1ra-138/2015 — art. 151 alin. 1 Cod penal

1ra-138/2015 — art. 151 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-138/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar și a recursului ordinar ,,suplimentar” împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2014, declarate

de avocatul Petru Bobu, în numele inculpatului

Gram Ion Ion, născut la

01 martie 1983 în s. Mărculești, r-nul Florești, locuitor

al mun. Bălți, str. T. Vladimirescu 35, ap. 24, cetățean

al R. Moldova, fără antecedente penale, condamnat

anterior:

1) prin decizia Curții de apel Bălți din

23.10.2013, în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, la

160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pentru 3 ani;

2) prin sentința Judecătoriei Bălți din 27 martie

2014, în baza art. 264/1 alin. (1), 82 alin. (2) Cod penal,

la 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, începînd cu 27.03.2014, cu executare de

sinestătător a pedepsei complimentare de 3 ani privare

de dreptul de a conduse mijloace de transport, aplicate

prin decizia Curții de apel Bălți din 23.10.2013;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 08 noiembrie 2012 – 20 iunie 2013,

în instanța de apel: 19 iulie 2013 – 01 octombrie 2014,

în instanța de recurs: 23 decembrie – 18 februarie 2015;

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

1

ianuarie 2012, orele 22:00, aflîndu-se în s. Izvoare, r-nul Florești, în apropierea

gospodăriei lui O. Șarban, în urma unui conflict apărut cu Lilian Fedico,

intenționat i-ar fi aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață sub formă de: hemoragie conjunctivă glob ocular dreapta medial, excoriații

faciale, echimoză coapsă picior dreapta, contuzie cerebrală cu hemoragie

subarahnoidală de-a lungul cerebelului, confirmate prin examen tomografie

computerizat spiralat.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

Instanța a reținut că în inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că

inculpatul s-a apropiat de el din spate, a tras cu putere de gluga și aceasta s-a

desprins. În rezultat el a căzut cu spatele spre poarta deschisă și s-a lovit cu capul

de muchia porții. Inculpatul era în stare de ebrietate, nu se controla, încercînd să-l

lovească. Mihai îi spunea să nu se bată și a căzut peste inculpat, care l-a împins ca

să iasă de sub el și posibil s-a zgîriiat. El l-a împins pe inculpat, dar nu l-a lovit.

Partea vătămată L. Fedico a relatat că o companie de persoane, fără careva

motive, au început a-l numi cu cuvinte necenzurate, apoi au început să-l lovească și

l-au dat jos. A recunoscut-o pe consăteanca V. Golovatîi, ultima a început a-i

aplica lovituri pe față, zgîrîindu-l. S-a implicat și inculpatul, care l-a lovit puternic

și el a pierdut orientarea în spațiu. Ce a urmat nu mai ține minte, nici cum a ajuns

acasă. El a fost lovit de mai multe persoane în diferite regiuni ale corpului. A servit

doar un pahar de vin în ziua aceea.

Expertul judiciar medico-legal, I. Ciobanu, a declarat că vătămările

corporale grave depistate la L. Fedico au fost cauzate ca rezultat al aplicării

loviturilor în regiunea organelor de importanță vitală. E puțin probabil că aceste

leziuni ar putea să fie provocate ca urmare a unei căderi autopropulsate. Pentru a

provoca asemenea leziuni corporale este nevoie de o heteropropulsare. Tragerea

bruscă de glugă cu toată forța, alunecarea și căderea prin lovire cu capul de poartă

este o heteropropulsare.

Instanța a concluzionat că lipsește un element al infracțiunii și anume latura

subiectivă a ei, deoarece inculpatul nu putea și nu trebuia să prevadă că partea

vătămată ar putea să-l apuce de glugă, să o forțeze, în rezultatul cărui fapt să cadă

și să se lovească cu capul de muchia porții, survenind astfel vătămări grave a

integrității corporale.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

151 alin. (1) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a indicat că instanța de judecată nu a ținut cont că partea vătămată

a declarat și indicat în mod direct că anume inculpatul l-a maltratat și i-a cauzat

2

vătămările corporale grave, iar a doua zi, cînd a ieșit în stradă, a observat urme de

sînge la locul unde a fost bătut.

Martorului O. Șarban, a relatat că după ce părții vătămate i-au fost cauzate

vătămările corporale, a fost luată la el în locuință unde s-a aflat pînă a doua zi în

stare gravă. Ulterior, inculpatul i-a cerut să-și schimbe declarațiile în favoarea sa,

pentru care fapt î-l va remunera.

Instanța a dat apreciere corectă declarațiilor expertului judiciar medico-legal,

I. Ciobanu, că vătămările corporale grave depistate la L. Fedico au fost cauzate ca

rezultat al aplicării loviturilor în regiunea organelor de importanță vitală. Tot aici,

instanța a conchis în mod eronat că vătămările corporale grave puteau surveni ca

rezultat al alunecării părții vătămate în timpul tragerii de glugă și lovirii cu capul

de poartă. Or, aceasta este o versiune înaintată de către inculpat în scop de apărare.

