1ra-1084/2014 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-1084/2014 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1084/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile

Bolduratu, de avocații Canțer Serghei, Bulbuc Boris în numele inculpatului

Cojocari Fiodor și de partea vătămată Alexei Liuba, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2014, în cauza

penală în privința lui

Cojocari Fiodor Andrei,

născut la 27 aprilie 1966, originar din r-nul Călărași,

s. Țibirica, domiciliat în mun. Chișinău, or. Sîngera,

str. V. Lupu 12.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2013 (instanța de fond);

2014 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă:

Fiodor a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea

art. 79 Cod penal, la 3 ani închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Fiodor la 15 iunie 2011, aproximativ la ora 1300, fiind la volanul maxi-taxiului pe

ruta nr. 136, de modelul „Mercedes 312 D”, cu n/î CVY 717 și deplasîndu-se în

mun. Chișinău, pe str. Testimițeanu din direcția str. Corolenco spre Gara de

1

Sud, în regiunea Spitalului Republican, în microbuz s-a urcat pasagerul de

vîrstă înaintată Liuba Alexei,a.n.1942. În continuare, Cojocari F. nerespectînd

prevederile art. 39 alin.1) din Regulamentul Circulației Rutiere, conform cărora,

„înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în

siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, totodată și art.

45 alin.1) al RCR, potrivit căreia,”Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori:

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră” și în timp ce

se deplasa, nu a manifestat prudență sporită, nu s-a asigurat că pasagera de

vîrstă înaintată a luat loc pe scaun și nu a verificat dacă pornirea din loc a

unității de transport nu o va afecta pe aceasta, a pornit brusc din loc unitatea de

transport cu izbitură, unde, pasagera pierzîndu-și echilibrul a căzut jos, fiindu-i

cauzate potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 904/D din 19.04.2012,

fractura colului femural pe stînga cu deplasarea fragmentelor Garden IV, care

se califică ca vătămare corporală gravă.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Cojocari Fiodor să fie condamnat în

baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani. În motivarea apelului, procurorul a invocat că

instanța de judecată urma să-i aplice lui Cojocari F. pedeapsa complementară,

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece infracțiunea

comisă de inculpat atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de către

conducătorii mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligație

impusă fiecărui conducător de transport, care este mijloc de pericol sporit

pentru viața și sănătatea nu numai a șoferului, dar și a altor participanți la

trafic.

februarie 2014, a fost admis apelul procurorului, casată parțial, inclusiv din

oficiu în baza art. 409 alin.(2) CPP, sentința contestată și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care:

- lui Cojocari Fiodor condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal,

2

la 3 ani închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 1 an, s-a dispus privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă a părții vătămate Alexei Liuba a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea civilă.

În rest, sentința a fost menținută.

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul

corespunzător, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în prevederile art.

264 alin.(3) lit. a) Cod penal.

Referitor la pedeapsa principală stabilită inculpatului, instanța a conchis

că aceasta corect a fost individualizată de către instanța de fond, iar cît privește

aplicarea art. 79 Cod penal și neaplicarea pedepsei complementare obligatorii,

instanța a specificat că în latura data urmează a fi admis, deoarece, excepționale

pot fi considerate acele circumstanțe ce țin de personalitatea vinovatului, de

starea sănătății a familiei acestuia ori aflate în strînsă legătură cu circumstanțele

cauzei, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul

acestuia pînă la săvîrșirea infracțiunii, în timpul și după.

Totodată, ținînd cont de faptul că în urma infracțiunii victimei i-au fost

cauzate vătămari grave a integrității corporale, prin care se atentează la relațiile

sociale ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a

regulilor circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport,

care este mijloc de pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu numai a

însuși șoferului, dar și a altor participanți la trafic, cît și faptul că la moment se

comit frecvent infracțiuni similare, astfel scopul pedepsei penale va fi atins prin

aplicarea pedepsei complementare obligatorii – privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani.

