1ra-614/14 — art. 264 alin 1 CP

Dosarul 1ra-614/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecătorii – Ion Arhiliuc și Liliana Catan, examinînd admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar declarat de avocatul Maria Antoci în numele inculpatului Sidorov

Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

decembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Sidorov Alexandr Serghei, născut la 10 iulie 1990, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Ion Aldea-Teodorovici 18/2, ap. 5, moldovean, cetățean

al R. Moldova,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2013;

Colegiul penal asupra recursului,-

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 CPP, Sidorov

Alexandr a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 78

Cod penal, la 1 an închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Alexandr, la 20 decembrie 2012, ora 15:00, conducînd automobilul de model ”Renault

Megane” n/î K AE 975, în mun. Chișinău, se deplasa pe str. Meșterul Manole în

direcția str. Vadul lui Vodă.

În timpul deplasări, ajungînd la intersecția dirijată a str. Meșterul Manole cu str.

Vadul lui Vodă, n-a manifestat prudență sporită la trafic, nu a stopat automobilul la

culoarea roșie a semaforului, a continuat deplasarea prin ce a ignorat cerințele pct. 20

alin. (1); 45 alin. (1), (2) a RCR și ca urmare a tamponat pietonul Beschieru Natalia,

care s-a angajat în traversarea carosabilului regulamentar la culoarea verde a

semaforului, de la stînga spre dreapta relativ deplasării unității de transport.

În rezultatul accidentului rutier pietonului Beschieru Natalia, i-au fost cauzate

vătămări corporale medii.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatului Sidorov A. recunoscut vinovat în baza art.

264 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 90

Cod penal, pedeapsa aplicată să-i fie suspendată condiționat pe un termen de 2 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

În susținerea cerințelor sale procurorul a invocat că deși inculpatul a comis o

infracțiune care conform art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria celor mai puțin

grave, s-au produs consecințe grave, în legătură cu care fapt sancțiunea dispusă se

consideră insuficientă pentru corectarea inculpatului. De asemenea, invocă apelantul,

instanța urma să stabilească pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport, ținînd cont de faptul că inculpatul a folosit anume

acest drept special la săvîrșirea infracțiunii.

2013, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința instanței de fond în

partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Sidorov Alexandr recunoscut

vinovat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1

an, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 1 an.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția

inculpatului Sidorov A. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal.

4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că reieșind din

prevederile art. 61 Cod penal, conform căruia pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea condamnaților, apare necesitatea stabilirii inculpatului și

pedepsei complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport,

ținând cont de faptul, că a trecut la culoarea roșie a semaforului, având în vedere

frecvența sporită a infracțiunilor similare, că a fost cauzată vătămare corporală medie

unei persoane și că infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației și de

exploatare a mijloacelor de transport atentează la relațiile sociale ce vizează

respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere,

obligația impusă fiecărui conducător de transport, care este un mijloc de pericol social

sporit pentru sănătatea și viața nu numai a însuși șoferului, dar și a altor participanți la

trafic.

Cât privește cerința apelantului de a mări cuantumul pedepsei conform art. 90

Cod penal, până la 2 ani, instanța de apel, nu a găsit temeiuri de a o admite, de vreme

ce în speță prevalează circumstanțele atenuante și reieșind din art. 7 alin. (1) Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează pedeapsa. În cazul din speță nu au fost constatate circumstanțe agravante sau

alte temeiuri, ce ar impune necesitatea aplicării unei pedepse principale mai aspre

inculpatului.

4.3. Totodată, instanța de apel a mai menționat că, în dispozitivul sentinței nu

au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal și, în acest aspect, la judecarea cauzei

nici nu au fost stabilite circumstanțe excepționale pentru aplicarea acestei norme de

drept, fiindcă circumstanțele expuse în sentință în favoarea inculpatului se referă la

circumstanțe atenuante, dar nu și la cele excepționale.

art. 427 alin (1) pct. 12) CPP, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel,

solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de fond fără modificări.

În motivarea recursului, avocatul făcînd referire la prevederile art. 1 alin. (2)

CPP, și-a exprimat dezacordul său cu excluderea din sentință de către instanța de apel

a prevederilor art. 79 Cod penal, aplicate față de inculpatul Sidorov A., invocînd în

acest sens că, instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal,

deoarece inculpatul este angajat în cîmpul muncii, fapt care este în legătură directă cu

conducerea mijlocului de transport, din momentul comiterii accidentului rutier a

achitat cheltuielile necesare pentru tratamentul părții vătămate, a comis o infracțiune

prin imprudență, anterior inculpatul nu a comis careva contravenții conducînd mijlocul

de transport.

inculpatului Sidorov Alexandr, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele

considerente.

6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 12) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Lecturînd textul recursului, Colegiul penal reține că recurentul de fapt s-a referit

la temeiul prevăzut la pct. 10) alin (1) al art. 427 CPP (s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale), astfel din motivele invocate în recurs se

relevă critică adusă împotriva deciziei instanței de apel, doar în latura stabilirii

pedepsei.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

6.2. Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Potrivit textului deciziei instanței

de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția adoptată în raport cu motivele

invocate în apelul declarat de procuror.

După cum rezultă din textul recursului, inculpatul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia, astfel critică decizia instanței de apel doar în partea stabilirii pedepsei cu

referire la excluderea din sentință a prevederilor art.79 Cod penal, referitor la pedeapsa

complimentară obligatorie prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal.

Or, în acest aspect, instanța de apel a conchis că nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale în privința inculpatului și respectiv nu sunt motive de aplicare a

prevederilor art. 79 Cod penal, iar concluziile primei instanțe cu referire la includerea

în noțiunea de circumstanțe excepționale a datelor despre recunoașterea vinovăției,

căința sinceră, scopul pedepsei penale, - sunt tendențioase și vădit nefondate.

În acest context, se relvă că instanța de apel corect a constatat că prima instanța

nu a motivat și nu a argumentat care sînt circumstanțele excepționale ale cauzei, care

ar permite aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.79 Cod penal, iar

circumstanțele la care s-a făcut trimitere în sentință, sunt împrejurări obișnuite care

predomină și caracterizează o persoană, astfel nu se încadrează în cele excepționale,

deoarece nu corespund cerințelor de apreciere descrise în art.79 alin.(1) Cod penal.

6.3. La fel, Colegiul penal relevă, că instanța de apel a constatat corect că, în

dispozitivul sentinței de-iure nu au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal și, în

acest aspect, la judecarea cauzei nici nu au fost stabilite circumstanțe excepționale

pentru aplicarea acestei norme de drept, fiindcă circumstanțele expuse în sentință în

favoarea inculpatului se referă la circumstanțe atenuante, dar nu și la cele excepționale.

6.4. Astfel, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.(2)

CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în cauza

inculpatului Sidorov A. și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Maria Antoci, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție, -

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Maria Antoci în numele

inculpatului Sidorov Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Sidorov Alexandr

Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă. Semnată la 10 aprilie 2014.

Pronunțată integral la 23 aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Liliana Catan