei, a primit de la

inculpat un avans și o parte din banii obținuți în urma realizării automobilului, iar

ulterior, automobilul a fost restituit proprietarului și realizat altei persoane.

Furdui Igor, până a procura de la inculpat automobilul model „BMW X5”,

cunoștea că automobilul aparține lui Bundiuc Aliona cu drept de proprietate și că

inculpatul este doar un intermediar.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect

a considerat necesar de a admite acțiunea civilă a părții vătămate, cu excluderea

sumei de 1000 euro, care a fost transmisă lui Furdui Igor la 23 iulie 2014 de către

inculpat, fapt confirmat prin recipisa prezentată instanței.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2

Recurentul a invocat că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, este demonstrată pe deplin prin cumulul

de probe administrate pe cauză.

Prima instanță, în partea descriptivă a sentinței indică că, Bundiuc Aliona a

primit de la inculpat un avans și o parte din banii obținuți în urma realizării

automobilului, iar ulterior, în aceiași parte a sentinței indică doar că, Vizitiu

Emilian i-a transmis un avans pentru automobil.

Această considerare a fost preluată de către instanța de apel, deși probele și

declarațiile indică contrariul celor constatate de către instanțele de judecată.

07 aprilie 2015, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru a se pronunța instanța de recurs a reținut că, instanța de apel nu a

reacționat în nici un fel asupra erorilor de drept comise de prima instanță, le-a

repetat, fiind astfel, valabile și pentru instanța de apel, nu a indicat motivele pentru

care instanța a respins probele aduse în sprijinul acuzării și nu a apreciat separat

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării,

inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în

rechizitoriu.

La fel, instanța de apel a constatat absolut divergent, inclusiv cu indicarea

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

incriminate inculpatului prin rechizitoriu, că: „...inculpatul Vizitiu Emilian a tras

anumite foloase necuvenite, foloase care au venit în detrimentul proprietarului

Bundiuc Aliona..., în mod arbitrar la deposedat pe Furdui Igor de bunul pentru

care plătise intermediarului..., prin abuz de încredere a cauzat prejudiciu

proprietarului..., partea vătămată Furdui Igor a formulat o cerere în cadrul cauzei

penale, solicitând compensarea din contul inculpatului a prejudiciului în sumă de

20000 euro, cauzat lui prin acțiunile lui Vizitiu Emilian.

Instanța corect a constatat că acțiunea civilă a părții vătămate este necesar

de a fi admisă...”, circumstanțe care, în opinia instanței de recurs, denotă că prima

instanță nu a soluționat fondul cauzei penale în raport cu circumstanțele imputate

inculpatului prin rechizitoriu, iar instanța de apel nu a judecat apelul procurorului în

condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și a adoptat o hotărâre, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

2015, a fost admisă retragerea apelului declarat de avocatul Canțer Serghei în

numele inculpatului Vizitiu Emilian și încetată procedura de apel în această parte.

2016, a fost admis apelul declarat de procuror, casată total sentința și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vizitiu

Emilian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul activității

comerciale pe termen de 3 ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de

tip închis.

8.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a constatat că, Vizitiu Emilian în

octombrie 2009, fiind în relații bune cu Bundiuc Oleg, în calitate de intermediar a

3

primit spre realizare automobilul model „BMW X5”, n/î C VE 070, care aparținea

cu drept de proprietate soției acestuia, Bundiuc Aliona, căreia a transmis ca avans

suma de 1200 euro.

În noiembrie 2009, Vizitiu Emilian a convenit cu Furdui Igor că acesta va

procura contra sumei de 20000 euro automobilul care aparținea cu drept de

proprietate cet. Bundiuc Aliona.

La 07 noiembrie 2009, Bundiuc Aliona, în calitate de proprietar al

automobilului model „BMW X5”, n/î C VE 070, a perfectat pe numele lui Furdui

Igor o procură generală autentificată notarial și în aceeași zi automobilul indicat a

fost transmis lui Furdui Igor.

Tot la 07 noiembrie 2009, Furdui Igor a transmis lui Vizitiu Emilian suma de

20000 euro, plata pentru automobilul procurat.

