1ra-1585/2014 — Art. 264/1 al. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1585/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Leonid Chirică în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din

19 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014,

în cauza penală în privința lui:

Sanduleac Victor Dumitru, născut la 05

iunie 1993, originar și locuitor în r-nul Ștefan-

Vodă, s. Ermoclia, str. Iurii Gagarin 62.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 14.02.2014– 19.03.2014;

- instanța de apel: 09.04.2014- 28.05.2014;

- instanța de recurs: 25.08.2014- 05.11.2014;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.85 Cod penal, s-a adăugat parțial, la pedeapsa aplicata, partea

neexecutată a pedepsei, stabilită prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 26

februarie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 2 (doi) și 10 (zece) luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Victor Dumitru, la 21.11.2013, în jurul orei 02.30, se deplasa la volanul

automobilului de model „Renault Clio" cu numărul de înmatriculare B 117 AM, pe

str. Mihai Eminescu din or. Căușeni, fără a dispune de permis de conducere. Fiind

stopat de către colaboratorul de poliție a IP Căușeni și fiind suspectat de consum de

alcool, Sanduleac Victor a fost transportat la IMSP Spitalul raional Căușeni, pentru

efectuarea testării alcoolscopice. în cadrul examenului medical în vederea constatării

faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și a naturii ei, Sanduleac

Victor a refuzat categoric să-i fie efectuat examenul medical și prelevat sânge, deși i-

au fost explicate consecințele refuzului.

1

numele inculpatului Sanduleac Victor, fără a fi contestată vinovăția acestuia, în

sensul aplicării unei pedepse mai blînde, nonprivative de libertate.

a fost respins apelul declarat cu menținerea hotărîrii instanței de fond.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că, instanța

de fond corect a constatat starea de fapt stabilită precum că inculpatul Sanduleac

Victor Dumitru, în circumstanțele expuse, conducînd unitatea de transport, nu

dispunea de permis de conducere, iar fiind suspectat de consum de alcool, a refuzat

să fie supus testării alcoolscopice, examenului medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și a naturii ei, fiind corect încadrate acțiunile inculpatului în baza art.264/1

alin.(4) Cod penal, cu semnele calificative: refuzul conducătorului mijlocului de

transport de testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și a naturii ei, acțiune săvîrșită de către persoană care nu deține

permis de conducere.

De asemenea, instanța de apel a considerat, că la stabilirea pedepsei inculpatului

instanța de fond a ținut cont de toate criteriile privind individualizarea pedepsei,

aplicîndu-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală și anume de căința sinceră a

inculpatului care este neangajat în cîmpul muncii, mai des pleacă peste hotarele țării

la muncă, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, potrivit cazierului

judiciar, în perioada anilor 2010-2012, în privința lui Sanduleac Victor au mai fost

intentate dosare penale pentru săvîrșirea cu intenție a infracțiunilor de furt,

huliganism, tentativă de jaf și atragerea minorilor în activitate criminală.

Totodată s-a ținut cont și de faptul că, Sanduleac Victor la 10.11.2011, a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Ștefan -Vodă în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod

penal la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepse pe un

termen de probă 1 an (f.d.37) și numai la 8 zile din data expirării termenului de

probă, la 18.11.2012, a săvîrșit repetat intenționat alte fapte prejudiciabile. Prin

sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 26.02.2013, Sanduleac Victor a fost condamnat

în baza art. 27,187 alin 2 lit. b), d), e) Cod penal și art.208 alin (1) Cod penal , la 2

ani și 6 luni închisoare, fară amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, în temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa numită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani (f.d.38-39).

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a reținut, că inculpatul

Sanduleac Victor nu și-a făcut concluziile respective și nu s-a corectat în spiritul

respectării legilor or, ultimul nu a manifestat un comportament exemplar și nu a

îndreptățit încrederea ce i s-a acordat, săvîrșind cu intenție, în termenul de probă, o

altă infracțiune, drept rezultat corect stabilindu-i o pedeapsă privativă de libertate,

ținîndu-se cont și de prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală.

inculpatului a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

2

Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului, în baza art.264/1 alin.(4) Cod

penal să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității cu executarea separată a sentinței Judecătoriei Ștefan Vodă din 26

februarie 2013, aplicînd prevederile art.90 alin.(11) Cod penal.

În motivarea recursului se indică, că instanța de apel nici nu a discutat temeiul

invocat de apărare în cererea de apel privitor la posibilitatea aplicării sancțiunii sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, altfel fiind spus, instanța de

apel nu s-a pronunțat în decizia sa asupra tuturor motivelor invocate în cererea de

apel.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd

respingerea acestuia, deoarece argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate,

iar pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, ținîndu-se cont de toate

circumstanțele cauzei.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul, potrivit recursului, ca temei de casare a invocat pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

din conținutul recursului rezultă pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală

- hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Astfel, recurentul își exprimă dezacordul referitor la stabilirea pedepsei

închisorii cu executare reală.

