1ra-318/15 — Art.220 alin.2 lit.c, 90 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 octombrie 2014, Cazacu Ecaterina și Cazacu Mariana au fost condamnate în baza art. 220 alin. (2) lit. c), 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 5 ani.

În fapt, instanța de fond a constatat că inculpata Cazacu Ecaterina, în perioada lunilor aprilie-mai 2012, aflîndu-se în Turcia, unde din declarațiile sale practica prostituția, prin înțelegere prealabilă cu sora sa, Cazacu Mariana, urmărind scopul obținerii unor venituri sau foloase ilegale, acționînd cu intenție directă și contînuînd realizarea scopului scontat de determinare a persoanei la practicarea prostituției, prin 1 intermediul site-ului de socializare www.odnoklassniki.ru, le-a racolat pe Cazacu Snejana și Crețu Cristina, după care la 14.05.2012, prin intermediul sistemului Western Union al Băncii de Economii, a efectuat transferul a 200 dolari SUA, bani care la 15.05.2012 au fost primiți de către sora sa Cazacu Mariana, fiind preconizați pentru achitarea de către Cazacu Snejana și Crețu Cristina a serviciilor de transport. Ulterior, inculpata Cazacu Mariana, tot la 15.05.2013, afiîndu-se la intersecția str. Hîncești cu str. Dokuceaev, mun. Chișinău, continuînd realizarea acțiunilor sale ilicite, după ce s-a asigurat că fetele corespund criteriilor pentru a practica prostituția și au cu sine bagajele necesare pentru plecare, comunicînd telefonic despre acest fapt surorii sale Cazacu Ecaterina, a transmis lui Cazacu Snejana banii în sumă de 200 dolari SUA, destinați plecării în Turcia, or. Antalya, pentru a practica prostituția, unde Cazacu Snejana și Crețu Cristina urmau a fi întîlnite de către Cazacu Ecaterina. Inculpata Cazacu Mariana, în perioada lunilor aprilie-mai 2012, prin înțelegere prealabilă cu sora sa Cazacu Ecaterina, care la acei moment se afla în Turcia și practica prostituția, urmărind scopul obținerii unor venituri sau foloase ilegale, la 15.05.2012, în prima jumătate a zilei, acționînd cu intenție directă și continuînd realizarea scopului scontat de determinare la practicarea prostituției a lui Cazacu Snejana și Crețu Cristina, pe care le-a racolat prin intermediul site-ului de socializare www.odnoklassniki.ru, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, aflîndu-se la intersecția str. Hîncești cu str. Dokuceaev, mun. Chișinău, unde după ce s-a asigurat că fetele corespund criteriilor pentru a practica prostituția și au cu sine bagajele pentru plecare, comunicînd telefonic despre acest fapt surorii sale Cazacu Ecaterina, a transmis lui Gazacu Snejana 200 dolari SUA, bani ridicați la 14.05.2012 de la Banca de Economii prin intermediul sistemului Western Union, transferați de către Cazacu Ecaterina în contul beneficiarului Cazacu Mariana și destinați plecării lui Cazacu Snejana și Crețu Cristina în Turcia, or Antalya, pentru a practica prostituția, unde ultimele urmau a fi întîlnite de către Cazacu Ecaterina. Instanța de fond a reținut că inculpata Cazacu E. nu a recunoscut vina, declarînd că pe www.odnoklassniki.ru nu a comunicat cu Cazacu Snejana și Crețu Cristina, aflîndu-se în Turcia ea nu se ocupa cu nimic, este acolo căsătorită. Cazacu M. la fel nu a recunoscut vina, afirmînd că a telefonat-o sora Ecaterina din Turcia și i-a spus că o prietenă de a ei urma să transmită, prin intermediul său, suma de 200 dolari. A plecat la Banca de Economii și a primit suma de 200 dolari. La 15.05.2012, sora Ecaterina i-a dat numărul de telefon al domnișoarei și ea s-a întîlnit cu aceasta la stația din str. Dokuceaev. I-a transmis domnișoarei suma de 200 dolari. Ulterior, a apărut un domn, s-a prezenta ca fiind din poliție și i-a spus să urce în automobil. Însă, vinovăția inculpatelor este confirmată integral prin probele administrate. Astfel, martorul Cazacu S. a declarat că în aprilie 2012 naviga pe site-ul www.odnoklassniki.ru de pe adresa sa (accountul) „anjelika jofrey”. La ea în ospeție pe site a intrat utilizatorul cu adresa (accountul) „iriad”, care avea poze de domnișoară în ipostaze sexi, i-a scris