La 30 aprilie 2010, Bundiuc Aliona a anulat procura eliberată lui Furdui Igor

și a redobândit în posesie automobilul model „BMW X5”, n/î C VE 070, care a fost

reținut de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

deoarece Vizitiu Emilian nu a transmis proprietarului integral suma primită de la

Furdui Igor pentru procurarea automobilului indicat.

8.2. În confirmarea vinovăției inculpatului, instanța de apel a reținut

declarațiile părții vătămate Furdui Igor, martorilor Bundiuc Aliona, Bundiuc Oleg,

Crăciun Igor și Cobîlaș Constantin, procesul-verbal de cercetare a documentelor din

18 mai 2010 (f.d.15, vol.I); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 241 din

12 mai 2010 a automobilului model „BMW X5” cu n/î C VE 070 (f.d.28-29, vol.I);

recipisa din 17 mai 2010 prin care Bundiuc Aliona confirmă restituirea

automobilului transmis inculpatului (f.d.30, vol.I); certificatul eliberat de Banca

Națională a Republicii Moldova, privind cursul valutar stabilit pentru 30 aprilie

2010 (f.d.46, vol.I).

Instanța de apel, din cumulul probelor cercetate, a constatat că, în acțiunile

inculpatului Vizitiu Emilian se regăsesc modalitățile de săvârșire a faptei

prejudiciabile urmate de cauzarea unui prejudiciu patrimonial efectiv, potrivit

laturii obiective a infracțiunii incriminate, fiindcă prin acțiunile sale inculpatul

Vizitiu Emilian a cauzat un prejudiciu material părții vătămate Furdui Igor în sumă

de 20000 euro, bani pe care inculpatul i-a obținut de la ultimul pentru a fi transmiși

proprietarului Bundiuc Aliona în schimbul automobilului procurat, însă Vizitiu

Emilian a însușit mijloacele bănești obținute cu scopul de a fi folosite în interes

personal în propria afacere. După cum a declarat inculpatul în cadrul ședinței de

judecată, banii au fost investiți în afacerea pe care urma să o deschidă împreună cu

alte persoane în or. Moscova, Federația Rusă.

Astfel, instanța de apel a stabilit latura subiectivă a infracțiunii de

escrocherie manifestată prin intenția directă a inculpatului Vizitiu Emilian, care nu

intenționa să transmită banii pentru automobil lui Bundiuc Aliona și care urmărea

un scop de cupiditate, și anume, folosirea banilor în interese personale, pentru

deschiderea unei afaceri în or. Moscova, Federația Rusă.

Intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea de escrocherie se confirmă prin

declarațiile părții vătămate Furdui Igor care a relatat că, atunci când i-a fost

prezentat automobilul model „BMW X5”, inculpatul Vizitiu Emilian i-a comunicat

că automobilul îi aparține lui, iar despre faptul că automobilul aparținea lui

Bundiuc Aliona a aflat ulterior, în momentul întocmirii procurii și transmiterii

4

mijloacelor bănești în schimbul automobilului menționat.

Totodată a indicat că, inculpatul Vizitiu Emilian a insistat ca banii să-i fie

oferiți lui personal, pentru ca ulterior să fie transmiși cet. Bundiuc Aliona,

comunicându-i că ultima este o rudă a lui.

Instanța de apel a stabilit că, în cadrul examinării cauzei penale în ordine de

apel, inculpatul Vizitiu Emilian a restituit integral prejudiciul material cauzat părții

vătămate Furdui Igor, fapt confirmat de către partea vătămată în cadrul ședinței de

judecată sub semnătură, prin care a declarat că prejudiciul i-a fost restituit și nu are

pretenții față de inculpat.

8.3. La individualizarea pedepsei, instanța de apel ținând cont de prevederile

art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, și anume de faptul că, inculpatul a săvârșit o

infracțiune deosebit de gravă, cu scop de cupiditate, de pericolul social al

infracțiunii săvârșite, de aspectele săvârșirii infracțiunii, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de personalitatea celui vinovat,

antecedente penale stinse, are la întreținere trei copii minori, lipsa circumstanțelor

agravante și a celor atenuante, restituirea integrală a prejudiciului material cauzat

părții vătămate, a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă doar prin izolarea acestuia de societate.

