2ra-2569/13 — atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent

prima instanță: Judecătoria dosar nr:2ra-2569/13

judecător –T.Troianovschi

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători –Ana Panov

Sergiu Arnăut

Tamara Pelin

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței , judecătorul – Iulia Sîrcu

Judecători –Ion Vîlcov, Vera Macinskaia

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Don Elena

și Cebotarenco Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de

Don Elena și Cibotarenco Vera împotriva Primăriei Susleni, raionul Orhei cu

privire la atribuirea în proprietate privată a cotei de teren, împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel

declarată de Don Elena și Cebotarenco Vera și menținută hotărârea Judecătoriei

Orhei din 07 decembrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,

constată

La 25 septembrie 2013, Don Elena și Cebotarenco Vera s-au adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Susleni, raionul Orhei, solicitînd

atribuirea a cîte o cotă parte de pămînt fiecăreia.

În motivarea acțiunii, reclamantele au indicat că, tatăl Ion Don a fost judecat

în baza art.541 Cod penal în 1946 și condamnat la 10 ani închisoare. Tot atunci i-a

fost confiscată toată averea inclusiv pămîntul. În anul 1990 a fost reabilitat, însă

averea sub formă de pămînt nu i-a fost restituită.

Indică reclamantele că, prin hotărâre judecătorească au dobîndit restituirea

bunurilor. În ce privește terenul agricol nu li s-a restituit, deoarece conform Legii

terenul nu se restituie. Menționează reclamantele că, tatăl lor a decedat în 1963, din

care temei n-au putut solicita atribuirea cotei de teren echivalent. Ele la fel nu s-au

adresat pînă la 01.01.1999, la primărie cu astfel de cerere din motiv, că nu au

cunoscut legea. Menționează reclamantele că, nici la locul de domiciliu

corespunzător Chișinău sau Ștefan Vodă n-au depus cereri privind atribuirea

cotelor de teren echivalent.

Solicită, reclamantele admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea

Primăriei să le atribuie cîte o cotă parte în natură fiecărei ca cotă echivalentă în

baza art.12 Cod funciar și anume cîte 1, 25 ha.

În cazul în care primăria nu are terenuri libere, să le fie compensate cotele în

formă bănească.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 07.12.2012, cererea de chemare în

judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Don Elena și Cebotarenco

Vera la 03 ianuarie 2013 au declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Don Elena și Cebotarenco Vera și menținută hotărârea

Judecătoriei Orhei din 07 decembrie 2012.

La 07 iunie 2013, Don Elena și Cebotarenco Vera au declarat apel

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013 și hotărârii Judecătoriei Orhei

din 07 decembrie 2012, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului, recurentele au invocat încălcarea normelor de drept

material.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul declarat de Don Elena și Cebotarenco Vera în termen,

deoarece copia deciziei a fost expediată în adresa părților la 29.04.2013 ( f.d.66).

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului):

(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în

care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

2

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Don Elena și Cebotarenco

Vera este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3), (4) CPC RM.

La caz, recurentele au invocat drept temei de recurs că instanțele

judecătorești au aplicat eronat normele de drept material.

Argumentele recurentelor, Don Elena și Cebotarenco Vera, invocate în

cererea de recurs, precum că, instanțele judecătorești nu au luat in consideratie

prevederile art.32 alin. 3 Cod funciar, conform căruia proprietarii terenurilor vor fi

despăgubiți cu teren echivalent sau în bani, pentru terenurile retrase în terenul

public, Colegiul le considera ca fiind declarative și lipsite de supot juridic,

deoarece oricine pretinde un drept este obligat să demonstreze temeiurile de fapt și

de drept al pretențiilor indicate.

Mai mult decît atît, potrivit Legii nr.1225 din 08.12.1992 ,,Privind

reabilitarea victimilor regresiilor politice”, art.12 restituirea bunurilor, recuperarea

valorii acestora prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice nu se restituie terenurile, pădurile, plantațilile multianuale, obiectivele

scoase din circuitul civil, precum și alte bunuri confiscate, naționalizate sau scoase

în orice alt mod din posesie, din considerente ce nu au legătură cu represiunile

politice, iar în baza Legii nr.656 din 22.10.1998 , art.21 alin. 3 ,, Pretențiile ce țin

de atribuirea cotelor de teren echivalent vor fi prezentate primăriilor, satelor sau

orașelor respective, pînă la 01.01.1999. După expirarea acestui termen, pretențiile

nu vor fi examinate ”.

Distinct de cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reține că hotărîrile contestate au fost

adoptate cu aplicarea corectă a legii materiale.

Instanțele judecătorești au examinat pricina sub toate aspectele , au apreciat

corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către de

Don Elena și Cebotarenco Vera, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate

atît în prima instanță cît și în instanța de apel, cărora instanțele judecătorești le-au

dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerințelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

3

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În același timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate și a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către de Don Elena și Cebotarenco

Vera ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către de Don Elena și Cebotarenco Vera, se consideră

ca inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Vîlcov

Vera Macinskaia

4