1ra-555/2015 — art. 264 al.3 lit.b, 266, 163 al.2 lit.b, 84 al.1 CP

1ra-555/2015 — art. 264 al.3 lit.b, 266, 163 al.2 lit.b, 84 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-555/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de avocat împotriva deciziei Colegiului

penal Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, în numele inculpatului

Tanașciuc Andrei Simion, născut la

01 ianuarie 1977, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Alba Iulia 85/2, ap. 72, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 22 februarie 2013 – 14 mai 2014,

în instanța de apel: 03 iunie 2014 – 27 ianuarie 2015,

în instanța de recurs: 07 aprilie – 13 mai 2015;

C O N S T A T Ă :

Tanașciuc Andrei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani, în baza art. 266 Cod penal la 1 an închisoare și în baza art. 163

alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 26 noiembrie

2012.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Cucu Nicolae, dar în privința lui

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

1

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul succesorului părții vătămate, a

fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să se

pronunțe instanța civilă.

1910, Tanașciuc Andrei, conducînd automobilul de model „Mercedes 208”, număr

de înmatriculare C LS 634, se deplasa pe str. Durlești, loc. Dumbrava, mun.

Chișinău, din direcția s. Trușeni spre șos. Balcani.

Ajungînd în regiunea blocului nr. 7 din strada vizată, avînd posibilitate reală

de a observa pietonul care se deplasa în aceiași direcție pe marginea carosabilului,

nu a manifestat atenție sporită la circulație, prin ce a încălcat exigențele pct. 3 al

Regulamentului circulației rutiere, că participanții la trafic sînt obligați să respecte

regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și

indicațiile agentului de circulație, și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației care ar depăși pe acele care sînt provocate de circumstanțe

iminente, cerințele pct. 4 din Regulament, că orice participant la trafic este în drept

să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia,

exigențele pct. 34 subpct. 2), că în caz de orbire, conducătorul de vehicul trebuie să

pună în funcțiune avertizorul de avarie și, neschimbînd banda de circulație, să

reducă viteza și să oprească, cerințele pct. 45 din Regulament, că conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile Încărcăturii, situația

rutieră; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, precum și cerințele art. 22 alin. (4) lin Legea nr. 131-

XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit cărui participanții la

trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și

siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic. Drept

rezultat al încălcărilor comise, Tanașciuc A. a tamponat din spate pietonul Boțoc

Serghei, născut în anul 1987, care se deplasa la pas pe partea dreaptă a aceluiași

carosabil, nemijlocit pe lîngă acostament, în aceiași direcție de deplasare relativ

deplasării unității de transport, cauzîndu-i victimei, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.154/2271 din 25.12.2012, vătămări corporale grave, periculoase

pentru viață, în urma cărora ultimul a decedat.

Tot el, continuîndu-și acțiunile criminale, la 17 noiembrie 2012, în jurul orei

1910, conducînd automobilul de model „Mercedes 208”, număr de înmatriculare C

LS 634, deplasîndu-se pe str. Durlești, loc. Dumbrava, mun. Chișinău, din direcția

s. Trușeni spre șos. Balcani și, încălcînd prevederile pct. 3, 4, 34 subpct. 2) și 45

ale Regulamentului circulației rutiere, a tamponat pietonul Boțoc Serghei, care în

rezultatul leziunilor corporale primite a decedat la fața locului, astfel, provocînd

urmările indicate la art. 264 alin. (3) Cod penal, iar ulterior, avînd scopul eschivării

de răspundere penală pentru fapta comisă, încălcînd cerințele pct. 12 al

2

Regulamentului, potrivit căruia conducătorul de vehicul implicat într-un accident

în traficul rutier este obligat: să oprească imediat vehiculul semnalizîndu-l în

conformitate cu punctul 37 subpct. 1) lit. a) sau subpct. 2) din prezentul

Regulament; să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil

provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor prevăzute

în subpct. 1) lit. c) și d) din prezentul punct; să acorde primul ajutor, să cheme

ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar

dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure transportarea

persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de

ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa,

prezentînd permisul de conducere sau alt act, precum și certificatul de

înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului; să elibereze

carosabilul deplasînd vehiculul pe acostament ori cit mai aproape de bordura

trotuarului, atunci cînd în urma accidentului nu sînt persoane decedate și/sau

traumatizate, iar prezența pe carosabil a vehiculului implicat în accident face dificil

sau blochează traficul rutier; să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce

țin de accident și a persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției

acestora pentru acordarea primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu

propriul vehicul la unitatea medicală sau centru eliberarea carosabilului; să asigure,

pe cît posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea locului accidentului; să anunțe

despre accident poliția și să rămînă pe loc pînă la sosirea lucrătorilor de poliție; să

nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum și să nu administreze

medicamente preparate în baza acestora pînă nu va fi supus testării alcoolscopice,

sau, după caz, examinării medicale și recoltării probelor biologice, a părăsit locul

accidentului rutier nominalizat.

Tot el, continuîndu-și acțiunile criminale, la 17 noiembrie 2012, în jurul orei

1910, de comun acord și împreună cu Cucu Nicolae, acționînd cu intenție directă,

prin participație, în calitate de coautor, aflîndu-se în regiunea blocului nr. 7, str.

Durlești, loc. Dumbrava, mun. Chișinău, avînd scopul eschivării de la răspundere

penală pentru fapta comisă, precum și scopul lăsării fără ajutor a unei persoane

care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a

se salva din cauza leziunilor corporale primite și neputinței, situație periculoasă în

care el însuși a pus-o, după ce, conducînd automobilul de model „Mercedes 208”

număr de înmatriculare C LS 634, a comis tamponarea pietonului Boțoc Serghei,

cauzîndu-i leziuni corporale grave, cunoscînd cu bună-știință despre primejdie și

avînd posibilitate reală de a-i acorda ajutor acestuia, a părăsit locul accidentului

rutier nominalizat, lăsînd partea vătămată în primejdie, care în rezultatul leziunilor

corporale primite a decedat.

La fel, s-a constatat, că la 17 noiembrie 2012, în jurul orei 1910, Cucu N., de

comun acord și împreună cu Tanașciuc A., acționînd cu intenție directă, prin

participație, în calitate de coautor, aflîndu-se în regiunea blocului nr. 7, str.

Durlești, loc. Dumbrava, mun. Chișinău, avînd scopul de a facilita eschivarea de la

răspundere a lui Tanașciuc A. pentru fapta săvîrșită, precum și scopul lăsării fără

ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită

3

de posibilitatea de a se salva din cauza leziunilor corporale primite și neputinței, în

condițiile în care cel vinovat știa despre primejdie și a avut posibilitatea de a

acorda ajutor părții vătămate, după ce șoferul Tanașciuc A., conducînd automobilul

de model „Mercedes 208”, numărul de înmatriculare C LS 634, a comis

tamponarea pietonului Boțoc Serghei, cauzîndu-i leziuni corporale grave,

cunoscînd cu bună-știință despre primejdie și avînd posibilitate reală de a-i acorda

ajutor părții vătămate, a părăsit locul accidentului rutier nominalizat, lăsînd partea

vătămată în primejdie, care în rezultatul leziunilor corporale primite a decedat.

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate.

Astfel, inculpatul a recunoscut vina doar în săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) și 266 Cod penal. Nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal și a declarat

că victima a apărut brusc, la o distanță de 10-12 metri. A frînat brusc și a luat

volanul spre stînga, însă nu a reușit să evite tamponarea părții vătămate, care a fost

proiectat în afara carosabilului spre dreapta. Imediat a oprit automobilul și la rugat

pe Cucu N. să coboare, și să vadă ce s-a întîmplat cu pietonul accidentat. Cucu N.

s-a întors și i-a comunicat că totul este normal, că persoana accidentată este bine și

încerca să vorbească. Ei au părăsit locul accidentului. Apoi s-au întors să vadă

starea persoanei accidentate, însă nu au reușit să identifice locul exact al

tamponării.

