1re-212/2014 — Art. 264/1 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 17 aprilie 2014 Beregoi Ion Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 160 (una sută șaizeci) ore de muncă neremunerată în folosul comunității cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că, la 27 aprilie 2013, la ora 2230, Beregoi Ion Alexandru aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică și conducînd automobilul de model „Mercedes 230 E” cu n/î OR BM 606 pe un drum secundar în apropierea s. Rezeni, r-nul Ialoveni a fost stopat de către II PP a batalionului nr. 3 al Plutonului Criuleni-Dubăsari a INP al IGP, Andrei Gaidibadi pentru verificare. Prin urmare, Ion Beregoi avînd scopul refuzului de a i se recolta probele biologice în cadrul examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, încălcînd prevederile pct. 11) lit. j), 14) alin. (1) lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, care stipulează că conducătorul vehiculului în stare 1 de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, la solicitarea agentului de circulație urmează să se supună examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei. Prin urmare, Beregoi Ion intenționat a refuzat efectuarea testului de alcoolscopie în incinta IP Ialoveni, cît și recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical, fapt confirmat în procesul verbal nr. 13 din 28.04.2013 ora 0055 al examinării medicale în scopul stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei la Instituția medico-sanitară publică, Dispensarul Republican de narcologie a IMSP Ialoveni.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia a declarat recurs avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului Beregoi Ion, care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în acea parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Beregoi Ion să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, iar prin aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2), art. 79 Cod penal să-i fie numită o pedeapsă sub formă de 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În susținerea recursului, recurentul a indicat că inculpatul și-a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și se caracterizează pozitiv la locul de muncă și la locul de trai, iar aceste circumstanțe permit instanței de a numi o pedeapsă mai blîndă sub minimul prevăzut de lege, cu atît mai mult că infracțiunea imputată inculpatului se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014 a fost respins ca nefondat recursul declarat de avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului Beregoi Ion cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că circumstanțe excepționale care ar constitui temei de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal în cauza dată nu au fost constatate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în anulare condamnatul Beregoi Ion, care solicită casarea hotărîrilor judecătorești în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în acea parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, iar prin aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2), art. 79 Cod penal să-i fie numită o pedeapsă sub formă de 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În susținerea recursului în anulare, condamnatul a invocat că instanțele de fond au comis o eroare de drept, deoarece au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, interpretînd eronat prevederile 78 alin. (2), art. 79 Cod penal. La fel, instanța de recurs nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în recurs și nu a luat în considerare circumstanțele excepționale prezente la cauză.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. 2 Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate. Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul condamnatului nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete. Din aceste considerente, rezultă că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele nominalizate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica din motiv că conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut, din aceste motive recursul condamnatului Beregoi Ion urmează a fi declarat inadmisibil.

În corespundere cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Beregoi Ion Alexandru împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014 în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 noiembrie 2014. Președinte Judecător Judecător Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 3