1ra-26/2015 — art. 201/1 alin.3 lit. c CP

1ra-26/2015 — art. 201/1 alin.3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-26/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii –Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma,

Petru Moraru,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul

Mogîldea Timofei, împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 04 martie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2014, în

cauza penală în privința lui

Mogîldea Timofei Gheorghe,

născut la 28 mai 1946, originar și domiciliat pînă la

reținere or. Cimișlia, str. M. Eminescu, nr. 36;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 08 iulie 2013 - pînă la 04 martie 2014; (instanța de

fond);

apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Timofei a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 9 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

2013, aproximativ la orele 2000, Mogîldea Timofei aflîndu-se la domiciliul său

din or. Cimișlia, str. M. Eminescu, nr. 36, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

în urma unui conflict apărut între el și fiica sa, Dorogoi Nadejda, care își

sărbătorea ziua de naștere cu prietenii, din cauza că aceștia ascultau muzică la

un volum prea mare, intenționat a apucat-o pe ultima de păr, i-a aplicat cîteva

lovituri în regiunea capului cu pumnul, precum și cu o bîtă confecționată din

masă plastică, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 78 din 26 aprilie 2013, vătămări corporale grave, în urma cărora Dorogoi

Nadejda la 24 aprilie 2013, a decedat.

1

acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare, argumentînd că nici un

martor din cei interogați în cadrul ședințelor de judecată nu a declarat că

el i-ar fi aplicat lovituri fiicei sale, iar declarațiile martorilor Nenescu D.,

Cobzac S. și Bleah V., sunt superficiale și incomplete.

Consideră că vătămările corporale la Dorogoi Nadejda puteau să apară

de la cădere, deoarece aceasta era în stare de ebrietate, dar această versiune nu

a fost verificată.

2014, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, și menținută sentința

contestată.

a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, considerînd justă

concluzia privind vinovăția lui Mogîldea Timofei în săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că toate probele acumulate la cauza penală au

fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor și nu există dubii referitor la vinovăția inculpatului sau la încadrarea

juridică a acțiunilor acestuia.

Colegiul penal a respins ca fiind nefondat argumentul inculpatului

referitor la faptul că victima ar fi putut să cadă și să se lovească deoarece era

în stare de ebrietate, considerînd că inculpatul a înaintat această versiune

pentru a se eschiva de la răspundere penală pentru fapta comisă.

La fel, au fost respinse și argumentele apelantului în partea ce ține de

faptul că învinuirea adusă lui Mogîldea T. este bazată doar pe presupuneri,

argumentînd că reieșind din totalitatea probelor analizate, inclusiv și din

declarațiile martorului Bleah V. care a declarat că „Mogîldea T. o ținea cu o mînă

de păr pe Nadejda și i-a aplicat cîteva lovituri peste cap”, vina inculpatului a fost

dovedită pe deplin.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a

considerat, că instanța de fond corect și în corespundere cu prevederile art. 7,

75 Cod penal a concluzionat despre necesitatea stabilirii pedepsei în limitele

sancțiunii prevăzute de legea penală pentru care a fost condamnat, sub formă

de închisoare.

2

ordinar inculpatului Mogîldea T., care, fără a invoca careva temei de drept

prevăzut la art. 427 alin (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora

și pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că nu a comis infracțiunea

incriminată.

În argumentarea recursului Mogîldea T. a invocat că concluziile

instanțelor de fond sunt eronate, deoarece cauza nu a fost examinată

minuțios și sub toate aspectele, precum și nu au fost luate în considerație

declarațiile sale date atît la urmărirea penală cît și în ședințele instanțelor de

judecată, unde a relatat doar adevărul, expunînd evenimentele așa cum au

avut loc.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de inculpatul Mogîldea T., menționînd că acesta

urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece autorul nu a invocat concret nici

unul din temeiurile prevăzute de art. 427 CPP, care este conținutul acestuia,

argumentarea din punct de vedere a problemei de drept și prin ce cauza dată

are importanță deosebită pentru jurisprudență.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Din conținutul recursului declarat de inculpatul Mogîldea Timofei se

vede că, recurentul nefăcînd trimitere la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, contestă hotărîrile adoptate în cauză sub aspectul temeiului prevăzut

de pct.8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține, că acest temei nu și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de fond,

menținută de instanța de apel concordă cu circumstanțele stabilite și

3

probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrii atacate.