Referitor la latura civilă, instanța a menționat că de către partea vătămată

a fost înaintată acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material în

mărime de 10 000 lei, care nu a fost soluționată în instanța de fond, iar la

judecarea apelului a solicitat să fie încasată suma de 22 800 lei, prezentînd

calcule, însă fără a fi anexate careva probe, din care considerente instanța a

admis în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea civilă.

3

procurorul, avocații Canțer S. și Bulbuc B. în numele inculpatului Cojocari F. și

partea vătămată Alexei Liuba, care au solicitat:

- procurorul, care, invocînd prevederile art. 427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei contestate în partea stabilirii

pedepsei, cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal, invocînd că instanța de apel

la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de explicațiile date în Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31.05.2004 “Cu privire la aplicarea în practica

judiciară a principiului individualizării pedepsei penale”, de art. 61, 75 Cod penal,

deoarece, inculpatul vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-o, paguba

materială cauzată părții vătămate nu a restituit-o, nici scuzele necesare nu le-a

oferit acesteia întru confirmarea căinței sincere pentru infracțiunea săvîrșită;

- avocații Canțer S., Bulbuc B. în numele inculpatului, făcînd referire la

temeiul de drept stipulat la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) CPP, au argumentat că,

instanța de fond în cadrul examinării probelor prezentate de partea învinuirii și

apărării, corect a ajuns la concluzia aplicării față de Cojocari F. a art. 79 și 90

Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pe

un termen de probă, fără privarea de dreptul de a conduce mijlocul de

transport, ținînd cont de aspectele săvîrșirii infracțiunii, de toate circumstanțele

atenuante, precum și criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute la art.

75 Cod penal, aplicînd corect pedeapsa ținînd cont de recunoașterea vinei,

căința sinceră, lipsa antecedentelor penale.

Consideră, că instanța de apel incorect i-a aplicat lui Cojocari F. pedeapsa

complementară, deoarece nu a luat în considerație și anume: persoana celui

vinovat și condițiile de viață ale acestuia, care este angajat în cîmpul muncii, se

caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, dorește și este gata să

restituie prejudiciul material cauzat în urma infracțiunii, însă este în

imposibilitate deoarece partea vătămată nu s-a apreciat cu suma prejudiciului,

iar permisul de conducere este unica sursă de existență a familiei sale, el fiind

unicul întreținător al familiei, care necesită mijloace financiare, soția care nu

activează, fiind invalidă, iar privarea de permisul de conducere ar pune în

dificultate materială familia inculpatului, deoarece acesta a activat în calitate de

șofer aproximativ 25 de ani. Astfel, decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și aceasta este expus neclar, din care

motiv au solicitat casarea deciziei contestate cu menținerea sentinței.

4

- partea vătămată Alexei Liuba, casarea hotărîrii contestate atît în latura

penală, cît și civilă.

referință de către avocatul inculpatului Canțer S., care a considerat că cererea

de recurs a procurorului și părții vătămate urmează a fi respinse ca

inadmisibile, mai mult ca atît consideră că partea vătămată nici nu are dreptul

de a declara recurs, deoarece potrivit materialelor cauzei aceasta nu a folosit

calea apelului, astfel neavînd dreptul de a ataca hotărîrea instanței de apel, prin

urmare este un recurs formal.

7.1. Referință a fost depusă și de partea vătămată Alexei L., care nu este

de acord cu argumentele invocate în recursurile avocaților în numele

inculpatului, considerîndu-le neîntemeiate și lipsite de temei.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, deoarece sunt vădit neîntemeiate, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursurilor, procurorul și avocații în numele

inculpatului invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 6) și 10)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Astfel, avocații Canțer S. și Bulbuc B. nu indică nici un argument în

5

susținerea acestor motive, nu invocă concret, asupra căror motive nu s-a

pronunțat instanța de apel.

În acest context, instanța de recurs menționează că, instanța de apel a

respectat prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

motivîndu-și soluția, care nu contrazice dispozitivul hotărîrii sale, fiind expusă

clar.