Inculpatul Cucu N. a relatat că se deplasa în calitate de pasager în

automobilul condus de Tanașciuc A. După tamponarea pietonului, el a coborît să

vadă ce s-a întâmplat. Victima era culcată pe spate și încerca să vorbească. S-a

întors și i-a comunicat lui Tanașciuc A. că pietonul este bine, după care au hotărît

să plece de la fața locului, apoi s-au întors. A găsit pietonul pe acostament. Acesta

a încercat să vorbească, să se miște. În acest timp, Tanașciuc A. a plecat cu mașina.

Fiind în stare de șoc și neștiind la acel moment ce să facă, a urcat într-un microbuz

de rută și a plecat acasă.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 154/2271 din 25.12.2012,

moartea lui Boțoc Serghei a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale

deschise, care s-a soldat cu fractura oaselor bolții și bazei craniului, complicată cu

hemoragii intracerebrale și subarahnoidale. La examinarea cadavrului nominalizat

au fost depistate: traumă cranio-cerebrală deschisă: fractura oaselor bolții și bazei

craniului; revărsate sanguine subarahnoidale și intracerebrale, lobii frontali,

cerebel; hemoragii în țesuturile moi a craniului; excoriații în regiunea bărbiei și

cotului stîng - leziuni ce au apărut la acțiunea unui corp contondent dar sau la

lovire de un asemenea corp, posibil în timp și în circumstanțele indicate

(accidentul rutier din 17.11.2012), leziuni calificate ca periculoase pentru viață, în

asociere calificîndu-se vătămări corporale grave care se află în legătură cauzală

directă cu survenirea morții.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență

4

decesul unei persoane, în baza art. 266 Cod penal, ca părăsirea locului accidentului

rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat

regulile de securitate a circulației, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.

264 alin. (3) Cod penal și în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca lăsarea, cu

bună-știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru

viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza neputinței, în condiția în

care cel vinovat însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață și a avut

posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate, faptă care a provocat din

imprudență decesul victimei.

Instanța a respins argumentul apărării că, prin părăsirea locului accidentului

rutier s-a produs și lăsarea în primejdie a victimei, deoarece conducătorul

mijlocului de transport, care după săvîrșirea accidentului rutier a părăsit persoana

accidentată într-o stare periculoasă pentru viață, urmează să poarte răspundere

inclusiv pentru infracțiunea specificată la art. 163 Cod penal, or, art. 266 Cod penal

nu este o normă specială în raport cu art. 163 Cod penal.

Victima infracțiunii a fost lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza

neputinței. Din materialele cauzei, inclusiv raportul de expertiză, precum și

declarațiile inculpaților, s-a constatat că, după tamponare, partea vătămată a fost

aruncată pe acostament, ulterior nu s-a mai mișcat, fiind clar că nu s-ar fi putut

îngriji de sine stătător, în circumstanțele create de persoana vinovată de comiterea

accidentului.

În sensul dispozițiilor art.163 Cod penal, a lăsa fără ajutor înseamnă a lipsi

victima de sprijin, de suport, de asistență, de îngrijire. Lăsarea fără ajutor în cauză

s-a manifestat prin eschivarea făptuitorului pentru totdeauna de la obligațiile sale.

Important în aceste condiții este că timpul cît a durat lăsarea fără ajutor a existat un

pericol real pentru viața victimei și aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a se

salva.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, că inculpatul a comis o infracțiune

gravă din imprudență și două infracțiunii mai puțin grave, că anterior nu a fost

judecat, este caracterizat pozitiv, că circumstanțe agravante n-au fost stabilite, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia, concluzionînd că corectarea și resocializarea lui

este posibilă prin aplicarea față de el a pedepsei sub formă de închisoare, în limita

sancțiunii legii penale.

solicitînd casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să fie încasat în mod solidar de la inculpați în beneficiul ei

prejudiciul moral de 1.000.000 lei.

Apelanta a indicat că instanța de fond a stabilit legătura cauzală între

acțiunile inculpaților și decesul victimei, deci soluția privind admiterea doar în

principiu a acțiunii civile este una neîntemeiată.