Instanța de recurs consideră că acest temei de casare nu este incident în speța

dată, deoarece nu și-a găsit confirmarea, iar instanțele de fond și-au motivat just

soluțiile adoptate, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 78 Cod

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia și țînînd cont de prevederile

art. 85 și 90 alin. (10) Cod penal.

În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 75 Cod penal, instanța de judecată stabilește pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal, care prevede

3

răspundere pentru infracțiunea săvîrșită. La stabilirea pedepsei, instanța de judecată

trebuie să țină cont de următoarele criterii:

- pedeapsa se aplică în limitele fixate în Partea specială a Codului penal;

- pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal.

Așadar, sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 700 la 800 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.

Prin urmare, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască

nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni,

ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului,

duratei și a cuantumului pedepsei în cadrul procesului de individualizare a acesteia.

Prin hotărîrile contestate, inculpatului, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, i-a

fost stabilită pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis. În temeiul art.85 Cod penal s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicata

partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 26

februarie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani 10 (zece) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

De menționat este și faptul, că cauza a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu art. 3641 Cod de

procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de

reducere a limitelor de pedeapsă.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin. (1)

art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se observă din sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului, aceasta

prevede pedepse alternative pentru fapta săvîrșită și anume amenda, munca

neremunerată în folosul comunității și pedeapsa cu închisoare.

Conform alin. (2) art. 75 Cod penal, instanța de judecată este în drept să

stabilească o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura scopul pedepsei.

În speță Colegiul penal, consideră juste concluziile instanțelor de fond precum

că scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința inculpatului nu poate fi atins,

decît prin aplicarea pedepsei cu închisoare și executare reală. La baza acestei

concluzii, corect a fost reținut faptul că, deși infracțiunea săvîrșită de inculpat se

4

clasifică potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal, ca una ușoară și sunt prezente

circumstanțele atenuante ca recunoașterea vinei și căința sinceră, totuși nu poate fi

neglijată prezența condamnării inculpatului prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din

26.02.2013, de unde rezultă, că inculpatul nu și-a făcut concluzii necesare și în

termenul de probă stabilit, săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție, chiar dacă e

una ușoară, dar care putea genera urmări prejudiciabile societății și nemijlocit

inculpatului.

În viziunea instanței de recurs, semnificativ este și acel fapt că inculpatul fiind

anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Ștefan-Vodă din 10.11.2011, numai la 8

zile din data expirării termenului de probă, a săvîrșit repetat intenționat alte fapte

prejudiciabile, ceea ce denotă că pedepsele neprivative de libertate nu-și ating scopul

de corectare și reeducare a inculpatului, iar comiterea infracțiunilor, deși diverse,

capătă caracter sistematic pentru inculpat, ceea ce nu este tolerant în societate.

Împrejurările sus menționate, indică și la justa aplicare de către instanța de apel,

a prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, deoarece acestea se aplică potrivit art. 90

alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu suspendare condiționată a

executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o nouă infracțiune intenționată,

fapt ce este incident și în cazul dat.

Referitor la argumentul recurenților, precum că instanțele pripit au conchis

aplicarea unei pedepse mai aspre și nu a ținut cont de dispozițiile art. 90 alin. (11)

Cod penal, Colegiul penal le consideră nefondate, deoarece în opinia instanței

circumstanțele privind personalitatea inculpatului nu sunt în măsura de a convinge

despre posibilitatea aplicării acestor prevederi. Din materialele cauzei rezultă că

acesta nu dispune de o caracteristică exemplară și nu sunt stabilite careva

circumstanțe excepționale, ce ar indica în cazul lui Sanduleac Victor la prezența

condițiilor stipulate de art. 90 alin. (11) Cod penal.

În acest context, instanța de recurs indică, că aplicarea prevederilor art. 90 alin.

(1), (11) Cod penal nu constituie o obligație a instanței ci un drept al acesteia de a

aplica prevederile articolului menționat.

Astfel, Colegiului penal, statuează că pedeapsa cu închisoare și modalitatea de

executare a acesteia stabilită inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel

încît acesta să se convingă de necesitatea respectării legii și evitarea pe viitor a

săvîrșirii unor fapte similare, or aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe

viitor săvîrșirea altor infracțiuni.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa individualizată de

instanțele de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnatului, cît și a altor persoane.

5

Rezumînd cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept

ce ar afecta hotărîrea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la concluzia că

recursul este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Leonid Chirică în

numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 19 martie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014, în cauza penală

în privința lui Sanduleac Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 03 decembrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

6