Totodată, Colegiul reține că recurenții nu sunt de acord cu pedeapsa

stabilită inculpatului, și anume acuzatorul de stat că s-a aplicat suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă, iar avocații în

numele inculpatului, că a fost exclus art. 79 Cod penal și s-a aplicat pedeapsa

complementară – privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Lui Cojocari Fiodor în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, executarea pedepsei închisorii

fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

6

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

Totodată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel, corect a exclus

prevederile art. 79 Cod penal și a aplicat în privința inculpatului pedeapsa

complementară.

În contextul celor expuse, Colegiul reține că, și în Hotărîrea explicativă al

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013, “Cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” în pct. 10 este specificat

că, “potrivit prevederilor art.78 alin.(2) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa complementară

care nu este obligatorie („cu sau fără”) prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită

poate fi înlăturată, iar în cazul în care pedeapsa complementară este obligatorie aceasta

poate fi înlăturată numai în condițiile art.79 alin.(1) Cod penal”.

Astfel, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsa

complementară obligatorie – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de pînă la 4 ani.

Prin urmare, circumstanțele la care instanța de fond a făcut trimitere, și

anume - persoana inculpatului, circumstanțele atenuante, că este pentru prima

data atras la răspundere penală, și-a recunoscut vina și s-a căit sincer în cele

comise, lipsa circumstanțelor agravante, sunt împrejurări obișnuite, care

caracterizează inculpatul, împrejurări de fapt care nici într-un mod nu

micșorează esențial gravitatea infracțiunii comise și consecințele acestuia.

Cît privește argumentul acuzatorului de stat că în privința inculpatului

urmează a fi exclus prevederile art. 90 Cod penal, Colegiul menționează că

conform art.90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de

judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute pedeapsa stabilită,

ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin. (4) al art. 90 Cod penal fac

doar infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cît și în cazul

recidivei.

7

Infracțiunea de comiterea căreia Cojocari F. a fost recunoscut vinovat și

condamnat (art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal), prevede pedeapsa închisorii de la

3 la 7 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor

grave.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată, urmează să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat,

de toate circumstanțele cauzei.

Instanța de recurs reține, că pedeapsa numită lui Cojocari Fiodor, este în

limitele sancțiunii prevăzute în art. 264 alin. (3) Cod penal, și nu au fost

stabilite impedimente în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Lipsa circumstanțelor agravante, comiterea din imprudență a unei

infracțiuni pentru prima dată, precum și faptul că inculpatul și-a recunoscut

vina și s-a căit sincer în cele comise, au permis instanței de apel a cărei hotărîre

se contestă, să-i aplice lui Cojocari Fiodor o pedeapsă echitabilă, care

corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, hotărîre, pe care Colegiul

penal lărgit o apreciază ca fiind corectă și legală.

Astfel, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurenți nu

au suport probatoriu și contravin probelor administrate.

Cu referire la recursul declarat de partea vătămată.

Din conținutul recursului declarat de partea vătămată Alexei Liuba,

rezultă că aceasta nu este de acord cu decizia contestată atît în latura penală, cît

și civilă.

Potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu

recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit

calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac.

Potrivit acestei norme, rezultă că pentru ca o parte să poată ataca cu

recurs ordinar o hotărîre judecătorească, aceasta urma să o conteste anterior

prin căile ordinare de atac.

Din materialele cauzei rezultă, că sentința Judecătoriei Grigoriopol din 09

decembrie 2013, prin care Cojocari Fiodor a fost condamnat în baza art. 264

alin.(3) lit. a) Cod penal, nu a fost contestată de către partea vătămată Alexei

Liuba cu apel în termenul prevăzut de lege, astfel aceasta a fost de acord cu

8

încadrarea faptei și pedeapsa stabilită lui Cojocari F.

Prin urmare, se constată că Alexei L. nu a utilizat calea ordinară de atac –

apelul și nu are temei legal de a depune recursul ordinar.

În asemenea condiții, recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, pe motiv că partea vătămată nu a utilizat calea ordinară de

atac - apelul.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, de avocații

Canțer Serghei, Bulbuc Boris în numele inculpatului Cojocari Fiodor și de

partea vătămată Alexei Liuba, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 februarie 2014, în cauza penală în privința lui Cojocari

Fiodor Andrei, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9