Martorul M. Ciobanu a menționat că între inculpat și L. Fedico a avut loc un

conflict în timpul căruia ultimul a fost împins dar căzînd pe fund, la cap nu s-a

lovit.

Chiar dacă ar fi avut loc o cădere a părții vătămate, cu certitudine nu s-a

constat că s-a lovit cu capul de poartă. Mai mult, nici inculpatul și nici martorii

oculari nu au concretizat locul și de care parte a porții s-ar fi lovit partea vătămată,

ca să-și cauze astfel de vătămări corporale.

Expertul judiciar medico-legal, I. Ciobanu, a declarat că la partea vătămată

au mai fost depistate și hemoragii în regiunea globului ocular, echimoze și

excoriații faciale, care au fost cauzate doar ca rezultat al aplicării unor lovituri, însă

instanța le-a ignorat.

2014, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre.

Gram Ion a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 3 ani

închsore, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 01 octombrie

2014.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Gram I., la 21 ianuarie 2012, orele

22:00, aflîndu-se în s. Izvoare, r-nul Florești, în apropierea gospodăriei lui O.

Șarban, în urma unui conflict apărut cu L. Fedico, intenționat i-a aplicat ultimului

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de hemoragie

conjunctivă glob ocular dreapta medial, excoriații faciale, echimoză coapsă picior

dreapta, contuzie cerebrală cu hemoragie subarahnoidală de-a lungul cerebelului,

confirmate prin examenul tomografie computerizat spiralat și raportul de expertiză

medico-legală nr.17 D din 21.02.2012 .

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate pe caz.

Astfel, partea vătămată L. Fedico a declarat că, ieșind în stradă, a văzut o

companie de persoane care fără careva motive au început a-l numi cu cuvinte

necenzurate, apoi au început să-l lovească, l-au dat jos, iar cumnatul său l-a tras în

ogradă. A fost curios să vadă de ce s-a întîmplat aceasta. Cînd a ieșit în drum, a

3

recunoscut-o pe consăteanca V. Gram, cu care anterior a avut un conflict. Ea s-a

apropiat și a început a-i aplica lovituri pe față zgîriindu-l. Între timp s-a implicat și

inculpatul, care l-a lovit puternic și el a pierdut orientarea în spațiu. Ce a urmat nu

ține minte, nici cum a ajuns acasă. Inculpatul l-a lovit întîi cu pumnul în față, apoi

cu picioarele peste tot corpul. A servit doar un pahar de vin în ziua aceea.

Expertul I. Ciobanu a relatat că vătămările corporale grave depistate la L.

Fedico au fost cauzate ca rezultat al aplicării loviturilor în regiunea organelor de

importanță vitală. Este puțin probabil că aceste leziuni ar putea să fie provocate ca

urmare a unei căderi autopropulsate. Pentru a provoca asemenea leziuni corporale

este nevoie de o heteropropulsare, la cădere din izbire. Diferența între noțiunile de

heteropropulsare și autopropulsare este aceea, că autopropulsarea este atunci cînd

persoana a căzut singură, iar heteropropulsarea este atunci cînd persoana este

împinsă de către altcineva. De asemenea a indicat, că nu se exclude ca leziunea

corporală gravă să fie cauzată prin lovire, dar este puțin probabil ca această leziune

să fi fost cauzată prin lovire directă. Cel mai probabil că leziunea gravă a fost

cauzată prin heteropropulsare prin lovirea cu capul de un pilon.

Martorul O. Șarban a declarat la urmărirea penală, că L. Fedico s-a întîlnit în

drum cu niște persoane necunoscute, care apoi s-au dovedit a fi A. Chihai, M.

Ciobanu, inculpatul și V. Gram, cu care anterior a avut un conflict. În scurt timp

aceștia au început a se certa, iar inculpatul, pe neașteptate, i-a aplica lui L. Fedico o

lovitură puternică cu pumnul în față și acesta a căzut pe spate. Inculpatul a

continuat să-i aplice multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului și în regiunea capului. Părții vătămate i-a sărit în ajutor cumnatul și l-a

luat în ogradă. Peste puțin timp, inculpatul l-a chemat pe L. Fedico în drum ca să

discute pașnic, referitor la conflictul care l-a avut anterior cu V. Gram. În locul

unde ei discutau s-a auzit o lovitură. Cînd s-a apropiat l-a văzut pe L. Fedico culcat

la pămînt, iar inculpatul îi aplica lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

ale corpului și capului. L. Fedico nu opunea rezistență, iar cînd s-a apropiat a

observat că ultimul își pierduse cunoștința. Atunci a strigat la M. Ciobanu să-i

oprească pe inculpat, după care l-a ridicat pe L. Fedico și l-a luat acasă. Acesta era

însîngerat pe față și spunea că are mari dureri în regiunea capului, după care i-a dat

două pastile și l-a culcat. Ulterior, de el s-a apropiat inculpatul și l-a rugat ca să-și

schimbe declarațiile în folosul său, pentru care fapt îl va remunera.

