1ra-1151/2013 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 264 alin. 3 lit. a CP
1ra-1151/2013 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-1151/2013
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 decembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013, declarat de către
inculpatul,
Zgardan Sergiu Serghei, născut la 22 iulie 1986,
originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Ismail, 84
ap. 173.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
în prima instanță: 21.09.2012-28.12.2012
în instanța de apel: 31.01.2013-27.02.2013
în instanța de recurs: 08.10.2013-04.12.2013
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2012,
Zgardan Sergiu Serghei, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod
penal, cu aplicarea art. 78 Cod penal, la 4 ani închisoare, fără privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat
pe un termen de probă de 2 ani, dacă Zgardan S.S., nu va mai comite o nouă
infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea acordată.
Cauza penală a fost examinată în procedura judecării pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură
penală.
Potrivit sentinței, Zgardan S.S., la 09 martie 2012, în jurul orei 03.00,
conducînd automobilul de model „Volkswagen Golf” cu n/î C LI 009, deplasîndu-
se pe str. T. Vladimirescu, mun. Chișinău, spre str. Vadul lui Vodă, nu a manifestat
prudență sporită la trafic, ignorînd cerințele Regulamentului Circulației Rutiere,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 și anume art. 45 alin.
(1), conform căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu
limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: starea
psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-
1
ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și
particularitățile încărcăturii; situația rutieră, și ca urmare, a pierdut controlul
asupra automobilului și s-a tamponat în blocul de beton de pe marginea
carosabilului.
În rezultatul accidentului rutier, pasagerului din automobilul „Volkswagen
Golf” Buzdugan Natalia, care se afla pe bancheta din față partea dreaptă, conform
expertizei medico-legale nr. 1245/c din 31.05.2012, i-au fost cauzate vătămări
corporale grave.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să
fie condamnat, la închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, suspendîndu-i executarea
pedepsei, conform art. 90 Cod penal, pe un termen de 5 ani, cu privarea dreptului
de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.
În motivarea apelului, procurorul a invocat că pedeapsa stabilită contravine
art. 16, 61, 65, 75 Cod penal, iar aplicarea prevederilor art. 78 Cod penal este
neîntemeiată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie
2013, a fost admis apelul, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin
care Zgardan S.S., a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4
ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de
probă de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3 ani. În rest sentința a fost menținută.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel, a stabilit că prima instanță
corect a apreciat probele administrate la dosar și a adoptat o sentință legală și
întemeiată, cît privește starea de fapt și de drept.
Instanța de apel, reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, potrivit căruia
pedeapsa are drept scop stabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și
prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, a considerat că
inculpatului, urmează să-i fie stabilită și pedeapsa complementară – privarea de
dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani, deoarece în
prezent se comit cu frecvență sporită infracțiuni similare, a fost cauzată vătămare
corporală gravă unei persoane și că infracțiunea de încălcare a regulilor de
circulație și de exploatare a mijloacelor de transport atentează la relațiile sociale ce
vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor
circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care este un
mijloc de pericol social sporit pentru sănătatea și viața nu numai a însuși șoferului,
dar și altor participanți la trafic.
Referitor la cerința procurorului, de a majora cuantumul pedepsei principale
pînă la 4 ani 6 luni închisoare și dispunerea suspendării condiționate a executării
pedepsei pe un termen de 5 ani, instanța de apel nu a reținut temeiuri de a o
2
admite, întrucît termenul de 4 ani se încadrează în limita de 1/3 prevăzută de art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către inculpat,
care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.
În recursul său, inculpatul invoca, că instanța de apel a dat o apreciere
necorespunzătoare circumstanțelor și împrejurărilor în care s-a săvîrșit fapta,
aplicîndu-i o pedeapsă individualizată complementară sub formă de privare de a
conduce mijloacele de transport, fapt ce contravine prevederilor art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală.
Inculpatul indică, că nu este de acord cu aplicarea pedepsei complementare
deoarece:
- instanța de fond a aplicat o pedeapsă legală, întemeiată și în limitele
prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, reieșind din circumstanțele
atenuante stabilite, ca căința sa sinceră și contribuirea lui activă la descoperirea
infracțiunii și alte circumstanțe: - inculpatul anterior nu a fost condamnat, a
recunoscut pe deplin vina, este încadrat în cîmpul muncii și se caracterizează
pozitiv, serviciul de șofer este unica sursă de întreținere a familiei, partea vătămată,
care este și concubina sa nu are careva pretenții materiale față de el, circumstanțe
agravante nu au fost stabilite.
- consideră că, art. 78 alin (2) Cod penal, permite faptul, în cazul în care
instanța constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa
complementară prevăzută de lege, poate fi înlăturată.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată numai în partea
stabilirii pedepsei complementare, astfel, în privința calificării acțiunilor
inculpatului Zgardan S.S., în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, instanța de
recurs nu se va expune.
În opinia Colegiului penal, instanța de apel întemeiat a constatat că prima
instanță, a motivat categoria și măsura pedepsei principale, însă a înlăturat
neîntemeiat pedeapsa complementară obligatorie, potrivit legii.
Totodată, instanța de recurs consideră că, în mod just instanța de apel a admis
apelul procurorului, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu privire la
pedeapsa complementară, prima instanță nu a acordat deplină eficiență
prevederilor articolelor 7, 61, 75, 78 Cod penal, și anume nu există temei legal
pentru a nu fi aplicată pedeapsa complementară.
3
Sancțiunea art. 264 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsă principală -
închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de până la 4 ani. Deci, în cazul dat, privarea de dreptul de conduce
mijloace de transport este obligatorie.
Conform art. 78 alin. (2) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată
constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa complementară,
prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, poate fi înlăturată.
Însă, potrivit doctrinei juridice, prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal, se aplică
în cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea
infracțiunii, pedeapsa complementară care nu este obligatorie („cu sau fără”)
prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită poate fi înlăturată.
Pedeapsa complementară obligatorie, poate fi înlăturată numai în condițiile
art. 79 alin. (1) Cod penal.
Luînd în considerație prevederile menționate, instanța de apel în opinia
instanței de recurs, corect a stabilit, că instanța de fond în mod greșit nu a aplicat
pedeapsa complementară obligatorie, prevăzută în sancțiunea normei penale
speciale și după cum se constată, nici nu a fost motivată înlăturarea pedeapsei
complementară prin prisma art. 79 alin. (1) Cod penal.
Rezumînd cele menționate, Colegiul consideră că argumentul recurentului
privind faptul că, în cazul aplicării pedepsei complimentare, activînd în calitate de
șofer va rămîne fără surse de întreținere, nu este suficient pentru a înlătura
pedeapsa complementară.
Prin urmare, Colegiul consideră că, temei pentru înlăturarea pedepsei
complementare obligatorii nu se constată și pedeapsa astfel cum a fost
individualizată de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît
și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din
partea condamnaților, cît și a altor persoane.
În lumina celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de
drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția
adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsa
aplicată inculpatului este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu
personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiuni săvîrșite, impunîndu-se
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
4
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013, de către inculpatul Zgardan
Sergiu Serghei, în cauza penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013.
Președinte: Petru Ursache
Judecători: Nicolae Gordilă
Elena Covalenco
5
Președinte: (semnătură) Petru Ursache
Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă
(semnătură) Elena Covalenco
Copia corespunde originalului
Judecător: Nicolae Gordilă
6