1ra-914/16 — art.187 alin.2 lit.e,f, CP

Dosarul nr. 1ra-914/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Diaconov Vitalii, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 14 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Diaconov Vitalii Nicolae, a.n. 18.06.1976,

originar și domiciliat în mun. Chișunău, str. Ioan

Viteazul, 11 ap. 33,

Termenii de examinare a cauzei:

Instanța de fond 01.04.2014 - 14.04.2015;

Instanța de apel 12.07.2015 - 22.10.2015;

Instanța de recurs 29.03.2016 - 20.04.2016;

C O N S T A T Ă:

Diaconov Vitalii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, fără aplicarea amenzii,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu art. 84 Cod penal, la pedeapsa stabilită prin sentința

nominalizată s-a adăugat, prin cumul total, pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Grigoriopol din 17 februarie 2014, stabilindu-i lui Diaconov Vitalii

pedeapsa definitivă sub formă de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis și amendă în mărime de 500 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani, cu executarea acestora de sinestătător.

Diaconov Vitalii la 09.01.2014, în perioada de timp de la ora 14:00 pînă la ora

15:00, aflîndu-se la domiciliul său amplasat pe str. Ioan Viteazul, 11 ap. 33, mun.

1

Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane și

însușirii lor ulterioare, a inițiat un conflict cu Sacara Mihail, în cadrul căruia i-a

aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste toată suprafața corpului, apoi

în mod deschis i-a sustras 4 telefoane mobile: - două telefoane mobile de model

„Samsung" ambele în valoare de 2400 lei MDL, un telefon de model 'Nokia" în

valoare de 400 lei, un telefon de model "Unite" în valoare de 1000 lei, iar din

buzunarul din spate al pantalonilor, un portmoneu în care se aflau bani în sumă de

700 lei, după ce bunurile date le-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Sacara

Mihail un prejudiciu material în sumă totală de 4500 lei MDL, ceea ce constituie

proporții considerabile.

solicitînd achitarea sa, deoarece el nu a comis infracțiunea incriminată.

octombrie 2015, s-a admis din alte motive apelul declarat, casată sentința,

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează:

Diaconov Vitalii Nicolae recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187

alin. 2 lit. e) și f) Cod penal la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, fără amendă,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

de fond, apreciind probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, din punct

de vedere al pertinenței, concludentei și utilității lor, a conchis corect că acțiunile

lui Diaconov Vitalii se încadrează în baza art. 187 alin (2) lit. e),f) Cod penal-jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Necătînd la faptul că inculpatul Diaconov Vitalii în cadrul instanței de apel a

neagat culpabilitatea sa în comiterea infracțiuni incriminate, vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii încriminate a fost dovedită pe deplin prin probele

cercetate de către instanța de fond, verificate și reținute și de către instanța de apel

și anume prin declarațiile părții vătămate Sacara Mihail, a martorilor Ciobanu

Olesea și Vanica Tatiana inclusiv și probele scrise:

- procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea din 16.01.2014. verificat în

instanța de avei (f.d. 5);

- procesul-verbal de ridicare si cercetare a obiectelor ridicate din

27.01.2014, conform căruia de la cet. Munteanu Anatolie, care a declarat că a

procurat telefoanele de la Diaconov Vitalii, au fost ridicate telefonul mobil de

2

model „Samsung,, cu IMEI 35753003590954/3 și telefonul de model "Samsung"

cu IMEI35861403026560/3 (f.d. 21 -22);

- ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penala

din 27.01.2014, conform căreia în calitate de corp delict la cauza penală au fost

recunoscute și anexate telefoanele mobile de model :,Samsung:,GT-5230 cu IMEI

35753003590954/3, "Samsung" GT-5230 IMEI 35861403026560/3 ridicate de la

Munteanu Anatolie, care au fost examinate prin procesul verbal de examinare a

obiectului din 27.01.2014 (f.d. 23).