Martorul A. Șarban a declarat că, venind acasă a văzut la poartă fesul părții

vătămate cu urme de sînge, pantalonii lui erau rupți, peretele casei la fel era de

sînge. O. Șarban și L. Fedico i-au comunicat că anume inculpatul l-a bătut pe

ultimul, din motivul conflictului anterior avut cu V. Gram, care era prietena

inculpatului.

În afară de aceasta, vina inculpatului se confirmă prin:

procesul-verbal de cercetare la fata locului din 08.06.2012, cu fototabel, a

gospodăriei lui O. Șarban și a traseului din fața gospodăriei respective situată în s.

Izvoare, r-nul Florești, prin care se constată locul săvîrșirii infracțiunii;

raportul de expertiză medico-legală nr. 17 D din 21.02.2012, prin care la cet.

L. Fedico, s-au depistat: hemoragii conjunctivă glob ocular dreapta medial,

4

excoriații faciale, echimoză coapsă picior dreapta, contuzie cerebrală cu hemoragie

subarahnoidală de-a lungul cerebelului (confirmate prin examen tomografie

computerizat spiralat), care au fost cauzate în rezultatul unor lovituri cu un obiect

vulnerant contondent și se califică în ansamblu ca grave, periculoase pentru viață;

raportul de expertiză medico-legală nr. 32 D din 27.03.2012, prin care la cet.

L. Fedico, s-au depistat: hemoragii conjunctivă glob ocular dreapta mediai

excoriații faciale, echimoză coapsă picior dreapta, contuzie cerebrală cu hemoragie

subarahnoidală de-a lungul cerebelului (confirmate prin examen tomografie

computerizat spiralat), vătămări care au fost cauzate în rezultatul unor lovituri

repetate cu un obiect vulnerant contondent și se califică în ansamblu ca grave,

periculoase pentru viață;

raportul de expertiză medico-legală nr. 109 D din 16.08.2012, prin care la

cet. L. Fedico, s-au depistat: hemoragii conjunctivă glob ocular dreapta medial,

excoriații faciale, echimoză coapsă picior dreapta, contuzie cerebrală cu hemoragie

subarahnoidală de-a lungul cerebelului (confirmate prin examen tomografie

computerizat spiralat), vătămări care au fost cauzate în rezultatul unor lovituri

repetate cu un obiect vulnerant contondent, pumnii, picioarele și se califică în

ansamblu ca grave, periculoase pentru viață;

procesele-verbale de confruntare din 21.02.2012, dintre L. Fedico și martorii

M. Cebanu, V. Gram, A. Chihai, prin care se constată că în urma conflictului dintre

L. Fedico și inculpat, i-au fost aplicate lovituri peste corp, în urma cărui fapt i-au

fost cauzate leziunile corporale grave;

procesele-verbale de confruntare din 21.02.2012, dintre O. Șarban și martorii

A. Chihai, M. Ciobanu, V. Gram, prin care martorul A. Șarban a confirmat, că în

urma conflictului dintre L. Fedico și inculpat, ultimul i-a aplicat părții vătămate

lovituri peste corp și că acesta a căzut jos și și-a pierdut cunoștința;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii cu

participarea martorului O. Șarban, prin care se constată locul și circumstanțele

săvîrșirii infracțiunii.

Probele indicate formează un ansamblu probator al vinovăției inculpatului și

combat argumentele acestuia că nu a comis faptele incriminate. Or, probele

cercetate confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil că inculpatul i-a aplicat

intenționat părții vătămate mai multe lovituri, l-a izbit în rezultatul cărui fapt partea

vătămată a căzut și s-a lovit cu capul, fiindu-i provocate vătămări corporale grave.

Concluzia expertului în coroborare cu declarațiile martorului O. Șarban

confirmă că între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict, că inculpatul i-a

aplicat părții vătămate mai multe lovituri, în urma cărora pătimitul a căzut și s-a

lovit la cap și și-a pierdut cunoștința. Parțial aceasta se confirmă și prin declarațiile

inculpatului și a martorilor apărării, care au confirmat că între inculpat și partea

vătămată a avut loc un conflict.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

ca vătămare intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru

viață.

5

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, nu a încercat să recupereze nimic din prejudiciul cauzat părții

vătămate, inclusiv cheltuielile de tratament și a concluzionat că corectarea lui este

posibilă doar în condiții izolate de societate.

care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că instanța de apel și-a întemeiat soluția pe declarațiile

vădit contradictorii a două persoane, care au mai fost și rude apropiate, astfel

plasîndu-se pe pista acuzării.