3.1. A declarat apel și avocatul Anatolie Barbacar, solicitînd casarea parțială

a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul

5

să fie achitat pe art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece în acțiunile ultimului

lipsește componența de infracțiune și aplicarea față de inculpat a unei pedepse

nonprivative de libertate.

Apelantul a invocat că acțiunile lui Tanașciuc A. incorect au fost calificate în

baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece însăși părăsirea locului

accidentului rutier presupune și lăsarea în primejdie a părții vătămate. El a fost

încredințat de către Cucu N. că pietonul Boțoc Serghei nu este în stare gravă.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerație că inculpatul

este caracterizat pozitiv, anterior nu a fost supus răspunderii penale și

contravenționale, s-a căit sincer de cele întîmplate, pentru prima oară a comis o

infracțiune din imprudență și una intenționată, care este ușoară, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, benevol a recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, este

căsătorit și întreține un copil minor, care este grav bolnav și necesită în permanență

tratament medical. În perioada aflării în arest la domiciliu el nu a încălcat

restricțiile impuse de instanța de judecată, în acest mod dovedind că a conștientizat

gravitatea acțiunilor sale ilegale și deja a făcut concluziile despre gravitatea

acțiunilor comise. La momentul reținerii el era angajat în cîmpul muncii, fiind

unicul întreținător în familie.

ianuarie 2015, apelul avocatului Anatolie Barbacar a fost respins ca nefondat.

Apelul reprezentantului succesorului părții vătămate a fost admis, casată

parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre.

De la Tanașciuc A. s-a încasat în beneficiul lui Boțoc E. prejudiciul moral de

100.000 lei și de la Cucu N. - 50.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a apreciat corect probele

administrate și just a încadrat juridic acțiunile inculpatului.

Motivele invocate privind nevinovăția inculpatului pe art. 163 alin. (2) lit. b)

Cod penal, au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească în instanța de fond,

care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale privind administrarea probelor.

Astfel, conducătorul mijlocului de transport, care după săvîrșirea

accidentului rutier a părăsit persoana accidentată în stare de pericol pentru viață,

urmează să poarte răspundere inclusiv pentru infracțiunea specificată la art. 163

Cod penal, or, art. 266 Cod penal nu este o normă specială în raport cu art. 163

Cod penal.

Victima infracțiunii se afla într-o stare periculoasă pentru viață, fiind

tamponată de automobilul condus de către inculpat, fiind lipsită de posibilitatea de

a se salva din cauza neputinței, or, din materialele cauzei, inclusiv din raportul de

expertiză și declarațiile însăși ale inculpaților, s-a constatat că după tamponare,

partea vătămată a fost aruncată pe acostament, iar ulterior nu s-a mai mișcat, astfel

6

fiind clar că nu s-ar fi putea îngriji de sine stătător în circumstanțele create de

persoana vinovată de comiterea accidentului. Însăși inculpatul a declarat că imediat

după tamponare, împreună cu Cucu N. au hotărît să părăsească locul accidentului,

lăsînd victima fără a-i acorda ajutor.

În sensul dispozițiilor art. 163 Cod penal, a lăsa fără ajutor înseamnă a lipsi

victima de sprijin, de suport, de asistență, de îngrijire. Lăsarea fără ajutor în cauză

s-a manifestat prin eschivarea făptuitorului pentru totdeauna de la obligațiile sale.

Important în aceste condiții este că timpul cît a durat lăsarea fără ajutor a existat un

pericol real pentru viața victimei și aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a se

salva.

Cu privire la prima calitate, subiectul trebuie să aibă posibilitatea reală de a

acorda ajutor victimei, chiar cu o anumită doză de risc pentru sine sau pentru terțe

persoane. Totodată, persoana care are posibilitatea reală de a acorda ajutor

victimei, poate să aibă sau nu obligația de a-i purta de grijă (în virtutea legii sau a

unor reguli speciale), în caz Regulamentul circulației rutiere.

Cerințele invocate în apelul avocatului privind aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, urmează a fi respinse, deoarece aceasta este un drept al instanței, dar nu

o obligație. Mai mult, inculpatul a comis un concurs de infracțiuni dintre care una

gravă, din imprudență, și două infracțiunii mai puțin grave.