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, au contestat cu recurs ordinar

decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivare au invocat că, prima instanță corect a recalificat acțiunile

inculpatului Vizitiu Emilian din prevederile art. 190 alin. (5) Cod penal, în baza

art. 196 alin. (4) Cod penal, drept motiv invocând că inculpatul nu a întreprins

careva acțiuni care pot fi calificate ca dobândire ilicită a bunurilor părții vătămate,

iar la materialele cauzei lipsesc careva dovezi, care ar confirma că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de dobândire ilicită a

bunurilor părții vătămate.

Mai mult, Furdui Igor cunoștea despre faptul că proprietarul automobilului

este altă persoană, astfel Vizitiu Emilian nu l-a dus în eroare.

De asemenea lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de articolul incriminat

inculpatului mai dovedește și faptul lipsei elementului de bază - intenția însușirii

mijloacelor financiare, un element important al laturii subiective a infracțiunii.

Susțin recurenții că, prima instanță corect a considerat că, acțiunile

inculpatului Vizitiu Emilian nu constituie infracțiunea de escrocherie din

considerentul că Bundiuc Aliona, proprietarul automobilului model ,,BMW X5” cu

n/î C VE 070, benevol a transmis automobilul inculpatului pentru realizare în

temeiul înțelegerii între aceștia.

Bundiuc Aliona a primit de la inculpat un avans și o parte din banii obținuți

în urma realizării automobilului, fapt confirmat de către aceasta, în consecință,

automobilul a fost restituit proprietarului, care ulterior a fost realizat de către acesta

altei persoane.

Apărarea consideră că, prima instanță corect a stabilit că, inculpatul nu a

întreprins careva acțiuni care pot fi calificate ca dobândire ilicită a bunurilor părții

vătămate Furdui Igor, iar la stabilirea pedepsei a ținut cont de personalitatea

inculpatului, în consecință considerând că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i inculpatului Vizitiu

5

Emilian pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării acesteia în baza art. 90

Cod penal.

respingerea acestuia, menționând că, instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului în conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală, prin prisma cumulului de probe administrat la dosar.

Consideră că, în prezenta cauză nu se constată erori de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, ce ar permite instanței de recurs de a

interveni în soluția adoptată de instanța de apel.

penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Reieșind din conținutul recursului declarat de avocatul Antoci Maria în

numele inculpatului și inculpatul Vizitiu Emilian, Colegiul penal lărgit constată că

titularii acestuia invocă temeiul pentru recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, însă fără a indica concret unul din cele 5 temeiuri

prevăzute expres în punctul indicat, or pentru a verifica temeinicia prevederilor

invocate în recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

este necesar de a indica concret asupra căror motive nu s-a expus instanța de apel,

care sunt circumstanțele prin care se constată că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și care ar fi eroarea gravă de fapt care a afectat soluția

instanței, deoarece poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

recurenților prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, din conținutul recursului rezultă că criticele recurenților se axează pe

ideea că instanța de apel nu a intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului,

6

acestea fiind apreciate greșit, eronat dispunând condamnarea acestuia în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece în acțiunile inculpatului lipsește latura

subiectivă a infracțiunii, acțiunile inculpatului corect fiind încadrate de către prima

instanță în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, temei care este prevăzut de pct. 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea

soluției de admitere a apelului declarat de procuror, casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vizitiu

Emilian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de gestionare a mijloacelor bănești pe termen de 3 ani, a

respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

În susținerea concluziei formulate, Colegiul penal lărgit se expune în felul

următor.

În primul rând, relevant este de menționat că la această etapă, instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea condamnării inculpatului în baza faptelor imputate prin

rechizitoriu.

Respectiv, cu referire la situația de fapt relatată de recurenți în cererea de

recurs, care în opinia acestora denotă nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor

incriminate prin rechizitoriu, menționând că, Bundiuc Aliona, proprietarul

automobilului model ,,BMW X5” cu n/î C VE 070, benevol a transmis automobilul

inculpatului pentru realizare în temeiul înțelegerii între aceștia, ulterior a primit de

la inculpat un avans și o parte din banii obținuți în urma realizării automobilului,

Colegiul penal lărgit stabilește, că judecând apelul, instanța de apel a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, latura obiectivă a

escrocheriei se exprimă prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere.

