1ra-1015/2014 — art. 152 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1015/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 iulie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2014, de către

avocatul Serbușca Victor, în numele inculpatului,

Svistal Igor Nicolai născut la 19 septembrie 1988,

originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Alba Iulia

194/2 ap.5.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

I.N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la

3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza

art. 84 alin. (4) Cod penal, i-a fost adăugată pedeapsa neexecutată aplicată prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 octombrie 2012, stabilindu-i

definitiv pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce orice mijloc de transport pe un

termen de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Canuța Olga a fost admisă

în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acesteia să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul cet. Canuța O. de pe strada A.

Marinescu 44, ap. 65, or. Durlești, mun. Chișinău, a intrat în conflict cu ultima,

numind-o cu cuvinte necenzurate. Având intenția și urmărind scopul provocării

lui Canuța O. a vătămărilor corporale și a durerilor fizice, dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestor urmări, i-a aplicat ultimei multiple lovituri, care

1

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 972/D din 19 aprilie 2012, au

fost calificate ca vătămări corporale medii.

Acțiunile lui Svistal I.N. au fost încadrate în baza art. 152 alin. 1) Cod penal,

vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru

viață, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

inculpatului, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare, invocînd aprecierea eronată de către instanța de fond

a probelor administrate pe caz, precum și faptul că sentința este bazată pe

presupuneri.

3.1 Împotriva sentinței a declarat apel și inculpatul, în care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd

aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor administrate pe caz.

2014, au fost respinse apelurile declarate și menținută sentința fără modificări.

În motivarea soluției sale instanța de apel a stabilit că starea de fapt și de

drept concordă cu materialele cauzei și în baza ansamblului de probe pertinente,

utile, veridice și concludente, ce coroborează și se completează, precum și s-a

constatat vinovăția lui Svistal I.N. în comiterea infracțiunii de vătămare

intenționată medie a integrității corporale a Canuța O., care nu este periculoasă

pentru viață, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Instanța de apel a verificat toate versiunile înaintate de inculpat, și ca urmare

a concluzionat că prin versiunile înaintate inculpatul își exercită dreptul de a nu se

autoincrimina și de a fi exonerat de răspunderea și pedeapsa penală.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului,

instanța de apel a apreciat că aceasta s-a făcut cu respectarea criteriilor generale

prevăzute de art. 75 Cod penal și în scopul realizării cerințelor art. 61 Cod penal,

neexistând temeiuri de casare a sentinței nici în această parte.

avocatul Serbușca Victor, în numele inculpatului, în care se solicită casarea

acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că:

- probelor administrate la caz le-a fost dată o apreciere greșită;

- la materialele cauzei lipsesc acte confirmative ce ar proba pierderea

considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

de către avocatul Serbușca Victor, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil,

deoarece recurentul în recursul declarat se referă la starea de fapt, ceea ce nu se

încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

2

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În opinia Colegiului, instanța de apel corect a concluzionat că, la pronunțarea

sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just

a ajuns la concluzia că Svistal I.N., a săvârșit infracțiunea de vătămare intenționată

medie a integrității corporale a Canuța O., care nu este periculoasă pentru viață,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Colegiul constată, că instanța de apel a conchis întemeiat că vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, și-a

găsit confirmare prin: declarațiile părții vătămate, martorului Cheptea O.,

martorului Lungu I., cât și raportul de expertiză medico-legală nr. 972/D din

19.04.2012, procesul verbal de confruntare între Svistal I.N. și Canuța O.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, just a fost apreciată de către

instanța de apel, ca o metodă de eschivare de la răspunderea și pedeapsa penală,

fapt care nu poate echivala cu achitarea acestuia, deoarece în cursul judecării

cauzei au fost prezentate probe în sprijinul învinuirii care dovedesc cu certitudine

vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

Astfel, dubiul judiciar vis-a-vis de făptuitor a fost înlăturat prin probe

pertinente, concludente, veridice și utile, și anume prin declarațiile lui Canuța O.,

Lungu I. cât și Cheptea O., care au indicat la persoana lui Svistal I.N., care la 06

aprilie 2012, ora 18:00, fiind în stare de ebrietate, a agresat-o pe Canuța O.

