1re-222/2014 — art.264-1 alin.1 Cod penal

Dosarul 1re-222/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de inculpatul Manoli Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Manoli Andrei Leonid,

născut la 06 aprilie 1975, originar din or. Fălești,

domiciliat în mun. Chișinău, or. Vatra, str. Fîntîniței

1A.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2014 (instanța de fond);

(instanța de recurs);

(instanța de recurs în anulare).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Manoli Andrei a fost

condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.

79 Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Andrei la 16 octombrie 2013, aproximativ la ora 1645, deținînd permis de

conducere, neglijînd prevederile pct.14 lit. a) din RCR, care interzice

conducătorului de vehicul să conducă vehicolul în stare de ebrietate,

conducea automobilul de model „Opel Astra”, cu n/î C QX 652, deplasîndu-se

prin s. Valea Perjei, r-nul Cimișlia, în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

1

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și condamnarea lui Manoli A. conform

învinuiriii înaintate, cu aplicarea pedepsei complementare – privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În motivarea recursului s-a invocat neluarea în considerație de către

instanța de fond a criteriilor de individualizare a pedepsei, gradul de

vinovăție a inculpatului, care grav a neglijat cerințele Regulamentului

Circulației Rutiere.

Totodată, prin neaplicarea pedepsei complementare obligatorii –

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, recurentul consideră că

instanța de judecată nu a ținut cont de scopul pedepsei penale stipulat la

prevederile art. 61 alin.(2) Cod penal.

2014, a fost admis recursul acuzatorului de stat, casată parțial sentința

contestată, în partea stabilirii pedepsei complementare, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui

Manoli Andrei condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal i-a fost stabilită

pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție

a inculpatului Manoli Andrei în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă

incorect a concluzionat necesitatea neaplicării pedepsei complementare

obligatorie – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Astfel, instanța de apel a considerat că lui Manoli A. urmează să-i fie

stabilită pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, motivînd că sancțiunea art. 264 1 alin.(1) Cod

penal, prevede în ambele cazuri a pedepsei principale aplicarea pedepsei

complementare și prin urmare nu există temei legal ca aceasta să nu fie

aplicată.

Totodată, în speță nu s-au constatat careva circumstanțe excepționale

pentru a nu fi aplicat față de inculpat pedeapsa complementară obligatorie.

2

inculpatul Manoli A. care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427

alin.(1) pct.7) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu

menținerea sentinței instanței de fond.

Consideră decizia instanței de apel neîntemeiată, deoarece instanța nu a

luat în considerație circumstanțele atenuante ale cauzei care permit aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal și anume:

- căința sinceră a faptei comise, care este una excepțională,

- fapta comisă se clasifică ca una ușoară,

- antecedente penale nu are,

- este caracterizat pozitiv, și

- are la întreținere doi copii minori și soția care este invalidă, iar el este

unicul întreținător al familiei fiind angajat în calitate de șofer.

declarat, în baza materialelor cauzei și în raport cu motivele invocate,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 14 februarie 2014, pronunțată în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Manoli Andrei a fost

condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.79

Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, prin decizia sa, din

05 iunie 2014, a admis, recursul acuzatorului de stat, casînd sentința

contestată în partea pedepsei complementare, pronunțînd o nouă hotărîre,

prin care lui Manoli Andrei condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal la

160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, i-a fost stabilită pedeapsa

complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

Hotărîrea nominalizată a fost contestată cu recurs de către inculpatul

Manoli Andrei, care a invocat drept temei pentru recursul ordinar art. 427

pct.7) și 12) Cod de procedură penală potrivit căruia:

- instanța de apel a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul

a fost introdus tardiv;

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

3

Manoli Andrei a fost condamnat în baza art. 264 1 alin.(1) Cod penal,

pentru comiterea unei infracțiuni ușoare în circumstanțele menționate mai

sus, sancțiunea căreia prevede pedeapsa principală amendă sau muncă

neremunerată în folosul comunității, adică o pedeapsă nonprivativă de

libertate.

În această situație, în care persoana a fost condamnată pentru săvîrșirea

unei infracțiuni ușoare, iar sancțiunea acesteia prevede în exclusivitate

pedeapsa nonprivativă de libertate, sentința adoptată se contestă în instanța

de apel cu recurs, însă recurentul a trecut cu vedere faptul că, conform

textului deciziei instanței de recurs, cauza penală a fost examinată în

procedura de recurs în condițiile art. 447-449 Cod de procedură penală

(f.d.112-114) – decizia fiind irevocabilă. Respectiv, pentru hotărîrile

irevocabile, este prevăzută calea extraordinară de atac – recursul în anulare –

art. 452 CPP, și nu a recursului ordinar, după cum a procedat recurentul.

Declarînd recurs în anulare, recurentul este obligat să invoce încălcările

comise de către instanța a cărei hotărîri se contestă și care viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, prevederi stipulate

și în art. 455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală, recursul în

anulare trebuie motivat, cu indicarea obligatorie a vreunui temei concret

prevăzut în art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, conținutul acestuia,

cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate din punct de vedere al problemei

de drept și evidențierea viciului fundamental care, în opinia recurentului, în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Astfel, conform art.453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de

drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Deoarece temeiurile pentru recurs în anulare sînt expres și limitativ

stipulate de lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la

aceasta, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază.

Din textul recursului în anulare se vede că, recurentul nu a respectat

aceste cerințe și n-a invocat expres nici unul din temeiurile prevăzute la art.

4

453 alin.(1) Cod de procedură penală, recurentul critică doar pedeapsa

complementară stabilită de către instanța de apel, fără a motiva ilegalitatea

hotărîri atacate sub aspectul cerințelor și exigenților legii și fără a invoca vre-

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea

atacată.

Potrivit art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în

anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute

în prezentul articol.

Cerințele obligatorii nominalizate nu au fost respectate de

către recurent la declararea recursului, temei ce impune inadmisibilitatea

recursului declarat deoarece acesta nu corespunde cerințelor de conținut.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de inculpatul Manoli

Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

iunie 2014, în cauza penală în privința lui Manoli Andrei Leonid, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de

procedură penală.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

5