1ra-1555/14 — Art. 264 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04 martie 2014, în procedura simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Munteanu Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an. Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată pe un termen de probă de 1 (unu) an.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, la 16 iulie 2013, aproximativ la ora 0243, conducând automobilul de model „VAZ -21213", cu n. î. CL AJ 512, inculpatul Munteanu Vasile Andrei se deplasa pe teritoriul mun. Chișinău, șos. Muncești din direcția or. Codru spre centrul mun. Chișinău. În timpul deplasării, neajungînd la stația de alimentare „Tirex Petrol", amplasată pe șos. Muncești 631/1, mun. Chișinău, inculpatul Munteanu Vasile nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii 1 de circulație și modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile punctului 45 subpunctul 1) a Regulamentului circulației rutiere, conform căruia „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția sau reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră", subpunctul 2) a aceluiași Regulament, conform căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului", iar ca urmare a pierdut controlul asupra conducerii mijlocului de transport, în consecință a intrat pe banda de circulație cu sens opus, tamponîndu-se într-un copac de pe acostamentul părții carosabile. În rezultatul accidentului rutier pasagerul automobilului de model „VAZ 21213" cu n/î CL AJ 512, partea vătămată Cernețchii Silvia Ion a decedat la fața locului în urma traumelor primite.

Nefiind de acord cu sentința a declarat apel procurorul, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie condamnat la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. Acuzatorul a contestat sentința la blîndețea pedepsei și anume în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, considerînd necesar ca în privința inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă prin închisoare, deoarece la 16.07.2013, el a comis un accident rutier provocînd decesul unei persoane, mai mult ca atît, conform raportului expertizei auto-tehnice, la autovehiculul de model "Vaz 21213", cu n/î CL AJ 512, nu s-au stabilit careva defecțiuni tehnice sau neajunsuri, astfel, inculpatul a manifestat o ignorare a Regulamentului Circulației Rutiere și fiind la volan, nu a conștientizat că mijlocul de transport este un izvor de pericol social sporit pentru toți participanții la trafic.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014, a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței instanței de fond. 4.1. La adoptarea soluției instanța de apel uzînd de dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin efectuarea atît a unei aprecieri proprii asupra veracității fiecărui mijloc de probă în parte, cît și a unei aprecieri de ansamblu a concluziei finale dedusă din totalitatea probelor administrate, și-a format o convingere intimă, proprie cu privire la starea de fapt și de drept, similară cu cea constatată de prima instanță cu privire la existența infracțiunii, la vinovăția inculpatului, la calificarea faptei reținute în sarcina inculpatului Munteanu Vasile, 2 anume art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat decesul unei persoane. Astfel, au fost considerate ca fiind pertinente, concludente, utile și veridice probele puse la baza condamnării inculpatului, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului și schema acestuia din 16 iulie 20.5 (f.d.11-19), conform căruia a fost cercetat locul accidentului rutier produs, procesul-verbal de examinare a obiectului din 16 iulie 2013 (f.d.21-24), conform căruia a fost examinat automobilul de model „VAZ 21213", cu n/î CL AJ 512, implicat în accidentul rutier, ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict la cauzat penală din 16 iulie 2013 (f.d.26) conform căruia automobilul de model „VAZ 21213", cu n/î CL AJ 512, a fost recunoscut în calitate de corp delict și anexat la cauza penală, ordonanța de restituire a corpului delict din 09 septembrie 2013 (f.d.28) conform căreia corpul delict i-a fost restituit proprietarului Munteanu Andrei, raportul de constatare medico-legală, nr. 1252 din 20 noiembrie 2013 (f.d.30-32), conform căruia părții vătămate Cernețchii Silvia i-au fost cauzate vătămări corporale grave, care se află în legătură directă cu survenirea decesului, raportul de expertiză medico-legală, nr. 88/1252 „D" din 20 noiembrie 2013 (f.d.- 36), conform căruia a fost confirmată concluzia sus indicată privind vătămările corporale și motivul decesului părții vătămate. Cît privește pedeapsa aplicată, care este de fapt și obiectul apelului, Colegiul penal a reținut faptul că, sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală. Criticele formulate de apelant prin care se susține că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal, sunt nefondate or, instanța de fond le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, sentința întru totul corespunde prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de apel și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune. Cu privire la cerința apelantului privind executarea reală a pedepsei cu închisoare, s-a menționat că nu poate fi admisă, în condițiile în care sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerînd-o drept una echitabilă, ținînd cont de circumstanțele atenuante menționate, cît și de comportamentul postinfracțional al vinovatului, exprimat prin scuzele vinovatului aduse reprezentantului victimei după săvîrșirea infracțiunii, conștientizarea faptelor comise, lipsa pretențiilor materiale și morale față de cel vinovat, fapt confirmat și în cadrul ședinței instanței de apel de către reprezentantului victimei Eugenia Cernețchii. 3 Careva interdicții pentru condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de alin. (4) art. 90 Cod penal nu au fost constatate. Față de toate aspectele expuse, Colegiul a apreciat ca nu se impune reconsiderarea pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, respectiv al înăspririi pedepsei prin operațiunea de individualizare, iar hotărîrea pronunțată asigură sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa încît constată că pedeapsa a fost corect individualizată, motiv pentru care față de toate motivele de apel formulate și analizate în cauză, s-a respins apelul declarat.

Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. În motivarea recursului s-a invocat, că instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, soluție care ulterior a fost menținută de către instanța de apel. Instanța de judecată a apreciat corect situația de fapt și de drept administrate de organul de urmărire penală, însă nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii incriminate și nu a stabilit o pedeapsă care ar duce la corectarea inculpatului Munteanu Vasile, aplicînd eronat prevederile art. 90 Cod penal. 5.1. Asupra recursului ordinar declarat de către procuror, a depus referință avocatul Josanu Dumitru în numele inculpatului, care s-a expus pentru respingerea recursului, ca depus tardiv, ilegal și nefondat, pe motiv că decizia instanței de apel este din 27.05.2014, iar procurorul depune recurs la 16.07.2014. 5.2. Referință asupra recursului a depus și succesorul părții vătămate, Cernețchii Eugenia, care a menționat că consideră recursul procurorului ca fiind neîntemeiat, deoarece nu are pretenții față de inculpat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde 4 motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal constată că, nici unul din prevederile pct. 6) și 10) alin.1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual- penale, fiind legală și întemeiată. Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrea contestată în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal la stabilirea pedepsei inculpatului. Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani. Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin. (4) al art. 90 Cod penal, fac doar infracțiunile deosebit de grave și excepțional de grave, astfel careva interdicții în sensul alin. (4) al art. 90 Cod penal, în cauza dată nu s-au stabilit. În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de recurs reține că, pedeapsa numită inculpatului, este în limitele sancțiunilor prevăzute de articolul încriminat acestuia, și nu au fost stabilite impedimente în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Prezența cumulului de circumstanțe atenuante, comiterea infracțiunii pentru prima dată, cît și caracteristica pozitivă de la locul de trai și de lucru, a permis instanței de fond să aplice inculpatului o pedeapsă echitabilă, care corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, soluție care ulterior a fost menținută de instanța de apel, pe care Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și legală. Astfel, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. În urma celor expuse, Colegiul penal constată că, hotărîrea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, 5 iar temeiurile invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală nu persistă în cauză. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Grigore Botnaru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014, în cauza penală în privința inculpatului Munteanu Vasile Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 26 noiembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu 6