Argumentele invocate în apel nu și-au găsit confirmare fiind combătute prin

probele administrate.

Pedeapsa numită este una legală, în limitele legii și corespunde personalității

inculpatului. La aplicarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de multiple date

privind personalitatea lui, de circumstanțele care atenuează pedeapsa, fiindu-i

stabilită o pedeapsă legală, care va duce la corectarea și reeducarea inculpatului.

Totodată, este întemeiat apelul înaintat de reprezentantul succesorului părții

vătămate, Boțoc Elena, și urmează a fi admis, cu încasarea de la Tanașciuc A. a

prejudiciul moral de 100.000 lei, și de la inculpatul Cucu N. a prejudiciul moral de

50.000 lei, în favoarea ultimei, luînd în considerare caracterul și gravitatea

suferințelor psihice și fizice suportate de ea.

casarea parțială a hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care Tanașciuc A. să fie achitat pe art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal,

deoarece în acțiunile ultimului lipsește componența de infracțiune și aplicarea față

de inculpat a unei pedepse nonprivative de libertate.

Recurentul a invocat că:

a) instanțele nu au luat în considerație că inclusiv acțiunile pietonului au

dus la tamponarea acestuia, el a ignorat prevederile art. 113 p. 1), 4), 5) al

Regulamentului Circulației Rutiere. Tamponarea pietonului a avut loc pe partea

dreaptă a drumului, acesta se deplasa pe timp de noapte în condiții de vizibilitate

redusă și nu purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante;

b) acțiunile inculpatului greșit au fost calificate și în baza art. 163 alin. (2)

lit. b) Cod penal, deoarece însăși părăsirea locului accidentului rutier presupune și

lăsarea în primejdie a părții vătămate. El a fost încredințat de către Cucu N. că

7

pietonul nu este în stare gravă. În situația nominalizată în acțiunile lui Tanașciuc A.

lipsește intenția de a comite infracțiunea incriminată lui, prevăzută de art. 163 Cod

penal.

Nu este necesară calificarea suplimentară conform art. 163 Cod penal, dacă

victimei omorului intenționat sau a altei infracțiuni ce implică violența nu i se

acordă ajutor de către subiectul acelei infracțiuni, atunci cînd ea se află într-o stare

periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva. Infracțiunea de

lăsare în primejdie este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată din

momentul în care victima a fost lăsată fără ajutor. Latura subiectivă a infracțiunii

specificate la art. 163 Cod penal se exprimă, în primul rînd, în vinovăție sub formă

de intenție directă.

Motivele infracțiunii în cauză pot fi diverse: egoismul; lașitatea; indiferența

etc. Utilizată în art. 163 Cod penal, formula „cu bună-știință” indică asupra faptului

că subiectul are certitudinea că persoana, pe care o lasă fără ajutor, se află într-o

stare periculoasă pentru viață și că aceasta e lipsită de posibilitatea de a se salva.

Atunci cînd făptuitorul pune victima într-o situație periculoasă pentru viață, el își

dă seama de aceasta. Mai mult, făptuitorul dorește ca victima să se afle într-o

asemenea situație. Însă cînd făptuitorul manifestă imprudență față de apariția și

evoluarea stării de pericol pentru viața victimei - în rezultat ea fiind lăsată fără

ajutor și decedînd - răspunderea penală se va aplica, după caz, potrivit art. 149,

183, 264 sau altor articole din Codul penal.

În acțiunile inculpatului Tanașciuc A. lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 163 Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanțele nu au luat în considerație că inculpatul este

caracterizat pozitiv, anterior nu a fost supus răspunderii penale și contravenționale,

s-a căit sincer de cele întîmplate, pentru prima oară a comis o infracțiune din

imprudență și una intenționată, care este ușoară, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, benevol a

recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, este căsătorit și întreține un

copil minor, care este grav bolnav și necesită în permanență tratament medical. În

perioada aflării în arest la domiciliu nu a încălcat restricțiile impuse de instanța de

judecată, în acest mod dovedind că a conștientizat gravitatea acțiunilor sale ilegale,

deja a făcut concluziile despre gravitatea acțiunilor comise. La momentul reținerii

era angajat în cîmpul muncii, este unicul întreținător în familie.

