1ra-215/2015 — art.264-1 al.1, 187 al.2 lit.f CP

1ra-215/2015 — art.264-1 al.1, 187 al.2 lit.f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-215/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 04 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 05 noiembrie 2014, declarat de inculpatul

Litvișco Vitali Leonid, născut la

15 iulie 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

N. Milescu Spătaru 13, ap. 207, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 iulie 2013 – 04 aprilie 2014,

în instanța de apel: 23 mai – 05 noiembrie 2014,

în instanța de recurs 22 ianuarie – 04 martie 2015;

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Litvișco Vitali pe art. 192 alin. (1), 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal a fost încetat, în legătură cu împăcarea părților.

Litvișco V. a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la amendă

în mărime de 450 unități convenționale, ce constituie 9000 lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani și în baza art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

1

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni

închisoare, cu amendă în mărime de 450 unități convenționale, ce constituie 9000

lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 07 noiembrie 2014.

Conform art. 87 Cod penal, pedepsele aplicate urmînd a fi executate de sine

stătător.

V., aflîndu-se la stația transportului public din bd. Mircea cel Bătrîn 2/9, mun.

Chișinău, fiind în așteptarea transportului, așezat pe bancă și în vecinătatea lui

Eugen Teleaga, urmărind scopul sustragerii bunurilor din geanta pe care ultimul o

avea asupra sa, și anume a husei pentru telefonul mobil la prețul de 100 lei și a

umbrelei la prețul de 100 lei, intenționat a introdus mîna în geantă, moment în care

a fost surprins de către partea vătămată.

Tot el, la 07 noiembrie 2013, orele 10.30, aflîndu-se în Piața Centrală din str.

Mitropolit Varlaam 63, mun. Chișinău, folosindu-se de neatenția părții vătămate

Victoria Caisîn, tainic a sustras din geanta ei portmoneul în care se afla 150 lei,

după care a părăsit locul comiteri infracțiunii.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 192 alin. (1) Cod penal,

ca pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din genți

prezente la persoane.

Tot el, 25 octombrie 2013, orele 13:00, aflîndu-se pe teritoriul pieții din bd.

Dimitrie Cantemir, mun. Chișinău, folosindu-se de neatenția păr-ii vătămate

Cristina Trohin, tainic a sustras din geanta ei portmoneul la prețul de 100 lei, în

care se aflau bani în sumă de 800 lei, 1000 ruble rusești, constituind conform ratei

oficiale de schimb 407,80 lei, buletinul de identitate și o brățară din aur cu masa de

3 gr. la prețul de 300 lei, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i

o daună în proporții considerabile.

Tot el, la 26 octombrie 2013, orele 12:40, aflîndu-se în Piața Centrală din str.

Mitropolit Varlaam 63, mun. Chișinău, folosindu-se de neatenția părții vătămate

Anna Mitrova, din buzunarul exterior al genții ei purtată pe umărul stîng, pe ascuns

a sustras telefonul mobil de model „Unite F116”, în care se afla cartela SIM, la preț

de 1300 lei, după care a părăsit locul comiterii faptei, cauzîndu-i un prejudiciul

proporții considerabile.

Tot el, 02 noiembrie 2013, în perioada de timp 12:30 - 13:00, aflîndu-se în

Piața Centrală din str. Mitropolit Varlaam 63, mun. Chișinău, folosindu-se de

neatenția părții vătămate Diana Ranga, pe ascuns a sustras din geanta ei telefonul

mobil de model „Nokia Asha 302”, în care se afla cartela SIM, la preț de 1800 lei,

după care a părăsit locul faptei, cauzîndu-i o daună în proporții considerabile.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor alte persoane, săvîrșită cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de pungășie și

furt, comunicînd că a restituit daunele cauzate părților vătămate E. Teleaga, V.

2

Caisîn, C. Trohin, A. Mitrova, D. Ranga și a încheiat tranzacții de împăcare cu

acestea.

La fel, instanța de fond a constatat că la 16 octombrie 2012, ora 23:00,

Litvișco V., fiind în stare de ebrietate produsă de substanțelor narcotice, a condus

autovehiculul de model Mercedes C250, număr de înmatriculare T2294AV, pe str.