Astfel, elementul material se realizează prin acțiunea de dobândire ilicită a

bunurilor de la victime, fiind întregit cu altele două, conținute în textul normei de

incriminare - înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobândire ilicită a bunurilor, legiuitorul prezumă un act opus celui licit,

efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul)

transmiterea voită în proprietate, posesiune, detenție a bunului mobil sau imobil, a

7

altor valori străine sau dreptului asupra acestora.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee și tehnici de operare

ale făptuitorului - denaturarea informațiilor despre sine, despre apartenența de

bunuri, dezinformarea victimei privitor la marfă, contraprestație, calitate, preț,

echivalent etc.; utilizarea unor împrejurări, echipamente, documente fictive sau

false; ascunderea unor informații, fapte, împrejurări obligatorii pentru comunicare

victimei ș.a; în funcție de circumstanțele faptei, înșelăciunea poate lua forma scrisă

de realizare, verbală, electronică sau alta, fapt care nu are relevanță pentru

existența infracțiunii de escrocherie.

Prin oricare dintre cele două modalități - înșelăciunea sau abuzul de

încredere, acțiunea făptuitorului este îndreptată la inducerea victimei în eroare, prin

crearea unei false reprezentări a realității, indiferent de mijloacele utilizate, cu

scopul obținerii transmiterii voite, sie ori altei persoane, a bunului sau dreptului

asupra lui, ce aparține celui supus manoperelor frauduloase.

La încadrarea juridică a infracțiunii de escrocherie nu are importanță metoda

înșelăciunii și mijloacele utilizate, important este ca acestea să fie îndreptate

scopului de sustragere, iar victima să fie indusă în eroare și să ajungă la o

reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări, determinante transmiterii voite a

bunului.

Latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie se manifestă prin vinovăție

sub formă de intenție. De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea

scopului special – a scopului de cupiditate.

Astfel, în speță este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie

care a fost manifestată prin intenția directă a inculpatului Vizitiu Emilian, care nu

intenționa să transmită banii pentru automobil lui Bundiuc Aliona, primiți de la

Furdui Igor și care urmărea un scop de cupiditate, și anume, folosirea banilor în

interese personale, pentru deschiderea unei afaceri în or. Moscova, Federația Rusă.

Deci, argumentul recurentului prin care se invocă că, în acțiunile

inculpatului lipsește latura subiectivă a infracțiunii incriminate, este reținut de către

instanța de recurs ca neîntemeiat, instanța de apel, în urma cercetării probelor,

corect a stabilit prezența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Colegiul penal lărgit reține ca neîntemeiat argumentul invocat de recurenți

prin care se susține că Furdui Igor cunoștea despre faptul că proprietarul

automobilului este altă persoană, astfel nu a fost dus în eroare, deoarece instanța de

apel corect a reținut declarațiile părții vătămate Furdui Igor care a menționat că,

atunci când i-a fost prezentat automobilul model „BMW X5”, inculpatul Vizitiu

Emilian i-a comunicat că automobilul îi aparține, iar despre faptul că automobilul

aparținea lui Bundiuc Aliona a aflat ulterior, în momentul întocmirii procurii și

transmiterii mijloacelor bănești în schimbul automobilului menționat.

Totodată a indicat că, inculpatul Vizitiu Emilian a insistat ca banii să-i fie

oferiți lui personal, pentru ca ulterior să fie transmiși lui Bundiuc Aliona,

comunicându-i că ultima este o rudă a lui.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta cauză,

nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, la etapa judecării apelurilor.

În consecință, Colegiul penal lărgit menționează că la judecarea cauzei în

8

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și

întemeiată, astfel că nu există temei pentru admiterea recursului ordinar în sensul

declarat de recurenți.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Antoci Maria

în numele inculpatului și de inculpat, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Vizitiu Emilian Anatolie.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

9