1ra-1531/2014 — art264 alin3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art264 alin3 CP
- Temei legal
- art..427 alin.1 p. 6,10 CPP
1ra-1531/2014 — art264 alin3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1531/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,
judecînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 iunie 2014, în cauza penală
în privința lui
Cociurca Andrei Victor, născut
la 13 noiembrie 1981, originar din or. Briceni,
locuitor în mun. Chișinău, str. Dimo 29/4, ap.
17.
Termenul de examinare a cauzei:
- prima instanță: 15.05.2013– 10.01.2014;
- instanța de apel: 25.02.2014- 09.07.2014;
- instanța de recurs: 22.08.2014- 05.11.2014;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința judecătoriei Telenești din 10 ianuarie 2014, Cociurca
Andrei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5(cinci) ani
închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod
penal, pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 1(unu) an.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul
Cociurca Andrei, la 27.09.2012, în jurul orei 20.40, conducînd microbuzul de
model „Mercedes Sprinter 318 CDI" cu n/î KBC 145 pe traseul republican M-2
Bălți-Chișinău în direcția or. Chișinău, în apropierea s. Sărătenii - Vechi r-nul
Telenești, încălcînd prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b), pct. 34 alin. (2) lit. a), b),
pct. 45 alin. (1) lit. a), b), c), d) ale RCR, a tamponat din spate pe cet. Cotorobai
Boris, care se deplasa cu bicicleta în aceeași direcție de deplasare, în rezultatul
cărui fapt ultimul s-a ales cu leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în
urma cărora a decedat pe loc.
1
Nefiind de acord cu sentința, avocatul Andrei Lavric în numele
inculpatului a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea
unei noi hotărîri de achitare .
În motivarea apelului a invocat, că instanța de fond nu a examinat toate
circumstanțele cazului, nu s-a ținut cont de principiul imparțialității, a luat o soluție
contrară probelor prezentate și examinate în cadrul ședinței, dîndu-le o apreciere
incorectă în defavoarea inculpatului, iar la unele probe nu s-a referit în general.
La încasarea prejudiciului material instanța face referire la art. 123 CPC
invocînd faptele unanim cunoscute care nu se cer dovedite - afirmație neclară.
Faptul că funerariile necesită anumite cheltuieli, pot fi unanim cunoscute însă nu și
valoarea lor care poate fi diferită după situație. Instanța a încasat de la inculpat
suma solicitată de succesorul părții vătămate care nu este probată.
3.1. Inculpatul în ședința instanței de apel a solicitat admiterea apelului,
totodată fiind de acord cu sentința adoptată, exprimîndu-și dezacordul doar în
partea privării sale de dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece
conducerea mijlocului de transport este unica sa sursă de existență.
3.2. Avocatul inculpatului în ședința instanței de apel a solicitat admiterea
apelului declarat, din motivele invocate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 iunie 2014,
s-a admis apelul declarat de către avocatul A. Lavric în interesele inculpatului, s-a
casat sentința parțial, în latura pedepsei, cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care
lui Cociurca Andrei Victor considerat condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b)
Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 5 (cinci) ani
închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea s-a suspendat condiționat
pe un termen de probă de 2 (doi) ani.
În rest s-au menținut dispozițiile sentinței.
4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că,
instanța de fond, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire
penală și verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin.
(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt
și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Cociurca
Andrei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a apreciat, că există temei legal pentru casarea
hotărîrii atacate în partea numirii pedepsei inculpatului, dat fiind faptului, că
instanța de fond, la aplicarea pedepsei inculpatului, nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal în ce privește scopul pedepsei penale și
2
criteriile generale de individualizare a pedepsei și nu în deplină măsură a ținut
cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Colegiul a conchis că, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, deoarece
inculpatul se caracterizează din punct de vedere pozitiv la locul de trai, anterior n-
a fost condamnat, este văduv și are la întreținere doi copii minori, parțial a achitat
cheltuielile pentru înmormîntare.
Instanța de apel a considerat, că pe cauză sunt prezente circumstanțe
excepționale, care servesc temei pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal și
anume: prezența a 2 copii minori la întreținerea inculpatului, care este unicul
întreținător, deoarece este văduv, precum și faptul că conducerea mijlocului de
transport este profesia sa și unica sursă de existență, care de altfel i-ar permite să
achite părții vătămate prejudiciul material și moral, pe care 1-a recunoscut integral
și este gata să-1 achite. Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia de nu a
aplica pedeapsa complementară obligatorie, sub formă de privarea de dreptul de a
conduce mijloacele de transport.
La numirea pedepsei instanța de apel a luat în considerație și faptul, că
inculpatul a achitat deja o parte din cheltuielile suportate de succesorul părții
vătămate pentru înmormîntare, precum și faptul recunoașterii acțiunii civile
admise de către instanța de fond, pe care inculpatul este disponibil să o achite în
timpul apropiat.
În acest sens, Colegiul a respins argumentele invocate în apel, referitoare la
achitarea inculpatului și încasarea neîntemeiată de către instanța de fond a
prejudiciului material și moral, or, inculpatul în ședința instanței de apel a
recunoscut acțiunea civilă înaintată și este de acord cu suma prejudiciului care a
fost încasată de la acesta.
Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs ordinar, invocînd
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd
casarea acesteia, cu menținerea sentinței.
În motivarea recursului se indică, că la stabilirea pedepsei instanța de apel
nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel pripit și
nefondat a ajuns la concluzia privind aplicarea art. 79 Cod penal. Prezența
circumstanțelor atenuante indicate în decizie, cu recunoașterea parțială de către
inculpat a vinei sale în comiterea infracțiunii imputate, fără ca ultimul să fi
conștientizat total că din culpa lui (imprudență) a decedat o persoană și neaplicarea
față de Cociurca Andrei a pedepsei complementare obligatorii cu privarea de
dreptul de a conduce mijloacele de transport indică la ineficienta pedepsei penale
în raport cu restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
3
prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor
persoane, ceea ce ar conduce, în final, la neatingerea scopului pedepsei penale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că
recursul depus de procuror are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de
procedură penală, care stipulează că, instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual-
penale, fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
făptuitorului, însă critică hotărîrea în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea
prevederilor art. 79 Cod penal și anume neaplicarea față de inculpat a pedepsei
complimentare obligatorii - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de
transport.
Colegiul penal constată întemeiată concluzia instanței de apel privind
neaplicarea pedepsei complementare obligatorii - privarea de dreptul de a
conduce mijloacele de transport, luînd în considerație circumstanțele atenuante și
excepționale reținute în cauză și anume: prezența a 2 copii minori la întreținerea
inculpatului care este unicul întreținător, deoarece este văduv, precum și faptul că
conducerea mijlocului de transport este profesia sa și unica sursă de existență, care
de altfel i-ar permite și să achite părții vătămate prejudiciul material și moral, pe
care 1-a recunoscut integral, o parte deja fiind achitată.
4
Colegiul reține că instanța de apel corect a constatat prezența circumstanțelor
excepționale, ce au permis neaplicarea pedepsei complementare - privarea de
dreptul de a conduce mijloacele de transport.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis
eroarea de drept prevăzută în pct.6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură
penală la care se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a
soluției adoptate, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 25 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Cociurca
Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 03 decembrie 2014.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Iurie Diaconu
5