diferite mesaje în diferite zile că se află în Turcia, or. Antalya, se numește Ecaterina, S-au schimbat cu numerele de telefoane. Ecaterina spunea că lucrează într-un club de noapte șl practică servicii sexuale (se prostituează), are un salariu de la 2000 la 3000 dolari SUA și i-a propus și să vină la ea în in or. Antalya, 2 împreuna cu prietena Crețu Cristina care se afla alături în timpul conversațiilor, să practice prostituția contra unui salariu ca al ei de 2000 - 3000 de dolari SUA. Ecaterina le-a organizat procurarea biletelor la avion și le-a transmis 200 dolari SUA prin intermediul surorii sale Mariana. Deoarece le-a fost frica că în Turcia să nu fie traficate, vîndute și să nu se mai poată întoarce în Moldova, au mers la poliție. Pe 15.05.2012 s- au întîlnit cu Mariana, aceasta s-a convins că aveau gențile cu bagaj și a telefonat-o pe Ecaterina spunîndu-i că totul este normal, fetele sunt frumușele și bagajele sunt cu ele, apoi i-a dat 200 dolari SUA. Imediat polițistul Tulbure T. și Țurcanu V. au reținut-o pe Cazacu M. Martorii Crețu C., Tulbure T. și Țurcanu V. au dat declarații similare. Vinovăția inculpatelor este la fel dovedită și prin procesele-verbale de confruntare între inculpate și martori, informația parvenită de la BC Banca de Economii SA sub nr.17-09/6499 din 19.09.2012, procesele-verbale din 21.08.2012, 10.10.2012 și din 19.03.2013, de examinare a celor 200 dolari SUA, a extraselor de pe respectivele pagini a rețelei de socializare www.odnoklassniki.ru, a convorbirilor telefonice între inculpate și martorul Cazacu S. Instanța a concluzionat că întru convingerea la prestarea serviciilor sexuale în Turcia, inculpata Cazacu E. i-a relatat martorului Cazacu S. despre avantajele și beneficiile de pe urma prestării serviciilor sexuale, îndemnînd-o să o convingă și pe Crețu C. să se prostitueze, ultima fiind prezentă ia convorbirile online dintre inculpată și martor, fapt confirmat prin declarațiile identice ale acestora: ,,Cînd conversa pe internet de mai multe ori cu dînsa se afla și prietena sa Crețu C., iar Ecaterina a intrat și pe site- ul ei cu care avea poze comune și i-a spus că și ea arată bine și i-a propus și prietenei sale să meargă cu dînsa în Turcia, or. Antalya să practice servicii sexuale”. Întru definitivarea și realizarea intențiilor sale pînă la capăt, inculpata Cazacu E. a expediat pe numele surorii sale Cazacu M. suma de 200 dolari SUA, care urma a fi transmisă celor două, în scopul prezentării acestei sume grănicerilor drept dovadă a deținerii unei anumite sume de bani pentru cheltuieli curente. Coroborînd datele prezentate de BC Banca de Economii, referitoare la data transferului bănesc pe numele inculpatei Cazacu M., se observă coincidența dintre această dată și data specificată în declarațiile martorului Cazacu S. din ședința de judecată referitoare la timpul transmiterii banilor de către Cazacu E. pentru desăvîrșirea intenției criminale cu ajutorul surorii acesteia Cazacu M. Instanța a reiterat că banii, au fost transmiși martorului anume pentru plecarea în Turcia și prestarea serviciilor sexuale. Conform datelor de pe pagina de socializare www.odnoklassniki.ru anexate la cauza penală, s-a stabilit cu certitudine că inculpata Cazacu E. i-a comunicat martorului Cazacu S. atît numărul de telefon al surorii sale cît și numele acesteia – Marina, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Cazacu S. și Crețu C. Instanța a respins ca declarative afirmațiile apărătorului că pozele utilizatorului „iriad” nu sunt ale inculpatei Cazacu E. Or, utilizatorul acestui account a relatat martorului Cazacu S. despre suma de 200 dolari SUA transmisă și despre numărul de telefon și numele surorii sale Mariana, acțiuni ce deduc la concluzia că utilizatorul „iriad” este al inculpatei Cazacu E. Instanța a încadrat acțiunile inculpatelor în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca proxenetism, adică determinarea la prostituție, acțiuni săvîrșite față de două 3 persoane. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prescripțiile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatelor, că fapta comisă face parte din categoria infracțiunilor grave, că circumstanțe agravante și atenuante nu au fost stabilite concluzionînd posibilă aplicarea față de acestea a , prevederilor art. 90 Cod penal.

