1re-44/2015 — art.264/1 al.3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264/1 al.3 CP
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-44/2015 — art.264/1 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1re- 44/2015
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
25 martie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Nicolaev Ghenadie
judecători Nadejda Toma
Moraru Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
condamnatul Colomeeț Pavel Erofei prin care se solicită casarea sentinței
Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui
Colomeeț Pavel Erofei, născut la 08.07.1967,
originar din r-ul Cimișlia, domiciliat r-ul
Cimișlia, sat. Hîrtop.
Datele referitoare la termenul de examinare
a cauzei:
Prima instanță: 08.05.2013 – 02.06.2014,
Instanța de apel: 07.07.2014 – 26.11.2014,
Instanța de recurs: 10.02.2015 – 25.03.2015.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 iunie 2014,
Colomeeț Pavel Erofei a fost condamnat în baza art. 264/1 alin.(3) Cod penal,
fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 550 (cinci sute
cinci zeci) unități convenționale ceea ce constituie suma de 11000 (unsprezece
1
mii) lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 3 (trei) ani.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, Colomeeț Pavel la 26 februarie 2013
aproximativ orele 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, se deplasa pe str.
Putnei-Bariera Orhei mun. Chișinău cu autovehiculul de model „Opel Corsa” cu
nr.î. C EO 577, fiind stopat de către OOSS CPS Rîșcani mun. Chișinău D.Galenco, a
ignorat cerințele prevederilor art.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,
potrivit căruia ,,conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul
în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate,
sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției,
fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i
afecteze capacitatea de conducere”.
În procesul verificării actelor, ofițerul operativ în cauză , suspectându-l pe
Colomeeț Pavel că se află în stare de ebrietate alcoolică, a solicitat să se prezinte
la fața locului inspectorii poliției rutiere.
Pentru confirmarea și aprecierea stării de ebrietate inspectorii poliției
rutiere l-au condus pe Colomeeț Pavel la medicul narcolog din cadrul
Dispensarului Republican de Narcologie, pentru a trece examenul medical în
vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, însă, conform procesului
verbal nr.1048 din 26 februarie 2013, Colomeeț P. a refuzat să se supună
procedurii de testare a aerului expirat și de la recoltarea probelor biologice în
cadrul acestui examen medical în vederea constatării alcoolemiei, încălcând
astfel cerințele art.11 al regulamentului Circulației Rutiere potrivit căruia
,,conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat: j)
să se supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului
expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în
vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe
psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”.
Instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Colomeeț Pavel în baza art.
264/1 alin.(3) Cod penal ,,refuzul conducătorului mijlocului de transport de la
testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de
ebrietate și a naturii ei, precum și de la recoltarea probelor biologice în cadrul
acestui examen medical”.
Sentința instanței de fond a fost atacată cu recurs de către condamnatul
Colomeeț Pavel.
2
Prin recursul declarat, condamnatul Colomeeț Pavel a solicitat casarea
sentinței, invocând în acest sens următoarele argumente.
Instanța de judecată l-a condamnat pentru fapte pe care nu le-a comis,
deoarece el nu a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate. De fapt, a
declarat la urmărirea penală și în instanța de judecată că, după defectarea cutiei
de viteze a autovehiculului cu care se deplasa, din cauza durerilor de dinți a mers
la un market și a procurat o sticlă de 0,5 litri cu rachiu pe care a servit-o, iar după
aceasta nu s-a mai deplasat cu autovehiculul, ci doar a pornit motorul acestuia
pentru a se încălzi. A refuzat să treacă examinarea medicală, deoarece nu a
condus autovehiculul în stare de ebrietate alcoolică.
În recursul depus condamnatul a mai indicat că, de fapt, probele anexate la
dosar nu dovedesc faptul conducerii de către el a autovehiculului în stare de
ebrietate alcoolică.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie
2014 recursul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat cu menținerea
fără modificări a sentinței instanței de fond.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs ordinar a constatat, că
instanța de fond corect din punct de vedere juridic a încadrat acțiunile
inculpatului, întemeindu-și soluția pe probe concludente, pertinente și utile cum
sunt:
- declarațiile martorilor Cibotari Ștefan și Galenco Denis(f. d. 82, 85).
- raportul agentului constatator cu privire la înregistrarea și evidența
sesizărilor și a altor informații despre infracțiuni, întocmit la data de 26
februarie 2013 (f. d. 6).
