1ra-204-2015 — art.264 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-204/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 februarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014 în cauza penală

privindu-l pe

Magal Andrei Gheorghe, născut la 16 decembrie

1987, originar și domiciliat în s.Cucuruzeni, r-nul

Orhei.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

procedură penală, a constatat că Magal Andrei, la 28 aprilie 2014, aproximativ pe la ora

23.45, conștientizînd caracterul ilicit al acțiunilor sale și urmările prejudiciabile care

puteau surveni, avînd permis de conducere, fiind în stare de ebrietate grad avansat,

aflîndu-se la volanul automobilului de model „VAZ 21063", cu n/î OR BF 603, care era

într-o stare tehnică bună, deplasîndu-se pe drumul public din vecinătatea Casei de Cultură

a s.Cucuruzeni, r-nul Orhei, vis-a-vis de gospodăriile locatarilor Olari Constantin și

Țurcan Ion, încălcînd regulile de securitate a circulației rutiere, a comis tamponarea

pietonului Dvornic Tudor ce se deplasa pe acostamentul drumului, în rezultatul cărui fapt

pietonului i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.138/D din

03 iunie 2014, leziuni corporale grave.

T.Dvornic, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul A.Magal să fie

condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, invocînd că prima

instanță nu a apreciat obiectiv circumstanțele cauzei, că inculpatul a comis infracțiunea în

1

stare de ebrietate alcoolică, pînă la examinarea cauzei inculpatul nu a demonstrat căință

sinceră, nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, nu a recuperat prejudiciul material, ceea

ce poate fi interpretat numai sub aspectul că nu regretă de cele săvîrșite, pedeapsa aplicată

inculpatului nu este proporțională cu fapta comisă, nefiind realizat scopul pedepsei penale

de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea de noi

infracțiuni, considerînd că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința

inculpatului nu poate fi atins decît prin aplicarea pedepsei cu închisoarea;

- partea vătămată T.Dvornic, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

condamnat la pedeapsă fără aplicarea art.90 Cod penal, motivînd că acesta nu și-a cerut

scuze pentru cele întîmplate și nu a recuperat cheltuielile suportate pentru tratament.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și părții vătămate.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, dînd probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția inculpatului A.Magal în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a

ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de art.7, 61, 75 Cod

penal, luînd în considerație comportamentul pertinent al inculpatului, care și-a recunoscut

vina și s-a căit în cele comise, precum și de gravitatea infracțiunii săvîrșite, pedeapsa

stabilită de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe

un termen de 4 ani, fiind într-un raport rezonabil cu fapta comisă și scopul sancțiunii

penale.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a concluzionat că, în speță, este

posibilă corectarea inculpatului fără privarea acestuia de libertate, prin suspendarea

executării pedepsei numite, sancțiunea aplicată încadrîndu-se în dispozițiile legale ce

instituie dreptul instanței de a suspenda condiționat executarea pedepsei, iar privarea

inculpatului de dreptul special de conducere a unității de transport asigură suficient

neadmiterea pe viitor a comiterii unei infracțiuni similare.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele invocate în apel

referitor la blîndețea pedepsei în raport cu fapta comisă, deoarece scopul pedepsei penale

nu este încarcerarea făptuitorului, ci aplicarea măsurilor suficiente pentru a asigura

corectarea și reeducarea acestuia în vederea preîntîmpinării necomiterii pe viitor a unor

infracțiuni.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, caracterul social-periculos al

acțiunilor inculpatului prin faptul comiterii infracțiunii în stare de ebrietate, nu justifică

privarea acestuia de libertate în condițiile expuse, iar atitudinea corespunzătoare a acestuia

este asigurată de Lege prin instituirea unor condiții imperative ce urmează a fi respectate

de către acesta, sub sancțiunea anulării suspendării executării sentinței, astfel încît, în

speță sînt suficient asigurate condițiile pentru a determina inculpatul să nu comită alte

infracțiuni.

Instanța de apel a respins ca nefondate și argumentele părții vătămate referitor la

faptul că acestuia nu i-a fost recuperat prejudiciul cauzat, or, soluționarea chestiunii date

ține deja de competența instanțelor civile și nu poate fi considerată ca fiind determinantă

la stabilirea pedepsei inculpatului.

2

T.Cojocaru care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului cu

excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, pe motiv că instanțele de judecată nu

au ținut cont că inculpatul a comis accidentul rutier în stare de ebrietate, de

comportamentul acestuia față de partea vătămată pe tot parcursul examinării cauzei, astfel

considerînd că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai în condițiile

izolării lui de societate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temei de casare a deciziei instanței

de apel pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii contestate.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărîrile instanțelor numai referitor la suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui A.Magal pe termen de probă.

Motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat

pedeapsa și greșit a aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal î-l consideră

neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.264 alin.(4) Cod penal, în baza căruia A.Magal a fost declarat

vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 4 la 8 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani.

În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui A.Magal i-a fost stabilită

pedeapsa în baza art.264 alin.(4) Cod penal de 4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de

3 ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvîrșite din imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că la aplicarea

pedepsei s-a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de

3

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În

continuare, instanța a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei și căința

sinceră a inculpatului în cele săvîrșite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

acceptarea examinării cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, tragerea la

răspundere penală pentru prima dată, precum și că nu se află la evidența medicilor

narcolog și psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv. Astfel, instanța a conchis că

corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, fiind stabilită în termen de pînă la 7 ani.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile legii,

iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de 4

ani stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a

pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei

infracțiuni de categorie gravă.

Colegiul conchide că concluzia instanțelor corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Deci, analizînd

materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo

eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 90

Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, în limita sancțiunii normei penale în baza

căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de

toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei. Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată

inculpatului este individualizată conform prevederilor legale.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Magal

Andrei, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4