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatele să fie condamnate în baza art. 220 alin. (2) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Apelantul a invocat că instanța, reieșind din modificării operate la dispoziția art. 220 Cod penal prin legea nr. 270, din 07.11.2013, în vigoare de la 10.12.2013, urma să reîncadreze corect acțiunile inculpatelor din art. 220 alin. (2) lit. c), în art. 220 alin. (2) lit. a) Cod penal, care în sine nu agravează situația inculpatelor, urmînd a fi aplicată norma penală în vigoare la momentul pronunțării sentinței. Totodată, instanța a stabilit inculpatelor o pedeapsă prea blîndă, aplicîndu-le neîntemeiat prevederile art. 90 Cod penal. Deși instanța de judecată a dat aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a cauzei, nu a luat în considerație prevederile art. 75 Cod penal, conform căruia instanța de judecată aplică pedeapsa luînd în considerație caracterul și gravitatea infracțiunilor săvîrșite, care în cazul dat fiind din categoria celor grave, motivul și scopul celor comise, cît și faptul că infracțiunea fost săvîrșită prin participație, iar inculpatele nu au recunoscut vinovăția în cele incriminate. 3.1 Avocatul Victor Serbușca la fel a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Cazacu M. să fie liberată de răspundere penală cu tragere la răspundere contravențională. Apelantul a invocat că inculpata a fost reținută pentru faptul transmiterii sumei de 200 dolari SUA, însă în acțiunile acesteia nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute la art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece suma indicată nu-i aparține personal, nu sunt banii ei, ea nu a primit careva profit, sentința este nefondată și necesită a fi emisă o sentință de achitare. Inculpata a contactat doar cu o singură persoană, pe Cazacu S., nu a comunicat cu Crețu C., nu a fost efectuată confruntarea cu a doua persoană și ultima nici nu a fost audiată în instanța de fond. Acțiunile inculpatei urmează a fi recalificate în prevederile art. 220 alin. (1), 55 Cod penal. 3.2 A declarat apel și avocatul Maxim Roșca, în numele inculpatei Cazacu E., solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care ultima să fie achitată. Apelantul a indicat că martorul Cazacu S. minte, ea nu a fost constrînsă să plece în Turcia și să practice prostituția. Dialogul între utilizatorii „anjelika jofrey” și „iriad” este dobîndit dintr-o sursă care nu poate fi verificată în instanță și nu poate fi admisă ca probă. Cazacu S. a îndemnat-o pe Crețu C. să plece în Turcia. Nu a fost stabilită latura obiectivă a infracțiunii și anume forma prin care Cazacu E. le-a determinat pe Cazacu S. și Crețu C. să practice prostituția. La baza sentinței de condamnare au fost puse probe care nu au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată, ce duce la nulitatea lor: declarațiile martorului Crețu C., 4 procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 august 2012 în care au fost examinate niște convorbiri de pe site-ul de socializare www.odnoklassniki.ru, procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.10.2012 în care sunt convorbiri telefonice, procesul- verbal de examinare a obiectului din 19.03.2013 în cadrul căreia au fost examinate două bancnote cu nominalul a cîte 100 dolari SUA. Conform rechizitoriului, Cazacu E. a fost învinuită doar că „acționînd cu intenție directă și continuînd realizarea scopului scontat de determinare a persoanei la practicarea prostituției”, adică ea a fost învinuită în determinare, iar instanța a condamnat-o pentru îndemn la practicarea prostituției, prin ce a depășit limitele acuzării. Instanța, fiind obligată prin lege, nu a verificat poziția inculpatelor, nu a combătut în sentință cele relatate de inculpate.