La determinarea și încasarea cuantumului prejudiciului moral cauzat,

instanța urma să n-a luat în considerație că însăși condamnarea inculpatului

constituie în sine o satisfacție morală pentru partea vătămată.

Inculpatul nu a negat faptul cauzării daunelor morale succesorului victimei și

a declarat că se va conforma hotărîrii instanței de judecată, va achita despăgubirea

morală exprimată în echivalent bănesc stabilită de către instanța de judecată;

c) prin decizia instanței de apel, termenul ispășirii pedepsei cu închisoarea

lui Tanașciuc A. a fost calculat din 27.01.2014 cu includerea termenului aflat în

arest la domiciliu din 26.11.2012 pînă la 27.01.2014. Astfel, eronat a fost calculat

8

termenul ispășirii pedepsei de către Tanașciuc A., acestuia nefiindu-i inclusă

perioada aflării în stare de arest din 27.01.2014 pînă la 27.01.2015.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12)

Cod de procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

materialelor dosarului și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, inclusiv pe temeiul că instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde (pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat care ar fi esența circumstanțelor că instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde, fiind totalmente omisă argumentarea ilegalității hotărîrilor

contestate în acest sens, cu specificarea unor concrete erori de drept în aspectul dat

(pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut în această parte, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că motivele specificate în recursul ordinar și

reproduse la pct. 5 lit. a) din prezenta decizie, nu au fost invocate și în apel (pct. 3-5

din decizie).

9

Rezultă, că recursul ordinar în aspectul vizat nu are niciun suport legal.

În al treilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) și 12) Cod de

procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comisă de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și cu referire la argumente din recursul dat,

specificate la pct. 5 lit. b) din decizie, se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

inculpatului, încadrarea juridică a acțiunilor lui și pedeapsa aplicată acestuia, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpaților, raportul de expertiză medico-legală nr. 154/2271 din

25.12.2012, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Este de menționat că art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal prevede răspundere

penală pentru infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei, adică lăsarea, cu bună-

știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață

și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza neputinței, dacă cel vinovat

însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață și a avut posibilitatea de a

acorda ajutor părții vătămate, faptă care a provocat din imprudență decesul

victimei.

Totodată, art. 266 Cod penal prevede răspundere penală pentru infracțiuni în

domeniul transporturilor, adică părăsirea locului accidentului rutier de către

persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de

securitate a circulației, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 alin.

(3) și (5).

Prin urmare, aceste infracțiuni au obiecte juridice și semene ale componenței

infracțiunii absolut diferite și instanțele întemeiat au calificat separat acțiunile

inculpatului în baza articolelor nominalizate, în strict corespundere cu prevederile

art. 113 alin. (1), 114 Cod penal, conform căror se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, calificarea infracțiunilor în cazul unui concurs de

infracțiuni se efectuează cu invocarea tuturor articolelor sau alineatelor unui singur

articol din legea penală care prevăd faptele prejudiciabile săvîrșite.

10

La stabilirea pedepsei instanțele de fond și de apel just și argumentat au

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale (pct. 2, 4 din decizie).

Mai mult, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în

alt sens decît cel pe care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, motivele menționate au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2, 4, 5 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărîrea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

În același timp, chestiunile invocate de recurent și reproduse la pct. 5. lit. c)

din decizie, nu constituie temeiuri de drept pentru un recurs ordinar, din categoria

celor conținute în art. 427 Cod de procedură penală și urmează a fi soluționate în

altă procedura, cea prevăzută la art. 249, 469 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că în acțiunile

inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii, că faptelor săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică corectă, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate

conform prevederilor legale, că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

11

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Anatolie Barbacar,

în numele inculpatului Tanașciuc Andrei Simion, împotriva deciziei Colegiului

penal Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iunie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

12