1re-8/2015 — art.264-1 alin.3 Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264-1 alin.3 Cod penal
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-8/2015 — art.264-1 alin.3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1re-8/15
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
04 februarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat
de avocatul Palancica Victor în numele inculpatului Sîrghi Vasile, împotriva
sentinței Judecătoriei Ialoveni din 08 iulie 2014 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui
Sîrghi Vasile Petru,
născut la 17 martie 1974, originar și domiciliat în r-
nul Ialoveni, s. Horești.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 04 ianuarie 2013 - pînă la 08 iulie 2014
(instanța de fond);
de la 30 iulie 2014 - pînă la 16 octombrie 2014
(instanța de recurs);
de la 03 decembrie 2014 - pînă la 04 februarie
2015 (instanța de recurs în anulare).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 08 iulie 2014, Sîrghi Vasile a
fost condamnat în baza art. 2641 alin.(3) Cod penal, la 550 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
un termen de 3 ani.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că Sîrghi Vasile
la 01 decembrie 2012, aproximativ la ora 2040, conducînd automobilul de
model „Mercedes-Benz 307 D”, cu n/î ILAP 991, deplasîndu-se pe una din
străzile centrale din s. Horești, r-nul Ialoveni, pe contrasens, contrar
prevederilor RCR, ignorînd somația de a stopa, la cerințele colaboratorului
CPR Ialoveni, Pașa V., aflat în exercițiul funcției, a continuat deplasarea,
încercînd să se eschiveze, fiind ajuns din urmă lîngă gospodăria acestuia.
1
În rezultatul verificării conducătorului auto, inspectorul, constatînd
miros de alcool, l-a condus pe Sîrghi V. la CPR Ialoveni, unde, de către
inspectorul secției poliției rutiere CPR Ialoveni, Onica S., i s-a explicat
necesitatea testării alcooloscopice, care, fiind supus procedurii de testare a
aerului expirat la alcotesterul „Drager”, conform procesului-verbal nr.748
privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de
ebrietate alcoolică din 01.12.2012, s-a constatat că Sîrghi V. are concentrația de
alcool în aerul expirat de 0.73 mg/l, rezultatul fiind adus la cunoștință lui
Sîrghi V.. Ulterior, inspectorul Onica S., i-a explicat necesitatea examinării
medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și recoltarea probelor biologice
în cadrul acestui examen medical, însă Sîrghi V. a refuzat, prin ce a încălcat
prevederile pct.11 lit.j) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia,
„Conducătorul de vehicul, este obligat să se supună, la solicitarea agentului de
circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical
de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de
droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”,
necătînd la faptul că a fost preîntîmpinat despre survenirea răspunderii
penale conform art. 2641 alin.(3) Cod penal, în cazul refuzului, împotrivirii sau
eschivării de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a
naturii ei, fapt confirmat înscris de către Sîrghi V. în îndreptare.
Împotriva sentinței a declarat recurs avocatul Palancica Victor în
numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența
faptei infracțiunii. În motivarea recursului a menționat că declarațiile
inspectorilor de poliție depuse în cadrul ședinței de judecată nu corespund
realității, iar aceștia încearcă să ducă instanța în eroare deoarece, automobilul
din dotarea poliției s. Horești nici nu este dotat cu girofar, iar faptul că l-a
urmărit pe inculpat este o invenție a polițiștilor. Solicită aprecierea critică a
declarațiilor acestor martori, deoarece sunt persoane cointeresate și din aceste
considerente ar putea diminua realitatea evenimentelor petrecute.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014 a fost
respins ca nefondat recursul declarat.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a considerat că
instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția
inculpatului, just a încadrat în drept acțiunile, imparțial și obiectiv stabilindu-i
2
pedeapsa penală.
Instanța de recurs a apreciat critic afirmațiile inculpatului precum că el
se afla acasă, iar la poarta sa a venit polițistul de sector, Pașa V. împreună cu
un alt polițist cu automobilul propriu, care i-au spus că urce și să meargă să se
clarifice, deoarece aceste declarații poartă un caracter calomnios în privința
colaboratorilor poliției, iar Sîrghi V. nu a putut explica care ar putea fi
motivele unor acțiuni tendențioase din partea colaboratorilor de poliție
împotriva lui.