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2014, apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotîrăre. Cazacu E. și Cazacu M. au fost condamnate în baza art. 220 alin. (2) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepselor aplicate a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani. În rest sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut că starea de fapt și de drept, cît și probatoriile administrate conduc la concluzia de comitere de către inculpate a infracțiunii de proxenetism. Însă, reieșind din modificările operate la dispoziția art. 220 Cod penal, prin Legea nr. 270, din 07.11.2013, în vigoare de la 10.12.2013, acțiunile inculpatelor urmează a fi reîncadrate din art. 220 alin. (2) lit. c) la art. 220 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca proxenetism, adică determinarea la prostituție, acțiuni săvîrșite față de două persoane, soluție care în sine nu agravează situația inculpatelor și nici nu modifică forma de comitere a infracțiunii. Or, calificativul „săvîrșite față de două persoane” se conține actualmente în dispoziția lit. a) alin. (2) art. 220 Cod penal. Solicitarea avocatului V. Serbușca cu privire la recalificarea acțiunilor inculpatelor de la alin. (1) al art. 220 Cod penal este neîntemeiată, de vreme ce infracțiunea de proxenetism a fost săvârșită față de două persoane - Cazacu S. și Crețu C. Față de inculpate nu pot fi aplicate prevederile art. 55 Cod penal, deoarece ele nu au recunoscut vina – o condiție obligatorie în cazul acestei norme. Afirmațiile cu referire la achitarea inculpatelor nu pot fi preluate din moment ce versiunea susținută de apărare nu și-a găsit confirmare, fiind demonstrată vinovăția inculpatelor prin probe pertinente, concludente, utile și veridice: declarațiile martorilor Cazacu S., Tulbure T., Țurcan V. și Crețu C., procesul-verbal de confruntare din 24.07.2013, între martorul Cazacu S. și Cazacu M., cînd au fost confirmate declarațiile martorului Cazacu S., procesul-verbal de confruntare din 24.07.2013, între martorul Tulbure T. și Cazacu M., confirmîndu-se declarațiile martorului Tulbure T., procesul- verbal de confruntare din 29.07.2013, între martorul Țurcanu V. și Cazacu M., fiind confirmate declarațiile martorului Țurcan V., informația parvenită de la BC "Banca de Economii" SA, sub nr. 17-09/373/6499 din 19.09.2012, conform căreia la 14.05.2012, prin intermediul sistemului de transferuri Western Union, Cazacu E. a expediat din 5 Turcia pe numele lui Cazacu M., în Moldova, prin intermediul filialei nr. l a BC "Banca de Economii" SA, suma de 200 dolari SUA., procesul-verbal din 21.08.2012 a examinării extraselor de pe pagina rețelei de social www.odnoklassniki.ru, pe care sînt fixate și recunoscute ca mijloace materiale de probă - convorbirile petrecute între Cazacu E. și Cazacu S., fiind constate discuții de îndemnare a lui Cazacu S. la practicarea prostituției în Turcia, or. Antalya., procesul-verbal din 10.10.2012 de examinare a convorbirilor telefonice întreținute între Cazacu E., Cazacu M. și Cazacu S., procesul-verbal din 19.03.2013, de examinare a două bancnote cu nominalul a cîte 100 dolari SUA, care la 14.05.2012, prin intermediul programului de transferuri Western Union, pe numele lui Cazacu M. au fost expediate în Republica Moldova de către Cazacu E. din Turcia, prin intermediul filialei nr. l a BC "Banca de Economii" SA. Totodată, instanța de apel a observat că instanța de fond a motivat doar categoria și modalitatea de executare a pedepsei, dar nu și termenul acesteia. În acest sens, instanța de apel a luat în considerare că inculpatele au comis o infracțiune gravă, dar nu au antecedente penale, nu s-au constatat circumstanțe agravante pe caz, nu există față de ele pretenții morale și materiale, concluzionînd posibil a micșora cuantumul pedepselor aplicate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece nu este rațional ca acestea să execute pedeapsa stabilită. Or, o asemenea pedeapsă va atinge scopurile prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal

Procurorul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii, cu excluderea aplicării față de inculpate a prevederilor art. 90 Cod penal. Recurentul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatelor este una neîntemeiată și nefondată, la stabilirea ei nu s-a respectat criteriul proporționalității. Instanța a ignorat faptul că inculpatele au comis o infracțiune gravă, nu au recunoscut vina, prin urmare le-a aplicat neîntemeiat prevederile art. 90 Cod penal. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. 5.1 Avocatul M. Roșca la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrelor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata Cazacu E. să fie achitată. Recurentul a repetat argumentele invocate în apel și reproduse la pct. 3.2. din decizie, indicînd că probele acuzatorii pe care se bazează sentința de condamnare urmează a fi excluse, deoarece instanțele nu a verificat poziția inculpatelor și nu au combătut și au ignorat cele relatate de ele. Instanța de apel nu a intrat în esența cauzei penale și a examinat-o superficial, nu a dat apreciere tuturor probelor din dosar, ignorînd motivele și argumentele părții apărării privind încălcările admise atît de organul de urmărire penală cît și de instanța de judecată. În drept, recursul este întemeiat pe: „art.420-436 CPP RM”. 5.2 A declarat recurs ordinar și inculpata Cazacu M., în care solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitată, deoarece nu a comis fapta incriminată. Recurenta a indicat că instanța de apel era obligată să excludă probele care au fost dobîndite cu încălcări esențiale ale procedurii penale cum ar fi: declarațiile martorului Crețu C. de la faza urmăririi penale, procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.08.12 în care au fost examinate niște convorbiri de pe site-ul de socializare 6 www.odnoklassniki.ru, procesul – verbal de examinare a obiectului din 10.10.2012 de convorbiri telefonice, procesul-verbal e examinare a obiectului din 19.03.2013 în cadrul căreia au fost examinate două bancnote cu nominalul a cîte 100 dolari SUA. Materialele cauzei demonstrează pe deplin nevinovăția ei, prin lipsa probelor pertinente ale acuzării. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor respective pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Sub acest aspect se reține că, în pofida prevederilor enunțate, în recursul ordinar al avocatul M. Roșca, declarat în numele inculpatei Cazacu E., nu este invocat niciun temei de drept din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității hotărîrilor contestate în acest sens (pct. 5.1. din decizie). Totodată, recursul ordinar declarat de inculpata Cazacu M. este fondat în drept pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție. Însă, în recursul respectiv, ignorîndu-se prescripțiile nominalizate, nu este specificat asupra căror motive concrete, invocate în apel, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel în raport cu circumstanțele relevate în descriptivul deciziei contestate, inclusiv cele indicate în pct. 4 din prezenta decizie, și care ar fi esența circumstanțelor că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o 7 eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței, că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5.2. din decizie). Rezultă, că recursurile ordinare menționate nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comisă de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatelor, încadrarea juridică a acțiunilor lor și pedeapsa aplicată acestora, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Cazacu S., Tulbure T., Țurcan V. și Crețu C., procesul-verbal de confruntare din 24.07.2013, între martorul Cazacu S. și Cazacu M., cînd au fost confirmate declarațiile martorului Cazacu S., procesul-verbal de confruntare din 24.07.2013, între martorul Tulbure T. și Cazacu M., confirmîndu-se declarațiile martorului Tulbure T., procesul-verbal de confruntare din 29.07.2013, între martorul Țurcanu V. și Cazacu M., fiind confirmate declarațiile martorului Țurcan V., informația parvenită de