Doina, mun. Chișinău, cînd la intersecție cu str. Podgorenilor a fost stopat de către

inspectorii de patrulare și condus la Dispensarul Republicat de Narcologie. Aici,

conform procesului-verbal nr. 8080 din 16 octombrie 2012, i-a fost stabilită starea

de ebrietate provocată de stupefiante.

Tot el, la 04 mai 2013, ora 01:00, fiind în stare de ebrietate produsă de

alcool, a condus automobilul de model BMW 525D, număr de înmatriculare

TX9455XB, pe str. Maria Drăgan, mun. Chișinău, cînd a fost stopat de către

inspectorii de patrulare și condus la Dispensarul Republican de Narcologie, unde

urmare a testelor, conform procesului-verbal nr. 5154 din 04 mai 2013, i-a fost

stabilită concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat în proporție de 0,68 mg/l

și de 1,20 g/l de alcool etilic în proba biologică de sînge, concluzionîndu-se starea

de ebrietate alcoolică grad avansat.

Tot el, la 19 octombrie 2013, orele 17:10, aflîndu-se în fața blocului locativ

nr. 13, str. Nicolae Milescu Spătaru, mun. Chișinău, în mod deschis a sustras de la

partea vătămată Nadejda Onica telefonul mobil de model ,,Samsung Galaxy

Young”, în care se afla cartela SIM, la preț de 3000 lei, cauzîndu-i o daună

considerabilă.

Instanța a indicat că inculpatul a recunoscut faptele de conducere a

vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool și sub influența substanțelor

narcotice, fiind supus testului de alcoolemie și probei biologice.

Referitor la fapta din 19 octombrie 2013, în raport cu partea vătămată N.

Onica, inculpatul a recunoscut vina parțial, comunicînd că nu a sustras în mod

deschis telefonul mobil dar l-a luat cu scopul efectuării unui apel telefonic, partea

vătămată transmițîndu-l benevol. După ce a discutat la telefon și a aflat că mama se

află în spital, a luat un taxi și s-a deplasat spre instituția. Deoarece nu avea bani

pentru a achita plata pentru taxi, a lăsat telefonul mobil transmis de N. Onica în gaj

taximetristului.

Totodată, vinovăția lui este integral dovedită de partea vătămată N. Onica,

care a declarat că inculpatul i-a smuls telefonul din mînă și a intrat într-un bloc

locativ care avea intrare restricționată. Ea a telefonat la poliție. Telefonul mobil îl

apreciază la 3000 lei, deoarece a fost procurat cu 230 euro și îl are de aproximativ

un an. Prejudiciul material cauzat este unul considerabil, deoarece telefonul mobil

era scump, de valoare, avea informație utilă în el, informații, fotografii și telefonul

respectiv i-a fost dăruit. Telefonul mobil nu i-a fost restituit, doar și-a restabilit

cartela. Nu este angajată în câmpul muncii și nu are un venit stabil.

Martorul Tamara Onica a lămurit că este mama Nadejdei Onica și pe

inculpat îl cunoaște doar vizual, deoarece locuiesc în vecinătate. Tot el,

aproximativ un an în urmă a mai sustras telefonul mobil de la fiica Nadejda și

atunci nu s-au adresat la poliție pentru că inculpatul a restituit telefonul mobil.

3

Peste un timp Nadejda a venit enervată, comunicîndu-i că inculpatul iarăși i-a luat

telefonul mobil, ea a încercat să telefoneze pe numărul său de telefon însă acesta

deja era deconectat, după care a telefonat la poliție.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal,

ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și în stare de ebrietate produsă de substanțe

narcotice, și în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșite cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvîrșite, că una este mai ușoară și alta gravă, că inculpatul a

recunoscut vina și a manifestat căință, are doi copii la întreținere, anterior a fost

atras la răspundere penală de mai multe ori, în prezenta cauză a fost învinuit pe mai

multe epizoade pentru infracțiuni de sustragere, inclusiv de conducere a unității de

transport în stare de ebrietate produsă de alcool și stupefiante, concluzionînd că

chiar dacă părțile vătămate au manifestat atitudini favorabile față de el și au semnat

tranzacții de împăcare, multitudinea faptelor de care a fost învinuit, denotă că

inculpatul este periculos pentru societate.

Temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța nu a

constatat, indicînd că comportamentul inculpatului denotă lipsă de încredere, fiind

imposibilă corectarea și reeducarea lui fără izolarea reală de societate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blîndă.

Apelantul a invocat că instanța nu a ținut cont că inculpatul a recunoscut

vina, s-a căit sincer de cele comise, a colaborat cu organul de urmărirea penală și

cu instanța de judecată pentru a stabili adevărul pe aceasta cauza penală, nu are

antecedente penale, a recuperat paguba cauzată tuturor părților vătămate și a

încheiat tranzacții de împăcare, în afară de N. Onica, care s-a refuzat de a-i fi

recuperat prejudiciu.

noiembrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar în latura pedepsei,

însă instanța de fond a ținut cont de cumulul de circumstanțe atenuante și anume de

faptul că inculpatul întreține doi copii minori, a recunoscut vina și s-a căit,

stabilindu-i pedepse apropiate de nivelul minim al sancțiunilor prevăzute, reieșind

și din caracterul periculos al acțiunilor acestuia, inclusiv a faptului că inculpatul a

comis repetat infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, peste nici 7

luni de la data comiterii infracțiunii precedente, iar peste un an a comis o nouă

infracțiune, clasificată ca fiind gravă, circumstanță ce odată în plus denotă o lipsă

de respect a inculpatului față de valorile sociale protejate de către legea penală,

astfel încît corectarea lui poate fi realizată doar prin intermediul sancțiunilor alese

de către prima instanță.

4

Circumstanțele atenuante invocate de apelant au fost luate în considerație de

către prima instanță, iar faptul că inculpatul a recuperat parțial paguba pricinuită

prin infracțiunile ușoare pentru care a fost liberat de răspundere penală, nu este

relevantă la stabilirea pedepsei pentru comiterea infracțiunilor pentru care este

condamnat.

Mai mult, refuzul părții vătămate N. Onica de a-i fi reparat prejudiciul

cauzat, nu atrage, în condițiile expuse, necesitatea aplicării față de inculpat a unor

pedepse mai blînde, deoarece partea vătămată a declarat că nu dorește recuperarea

pagubelor de către rudele inculpatului ci este de acord la recuperarea acestuia din

sursele obținute de inculpat în rezultatul muncii sale, circumstanță care de fapt nici

nu exclude caracterul social periculos al acțiunilor lui.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a menționat că a rugat-o pe N. Onica să-i dea telefonul mobil ca

să facă un apel și ultima benevol i l-a dat. El nu a sustras telefonul mobil de la

partea vătămată forțat cum prevede articolul 187 ,,Jaful” și nici nu putea să se

gîndească la această acțiune, deoarece partea vătămată îi este vecină și sunt în

relații de prietenie. Este convins că partea vătămată intenționat a dorit ca el să fie

pedepsit ilegal pentru fapta care nu a comis-o.

Partea vătămată a menționat că telefonul mobil ,,Samsung Galaxy” i-a fost

dăruit, dar nu este anexat la materialele dosarului pașaportul acestui telefon, care să

confirme faptul cînd a fost procurat. Acțiunile lui nu cad sub art. 187 sau 186 CP,

iar partea vătămată trebuia să se adreseze în instanța de judecată conform Codului

civil cu privire la restituirea telefonului mobil sau a costului lui.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală - faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar

definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică

5

justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, părții

vătămate N. Onica, martorului T. Onica, procesul verbal de sesizare despre

săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 19.10.2013, procesul

verbal de examinare a obiectului din 20.11.2013, fiecare probă fiind apreciată în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, pedeapsa fiind individualizată și

aplicată inculpatului conform prevederilor legale, instanța de apel pronunțîndu-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării (f.d. 232-233 vol. I,

f.d. 20-24 vol. II, pct. 3 - 5 din decizie).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune

inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice

suport legal.

Totodată, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar și

reproduse la pct. 5 din prezenta decizie, că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită și că inculpatul nu a comis infracțiunea de jaf, nu au suport legal,

deoarece nu au fost invocate și în apel (pct. 3 - 5 din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că faptei

inculpatului i s-a dat o încadrare juridică corectă și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Litvișco Vitali

Leonid, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 04 aprilie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie

2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 aprilie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

7