Hotărîrile judecătorești menționate sunt atacate cu recurs în anulare
de către avocatul Palancica Victor, care invocînd temeiul de drept prevăzut la
art. 453 alin.(1) pct.1) lit.a) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora
și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența
faptei infracțiunii.
Consideră că în baza probelor administrate s-a constatat cu certitudine
că inculpatul nu a comis infracțiunea imputată, iar declarațiile colaboratorilor
de poliție nu corespund realității și încearcă să ducă în eroare instanța.
Deoarece inculpatul este învinuit în comiterea unei infracțiuni care ar
putea să-i afecteze viața pentru următorii trei ani, solicită ca pobele care stau
la baza învinuirii să fie apreciate potrivit art. 95 Cod de procedură penală.
Deasemenea, conform art. 93 CPP, probele administrate trebuie să conducă la
constatarea existenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea
vinovăției și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare
a cauzei. Astfel, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea
infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea
învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. La
fel, sentința de condamnare nu poate fi bazată în mod exclusiv ori în principal
pe probe care au fost obținute cu încălcări esențiale ale legislației procesual-
penale.
Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod
de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului
declarat solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece recursul
declarat nu conține argumentele ilegalității deciziei atacate, care sunt erorile
de drept și care viciu fundamental a afectat hotărîrea atacată, potrivit art. 453
Cod de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare
3
declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile
pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise
la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a
Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre
depunerea cererii.
Conform art. 6 pct.44) CPP, viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare
esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate
internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură
penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele
prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea
acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate.
Avocatul Palancica Victor, contestînd sentința Judecătoriei Ialoveni din
08 iulie 2014 și decizia Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014, în
cauza penală în privința lui Sîrghi V., în recursul în anulare declarat, a invocat
ca temei prevederile art. 453 alin.(1) pct.1) lit. a) Cod de procedură penală
(red.28 iulie 2006) și anume – nu sunt întrunite elementele infracțiunii, fără a ține
cont de faptul că această normă procesual penală, prin Legea nr. 82 din 07 mai
2010 (în vigoare de la 04 iunie 2010) a fost expus în altă redacție, în care
temeiul invocat nu se regăsește, deci, temeiul dat nu poate fi acceptat, astfel,
se impune inadmisibilitatea recursului declarat.
Deoarece temeiurile pentru recurs în anulare sînt expres și limitativ
stipulate de lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la
aceasta, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază.
Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt
invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu
indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi
esențial încălcate, nominalizarea acestor drepturi și libertăți, esența
încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi
naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care
4
încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel încît acestea să
obțină calitatea unui viciu fundamental de natură să genereze temeiul
desființării hotărîrii irevocabile atacate, omițîndu-se completamente
argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens și indicarea unor
concrete erori de drept la capitolul dat.
Colegiul remarcă faptul, că dezacordul recurentului cu concluziile
instanței este o opinie proprie al autorului recursului în anulare, care solicită o
soluție de achitare, dar aceste argumente nu constituie viciul fundamental
pentru o redeschidere a procesului penal.
Astfel, instanța de recurs constată că, recursul în anulare declarat de
recurent nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art. 455 alin. (2)
pct. 7) Cod de procedură penală, iar Colegiul penal nu este în drept să-l
completeze cu circumstanțe în drept, care l-ar justifica.
În baza circumstanțelor expuse, Colegiul penal consideră că recursul în
anulare declarat de către avocatul Palancica Victor în numele inculpatului
Sîrghi V. urmează a fi declarat inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește
cerințele de conținut.
Pentru aceste motive, în baza art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Palancica
Victor în numele inculpatului Sîrghi Vasile, împotriva sentinței Judecătoriei
Ialoveni din 08 iulie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Sîrghi Vasile
Petru, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 455
alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 februarie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecători Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
5