la BC "Banca de Economii" SA, sub nr. 17-09/373/6499 din 19.09.2012, conform căreia la 14.05.2012, prin intermediul sistemului de transferuri Western Union, Cazacu E. a expediat din Turcia pe numele lui Cazacu M., în Moldova, prin intermediul filialei nr. l a BC ,,Banca de Economii” SA, suma de 200 dolari SUA., procesul-verbal din 21.08.2012 a examinării extraselor de pe pagina rețelei de social www.odnoklassniki.ru, pe care sînt fixate și recunoscute ca mijloace materiale de probă - convorbirile petrecute între Cazacu E. și Cazacu S., fiind constate discuții de îndemnare a lui Cazacu S. la practicarea prostituției în Turcia, or. Antalya., procesul- verbal din 10.10.2012 de examinare a convorbirilor telefonice întreținute între Cazacu E., Cazacu M. și Cazacu S., procesul-verbal din 19.03.2013, de examinare a două bancnote cu nominalul a cîte 100 dolari SUA, care la 14.05.2012, prin intermediul programului de transferuri Western Union, pe numele lui Cazacu M. au fost expediate în Republica Moldova de către Cazacu E. din Turcia, prin intermediul filialei nr. 1 a BC ,,Banca de Economii” SA, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, 8 concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, pedeapsa fiind individualizată și aplicată inculpatului conform prevederilor legale, instanța de apelpronunțîndu-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării. La stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75 și 90 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatelor în corespundere cu prevederile legale (v. 2, f.d. 50, pct. 4 din decizie). Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și menționate la pct. 5-5.2. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul și apărătorul, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal. Pe lîngă aceasta, conform art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă declarații sau să refuze de a le face, atrăgîndu-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Potrivit art. 103 alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul nu poate fi forțat să mărturisească împotriva sau să-și recunoască vinovăția și nu poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații. Deci, argumentul procurorului că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să i-a în considerare că inculpatele nu au recunoscut vina, este absolut neîntemeiat (pct. 5 din decizie). Or, această circumstanță constituie un drept legal al inculpatelor și nu face parte din categoria celor agravante, prevăzute în art. 77 Cod penal. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat pedepse 9 individualizate conform prevederilor legale, că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror, de avocatul Maxim Roșca în numele inculpatei Cazacu Ecaterina Vasili și de inculpata Cazacu Mariana Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2014, deoarece sînt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 aprilie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 10 Dosarul nr. 1ra-318/2015 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE DISPOZITIV 25 martie 2015 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procuror, de avocatul Maxim Roșca în numele inculpatei Cazacu Ecaterina și de inculpata Cazacu Mariana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2014, în privința inculpatelor Cazacu Ecaterina Vasili, născută la 22 iunie 1987, originară și locuitoare a mun. Chișinău, s. Hulboaca, str. C. Negruzzi 27, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale. Cazacu Mariana Vasile, născută la 08 august 1979, originară și locuitoare a mun. Chișinău, str. Lech Kaczynski 2/2 ap.4, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale. În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror, de avocatul Maxim Roșca în numele inculpatei Cazacu Ecaterina Vasili și de inculpata Cazacu Mariana Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2014, deoarece sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 08 aprilie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 11