1ra-614/14 — Art. 264 alin 1 CP

Instanța de fond din 01februarie 2013 - pînă la 18 iunie 2013;

Curtea de Apel Chișinău din 19 iulie 2013- pînă la 04 decembrie 2013;

Curtea Supremă de Justiție din 18 februarie - pînă la 26 martie 2014 Colegiul penal asupra recursului,- CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 iunie 2013, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 CPP, Sidorov Alexandr a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 78 Cod penal, la 1 an închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, Sidorov Alexandr, la 20 decembrie 2012, ora 15:00, conducînd automobilul de model ”Renault Megane” n/î K AE 975, în mun. Chișinău, se deplasa pe str. Meșterul Manole în direcția str. Vadul lui Vodă. În timpul deplasări, ajungînd la intersecția dirijată a str. Meșterul Manole cu str. Vadul lui Vodă, n-a manifestat prudență sporită la trafic, nu a stopat automobilul la culoarea roșie a semaforului, a continuat deplasarea prin ce a ignorat cerințele pct. 20 alin. (1); 45 alin. (1), (2) a RCR și ca urmare a tamponat pietonul Beschieru Natalia, care s-a angajat în traversarea carosabilului regulamentar la culoarea verde a semaforului, de la stînga spre dreapta relativ deplasării unității de transport. În rezultatul accidentului rutier pietonului Beschieru Natalia, i-au fost cauzate vătămări corporale medii. 3. Procurorul a contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Sidorov A. recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată să-i fie suspendată condiționat pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. În susținerea cerințelor sale procurorul a invocat că deși inculpatul a comis o infracțiune care conform art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria celor mai puțin grave, s-au produs consecințe grave, în legătură cu care fapt sancțiunea dispusă se consideră insuficientă pentru corectarea inculpatului. De asemenea, invocă apelantul, instanța urma să stabilească pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, ținînd cont de faptul că inculpatul a folosit anume acest drept special la săvîrșirea infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința instanței de fond în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Sidorov Alexandr recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Sidorov A. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal. 4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, conform căruia pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, apare necesitatea stabilirii inculpatului și pedepsei complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, ținând cont de faptul, că a trecut la culoarea roșie a semaforului, având în vedere frecvența sporită a infracțiunilor similare, că a fost cauzată vătămare corporală medie unei persoane și că infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligația impusă fiecărui conducător de transport, care este un mijloc de pericol social sporit pentru sănătatea și viața nu numai a însuși șoferului, dar și a altor participanți la trafic. Cât privește cerința apelantului de a mări cuantumul pedepsei conform art. 90 Cod penal, până la 2 ani, instanța de apel, nu a găsit temeiuri de a o admite, de vreme ce în speță prevalează circumstanțele atenuante și reieșind din art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează pedeapsa. În cazul din speță nu au fost constatate circumstanțe agravante sau alte temeiuri, ce ar impune necesitatea aplicării unei pedepse principale mai aspre inculpatului. 4.3. Totodată, instanța de apel a mai menționat că, în dispozitivul sentinței nu au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal și, în acest aspect, la judecarea cauzei nici nu au fost stabilite circumstanțe excepționale pentru aplicarea acestei norme de drept, fiindcă circumstanțele expuse în sentință în favoarea inculpatului se referă la circumstanțe atenuante, dar nu și la cele excepționale.

Avocatul Maria Antoci în numele inculpatului Sidorov Alexandr, în temeiul art. 427 alin (1) pct. 12) CPP, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de fond fără modificări. În motivarea recursului, avocatul făcînd referire la prevederile art. 1 alin. (2) CPP, și-a exprimat dezacordul său cu excluderea din sentință de către instanța de apel a prevederilor art. 79 Cod penal, aplicate față de inculpatul Sidorov A., invocînd în acest sens că, instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, deoarece inculpatul este angajat în cîmpul muncii, fapt care este în legătură directă cu conducerea mijlocului de transport, din momentul comiterii accidentului rutier a achitat cheltuielile necesare pentru tratamentul părții vătămate, a comis o infracțiune prin imprudență, anterior inculpatul nu a comis careva contravenții conducînd mijlocul de transport.

Verificînd argumentele invocate de avocatul Maria Antoci în numele inculpatului Sidorov Alexandr, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele considerente. 6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 12) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Lecturînd textul recursului, Colegiul penal reține că recurentul de fapt s-a referit la temeiul prevăzut la pct. 10) alin (1) al art. 427 CPP (s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale), astfel din motivele invocate în recurs se relevă critică adusă împotriva deciziei instanței de apel, doar în latura stabilirii pedepsei. Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. 6.2. Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Potrivit textului deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția adoptată în raport cu motivele invocate în apelul declarat de procuror. După cum rezultă din textul recursului, inculpatul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, astfel critică decizia instanței de apel doar în partea stabilirii pedepsei cu referire la excluderea din sentință a prevederilor art.79 Cod penal, referitor la pedeapsa complimentară obligatorie prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal. Or, în acest aspect, instanța de apel a conchis că nu au fost stabilite circumstanțe excepționale în privința inculpatului și respectiv nu sunt motive de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal, iar concluziile primei instanțe cu referire la includerea în noțiunea de circumstanțe excepționale a datelor despre recunoașterea vinovăției, căința sinceră, scopul pedepsei penale, - sunt tendențioase și vădit nefondate. În acest context, se relvă că instanța de apel corect a constatat că prima instanța nu a motivat și nu a argumentat care sînt circumstanțele excepționale ale cauzei, care ar permite aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.79 Cod penal, iar circumstanțele la care s-a făcut trimitere în sentință, sunt împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează o persoană, astfel nu se încadrează în cele excepționale, deoarece nu corespund cerințelor de apreciere descrise în art.79 alin.(1) Cod penal. 6.3. La fel, Colegiul penal relevă, că instanța de apel a constatat corect că, în dispozitivul sentinței de-iure nu au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal și, în acest aspect, la judecarea cauzei nici nu au fost stabilite circumstanțe excepționale pentru aplicarea acestei norme de drept, fiindcă circumstanțele expuse în sentință în favoarea inculpatului se referă la circumstanțe atenuante, dar nu și la cele excepționale. 6.4. Astfel, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.(2) CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în cauza inculpatului Sidorov A. și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Maria Antoci, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, - DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Maria Antoci în numele inculpatului Sidorov Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Sidorov Alexandr Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Semnată la 10 aprilie 2014. Pronunțată integral la 23 aprilie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Liliana Catan