- procesul verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului, întocmit la data
de 26 februarie 2013 (f. d. 8).
- proces verbal de constatare a infracțiunii, întocmit la data de 26 februarie
2013 (f. d. 9).
- proces verbal nr.1048 al examinării medicale de constatare a faptului de
consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, întocmit la data de 26
februarie 2013, în care este indicat că ,,examenul medical nu a fost efectuat pe
motiv că persoana refuză examinarea medicală și colectarea probelor biologice”
( f. d. 11).
- proces verbal de ridicare a obiectelor și documentelor, întocmit la data de
26 februarie 2013 (f. d. 13).
3
Verificând argumentele recursului în raport cu circumstanțele cauzei,
instanța de recurs ordinar a reținut, că în acțiunile condamnatului sunt întrunite
elementele infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (3) Cod penal, deoarece
acesta, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a condus autovehiculul în timp ce
încerca să-l pună în funcțiune, urcând la volanul acestuia, pus în mișcare prin
împingere. Ulterior în contextul celor sus menționate, condamnatul a refuzat
examinarea medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei.
Astfel, instanța de recurs ordinar a stabilit, că instanța de fond nu a comis
erori de fapt sau de drept la examinarea cauzei, iar argumentele expuse în
recursul condamnatului sunt neîntemeiate.
Hotărârile judecătorești sus menționate sunt atacate cu recurs în anulare
de către condamnatul Colomeeț Pavel, care solicită casarea acestora și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță
prin care el să fie achitat.
În motivarea recursului condamnatul a invocat aceleași argumente pe care
le-a expus anterior în recursul declarat în instanța de recurs ordinar, susținînd că
probele examinate în cadrul instanțelor ierarhic inferioare nu dovedesc
vinovăția condamnatului în comiterea infracțiunii incriminate.
Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 ) Cod de
procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece recursul declarat nu
conține argumentele ilegalității deciziei atacate, care sunt erorile de drept și care
viciu fundamental a afectat hotărârea atacată, potrivit art. 453 Cod de procedură
penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea
Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova
despre depunerea cererii.
Conform prevederilor art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea
4
pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților
garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și
de alte legi naționale.
Colegiul penal menționează că potrivit art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7)
Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se
întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu
cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărîrilor
atacate.
Condamnatul Colomeeț P., contestînd sentința Judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău din 02 iunie 2014 și decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie
2014, în propria cauză penală, în recursul în anulare declarat, nu a invocat nici
un temei prevăzut de art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, care prevede
temeiurile pentru recurs în anulare, care sunt expres și limitativ stipulate de
lege, normă, din care rezultă că, motivarea recursului trebuie să se refere numai
la aceasta, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază.
În recursul declarat de condamnatul Colomeeț P., nu sunt invocate
circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea
normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial
încălcate, nominalizarea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor
respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale,
convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse
ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel încât acestea să obțină calitatea unui viciu
fundamental de natură să genereze temeiul desființării hotărîrii irevocabile
atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității hotărîrii
contestate în acest sens și indicarea unor erori de drept concrete la capitolul dat.
Colegiul remarcă și faptul, că dezacordul recurentului cu concluziile
instanței este o opinie proprie al autorului recursului în anulare, care solicită
casarea hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare, dar aceste argumente nu
constituie viciul fundamental pentru o redeschidere a procesului penal.
Astfel, instanța de recurs constată că, recursul în anulare declarat de
recurent nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art. 455 alin. (2) pct.
7) Cod de procedură penală, iar Colegiul penal nu este în drept să-l completeze
cu circumstanțe în drept, care l-ar justifica.
5
În baza circumstanțelor expuse, Colegiul penal consideră că recursul în
anulare declarat de către condamnatul Colomeeț P., în propria cauză penală,
urmează a fi declarat inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă
și de conținut.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct.(1), 456 alin.(1), (3)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Colomeeț
Pavel Erofei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26
noiembrie 2014, în propria cauză penală, pe motiv că nu îndeplinește cerințele
de formă și de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la data de 22 aprilie 2015.
Președinte (semnătura) Nicolaev Ghenadie
Judecători (semnătura) Toma Nadejda
(semnătura) Moraru Petru
6