În urma verificării probelor menționate supra, instanța de apel a ajuns la

concluzia că instanța de fond corect a apreciat ca critice declarațiile inculpatului

Diaconov Vitalii, cît și a martorului Vanica Tatiana - concubina inculpatului,

precum că inculpatul nu a sustras telefoanele mobile și banii de la partea vătămată,

acestea fiind găsite de către el a doua zi în apartament, considerîndu-le drept o

modalitate de evitare a răspunderii penale și care au fost combătute prin totalitatea

de probe cercetate în cadrul ședinței de judecată, cum ar fi declarațiile atît a părții

vătămate Sacara Mihail, cît și a martorului Ciobanu Olesea, din care reiese că

inculpatul Diaconov Vitalii, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, i-a aplicat

multiple lovituri pătimitului, și ulterior pătimitului Sacara Mihail, i-a sustras în

mod deschis telefoanele și portmoneul cu bani. După comiterea jafului, a doua zi

personal a vîndut două telefoane lui Munteanu Anatolie. Acesta la momentul

procurării telefoanelor la fotografiat pe Diaconov Vitalii și a prezentat poza dată la

solicitare cît pătimitului atît și colaboratorilor de poliție.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a conchis că

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 76 și 77 Cod penal, însă

necătînd la faptul că prima instanță a determinat corect vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii de jaf și a stabilit o pedeapsă echitabilă inculpatului, totuși

instanța de fond a stabilit eronat tipul penitenciarului în care Diaconov Vitalii

urmează să-și ispășească pedeapsa, indicînd în mod greșit că inculpatul urmează

să-și ispășească pedeapsa în penitenciar de tip închis.

La acest capitol instanța de apel a menționat că:

- în conformitate cu art. 72 Cod penal - (1) Pedeapsa cu închisoare se execută

în următoarele penitenciare: a) de tip deschis; b) de tip semiînchis; c) de tip

închis. (2) În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate

la închisoare pentru infracțiuni săvîrșite din imprudență. (3) În penitenciare de tip

semiînchis executa pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru

infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvîrșite cu intenție. (4) În

penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

3

pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și persoanele

care au sîvîrșit infracțiuni ce constituie recidivă;

- prin prisma art. 16 Cod penal, infracțiunea de jaf - art. 187 alin. (2) Cod

penal comisă de către inculpatul Diaconov Vitalii se atribuie la categoria celor

grave;

- instanța de fond nu a constatat că infracțiunea ar fi fost comisă de inculpat în

stare de recidivă.

În asemenea circumstanțe, pentru comiterea unei infracțiuni grave, prin

prisma prevederilor art. 72 alin. (3) Cod penal instanța de apel a stabilit că

inculpatul urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis și nu în

penitenciar te tip închis după cum a indicat prima instanță.

Instanța de apel a reținut și faptul că, instanța de fond în conformitate cu art.

84 Cod penal, la pedeapsa stabilită inculpatului a adăugat, prin cumul total,

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Grigoriopol din 17.02.2014 în baza art.

264/1 alin. (1) Cod penal sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani, stabilindu-i lui Diaconov Vitalii pedeapsa definitivă sub formă de

5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare și amendă în mărime de 500 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani, cu executarea acestora de sinestătător.

Însă, în ședința instanței de apel, avocatul inculpatului a prezentat instanței de

judecată Decizia Curții de Apel Chișinău din 18.09.2015 conform căreia a fost

admis recursul inculpatului Diaconov Vitalii declarat împotriva sentinței

Judecătoriei Grigoriopol din 17.02.2014, fiind casată sentința și s-a dispus

rejudecarea cauzei în alt complet de judecători.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a constatat că în această situație nu

poate fi stabilită lui Diaconov Vitalii pedeapsa definitivă în baza art. 84 Cod penal

prin cumul de pedepse pentru concurs de infracțiuni, deoarece la moment nu există

o sentință definitivă în acest sens, motiv pentru care instanța de apel a casat

sentința primei instanțe și în această parte, excluzînd aplicarea art. 84 Cod penal.

Vitaliii, prin care solicită casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărîri de

achitare, deoarece nu se consideră vinovat de cele încriminate.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece nu îndeplinește

cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

4

citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură

penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei,

iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de

instanță.

În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede

16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin

unul din temeiurile normei menționate.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de

drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind

ilegale.

Mai mult ca atît pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel

ca instanță de apel, la caz sentința judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14

aprilie 2015 a fost contestată cu apel și Curtea de apel Chișinău s-a expus asupra

acestuia prin decizia din 22 octombrie 2015, însă potrivit recursului declarat

aceasta nu se contestă, recursul referindu-se doar la sentință.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe

care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

5

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrilor,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod

de procedură penală.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție –

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Diaconov Vitalii,

împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14 aprilie 2015, în

propria cauza penală, pe motiv că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 18 mai 206.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6