Mai mult, Colegiul reține că instanța de apel a considerat just precum nu sunt

temeiuri de a constata urmărirea faptului de încriminare pe nedrept a unei

persoane nevinovate, cu atât mai mult că partea vătămată cât și martorii, au făcut

declarații sub jurământ și avertizare de răspundere penală în baza art. 312-313

Cod penal, și până la data comiterii faptei infracționale chiar dacă s-au cunoscut

cu inculpatul, însă nu au avut cu acesta relații ostile. De asemenea, nu s-au stabilit

careva circumstanțe ce ar determina instanța să nu admită în calitate de probe

datele obținute în urma cercetării cauzei, părțile neinvocând și necontestând

conținutul actelor întocmite în urma efectuării acțiunilor procedurale.

Astfel, în viziunea Colegiului, instanța de apel cercetând probele

administrate pe caz justificat a menținut constatarea instanței de fond precum

fapta inculpatului este reținută ca dovedită, atât sub aspectul elementului material

al laturii obiective, cât și al laturii subiective, care în speță îmbracă forma intenției

directe și ca urmare a încadrat corect fapta în infracțiunea prevăzută la art. 152

alin. (1) Cod penal.

3

Verificînd temeinicia cerințelor formulate de recurent în raport cu materialele

cauzei penale, instanța de recurs constată că acestea nu și-au găsit confirmare.

Astfel, cu referire la argumentul invocat de recurent privind aprecierea eronată a

probelor administrate pe caz, Colegiul menționează că acesta nu se încadrează în

cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Aprecierea probelor

ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța

de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Nici argumentul cu referire la lipsa în materialele cauzei a actelor

confirmative ce ar proba pierderea considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime

din capacitatea de muncă, nu este incident la cauză, deoarece la fila 8 al dosarului

supus judecării, este prezent raportul de constatare medico-legală nr. 1451 din 09

aprilie 2012, prin care se confirmă faptul cauzării părții vătămate: „..fractura

coastei X pe dreapta fără deplasarea fragmentelor, echimoze pe membre, torace pe

stânga, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o

dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală medie”, care este suficient pentru stabilirea faptului pierderii

considerabile și stabile a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

Lecturînd textul recursului, Colegiul remarcă faptul că avocatul inculpatului

a indicat ca temei pentru declararea recursului ordinar, pct. 8) și 12) al art. 427 Cod

de procedură penală.

Instanța de recurs menționează, că art. 427 Cod de procedură penală are

aliniate și subpuncte, care concret stabilesc temeiurile pentru declararea

recursului, însă, recurentul în recursul declarat, deși a invocat pct. 8) și 12), dar nu

a menționat care temeiuri prevăzute de punctele în cauză au fost încălcate,

reducându-se doar la o simplă enumerare a normelor de drept. Astfel, recurentul

nu a reflectat în ce constă problema de drept de importanță generală ce persistă în

cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea

hotărârii.

Mai mult ca atît, Colegiul consideră alogică invocarea concomitentă a

temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, o,

deoarece pct. 8) prevede cazul cînd „nu sunt întrunite elementele infracțiunii”, iar

pct. 12) cînd „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare greșită”. Astfel, recurentul solicitînd

adoptarea unei hotărîri de achitare, nu este de acord cu orice încadrare juridică a

faptei, fapt ce vine în contradicție cu invocarea temeiului pentru recurs prevăzut

la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

4

judecătorești adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 23 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 februarie 2014, de către avocatul Serbușca Victor, în numele

inculpatului, Svistal Igor Nicolai, în cauză penală în privința acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 18 iunie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

5