Dînd crezare declarațiilor lui L. Fedico, instanța de apel, pe lîngă faptul că s-

a conformat acuzării, în aspect social a mai exprimat și o părere negativă despre

fetele din sate, care la primblare iese doar cu scopul de a zgîrii cuiva nasul.

Cum a relatat V. Gram, L. Fedico, fiind în stare de ebrietate, fapt confirmat

și de cumnatul său O. Șarban, a agresat-o, astfel răzbunîndu-se pentru că anterior l-

a denunțat la poliție. Acesta este și motivul conflictului, dar nu faptul că V. Gram,

precum și inculpatul, aveau pică pe L. Fedico.

Declarațiile V. Gram au fost confirmate de către martorii A. Chihai și M.

Ciobanu, însă instanța de apel le-a respins ca neobiective.

Nu au calitatea de probe procesuale-verbale de confruntare, or, potrivit art.

101 Cod de procedură penală, se consideră probă informația și nu forma în care

aceasta a fost reflectată.

Recurentul a menționat că își rezervează dreptul de a invoca noi argumente,

după ce va avea posibilitatea și va studia dosarul.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - instanța a admis o eroare gravă de fapt.

5.1. La 16 februarie 2015, avocatul Petru Bobu a declarat recurs ordinar

„suplimentar”, în care solicită casarea decizii instanței de apel și menținerea

sentinței.

Recurentul a invocat că rapoartele de expertiză medico-legale, pe care

instanța de apel își întemeiază concluzia despre vinovăția inculpatului, sunt

controversate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art.

429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În

corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

6

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar inițial este fondat în drept pe

temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat care ar fi erorile concrete de drept și esența circumstanțelor că instanța a

admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, care a afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Rezultă, că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut în

această parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest

recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar inițial

(pct. 5 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite,

că decizia contestată ar fi întemeiată doar pe declarațiile vădit contradictorii a

două persoane…dînd crezare declarațiilor lui L. Fedico, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate L. Fedico, martorilor O.

Șarban, A. Șarban, A. Chihai, M. Ciobanu și V. Gram, expertului I. Ciobanu,

procesul-verbal de cercetare la fata locului din 08.06.2012 cu fototabel, raportul de

expertiză medico-legală nr. 17 D din 21.02.2012, raportul de expertiză medico-

legală nr. 32 D din 27.03.2012 – în ambele constatîndu-se că vătămările depistate

la partea vătămată se califică în ansamblul lor ca grave, periculoase pentru viață,

raportul de expertiză medico-legală nr. 109 D din 16.08.2012, procesele-verbale de

confruntare din 21.02.2012, dintre L. Fedico și martorii M. Cebanu, V. Gram și A.

Chihai, procesele-verbale de confruntare din 21.02.2012, dintre O. Șarban și

martorii A. Chihai, M. Ciobanu, V. Gram, procesul-verbal de verificare a

7

declarațiilor la locul infracțiunii cu participarea martorului O. Șarban, toate probele

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării lor.

Mai mult, recursul dat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel

a apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de orice suport

legal.

Circumstanțele expuse relevă că instanța de apel, în raport cu motivele

invocate în recursul nominalizat, la rejudecarea cauzei penale nu a comis erori de

drept, că decizia adoptată conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, că recursul declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar inițial este vădit neîntemeiat, el

urmează a fi declarat inadmisibil.

În al treilea rînd, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3)

Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În

corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărîrii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărîrea motivată se pronunță la fel public, în

termen de pînă la 30 de zile. Copia de pe hotărîrea motivată se înmînează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea

motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 01 octombrie 2014,

comunicînd că decizia motivată va fi pronunțată la 29 octombrie 2014, fapt realizat

la această dată și consemnat în respectivul proces - verbal, în prezența inculpatului

și avocatului P. Bobu (f.d. 165-166).

8

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 29 octombrie

2014, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfîrșitul zilei de 01 decembrie 2014.

Totodată, recursul ordinar „suplimentar” a fost declarat, semnat de avocatul

P. Bobu și înregistrat în cancelaria Curții Supreme de Justiție la 16 februarie 2015,

adică peste termenul prevăzut de lege (pct. 5.1 din decizie).

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede o altă

procedură legală de a calcula termenul de recurs decît de la data pronunțării

deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că,

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar „suplimentar”, din 16 februarie 2015, este

declarat peste termen, acestea urmează a fi declarate inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Petru Bobu, din 29

noiembrie 2014, în numele inculpatului Gram Ion Ion, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2014, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar „suplimentar”, din 16 februarie 2015,

declarat de avocatul Petru Bobu, în numele inculpatului Gram Ion Ion, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2014, deoarece

este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9