Instanța de apel corect a examinat cauza sub toate aspectele, complet

și obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, just încadrînd acțiunile lui Mogîldea T. în

baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal – violența în familie, adică acțiuni

manifestate fizic și verbal comise de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

Astfel, instanța de apel, examinînd apelul inculpatului, a supus unei

cercetări suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar,

inclusiv a audiat reprezentantul legal al părții vătămate Mogîldea Constantin,

inculpatul Mogîldea Timofei, a verificat și cercetat actele cauzei, care, fiind

coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis

instanței de apel de a conchide că vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate, este dovedită.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat

incorect probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că această concluzie

s-a tras, avînd în vedere – raportul de expertiză medico-legală nr. 78 din 17 iunie

2013, prin care s-a constatat că decesul cet. Dorogoi N. a survenit în urma

hemoragiei secundare în bulbul rahidian dezvoltată pe fundal de traumă

cranio – cerebrală închisă. Vătămările corporale depistate la victimă au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp dur, contondent cu circa o

săptămînă înaintea decesului, sunt periculoase pentru viață în momentul

cauzării și se califică ca vătămări corporale grave (f.d.95-97); - declarațiile

martorului Bleah Victoria, care a relatat că la data de 18 aprilie 2013, în timp ce

se afla la domiciliul inculpatului împreună cu victima și prietenul acesteia,

Nenescu D. și sărbătoreau ziua de naștere a Nadejdei, în odaie a intrat

inculpatul, care era foarte agresiv, iar cînd Dorogoi N. a ieșit în coridor să-l

liniștească între ei s-a inițiat o bătaie. Cînd Nadejda a început a chema în

ajutor ea a mers la ei și a început să-i despartă. În momentul cînd a venit a

văzut-o pe Nadejda în genunchi, iar Mogîldea T. cu o mînă o ținea de păr, iar

cu alta o bătea (f.d.161-162); - declarațiile martorului Nenescu Dumitru, din care

rezultă că la 18 aprilie 2013, între inculpat și victimă a avut loc un conflict,

care ulterior a trecut în bătaie. În timp ce i-a despărțit, a văzut în mînă la

inculpat un obiect din masă plastică de culoare roșie (f.d.183-185); declarațiile

4

martorului Cobzac S., care a relatat că victima deseori se plîngea că are dureri

de cap. Nadejda i-a povestit că în ziua sa de naștere a fost bătută de către tatăl

său, iar cînd a venit la lucru pe față avea semne vizibile de violență (f.d.163-

164) - procesul verbal de ridicare din 25 aprilie 2013, potrivit căruia din

gospodăria inculpatului din str. M. Eminescu, nr. 38, or. Cimișlia, a fost

ridicată o bîtă din masă plastică de culoare roșie cu lungimea de aproximativ

45-50 cm. (f.d.43); - procesele verbale de recunoaștere a obiectului din 22 mai 2013 și

23 mai 2013, din care rezultă că martorii Nenescu D. și Bleah V. au recunoscut

bîta ridicată de la domiciliul inculpatului ca fiind anume acel obiect care la

data de 18.04.2013, se afla în prejma lui Mogîldea T. în timp ce acesta o bătea

pe Nadejda(f.d.88, 90).

Colegiul menționează, că instanța a făcut o analiză amplă a probelor

acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și

s-au respins altele, argumentînd detaliat hotărîrile adoptate. Prin urmare,

toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor dată de către

instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

Astfel concluzia instanței de apel privind menținerea sentinței de

condamnare a lui Mogîldea Timofei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin.(3) lit. c) Cod penal, este justă.

Prin urmare, argumentele inculpatului, precum că dînsul la 18 aprilie

2013, nu i-a aplicat victimei careva lovituri și doar s-a certat cu aceasta, sunt

neîntemeiate și contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea

vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există

probe pertinente și concludente, care, în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii

pentru care a fost condamnat.

Colegiul penal ține să menționeze că nerecunoașterea vinovăției,

urmează a fi apreciată drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

condamnatul urmărind scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

Afirmația recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au

apreciat probele punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu poate fi

reținută ca temei de admitere a acestui recurs, deoarece, ca probe acestea au

5

fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de

instanțe în modul corespunzător, iar instanțele de judecată nu au făcut o altă

încadrare juridică a faptelor comise de către Mogîldea Timofei decît cele în

baza căreia acesta a fost pus sub învinuire.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că acțiunilor inculpatului

Mogîldea Timofei i s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura

de pedeapsă acestuia a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75

Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptelor comise, de

persoana celui vinovat, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii

normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a

interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpat și,

potrivit legii, se impune respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrilor atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul

Mogîldea Timofei, împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 04 martie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2014,

în cauza penală în privința lui Mogîldea Timofei Gheorghe, cu menținerea

hotărîrilor contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 05 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Petru Moraru

6

Dosarul nr. 1 ra-26/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

a judecătorului Constantin Alerguș

(Expusă în temeiul art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza

penală în privința lui Mogîldea Timofei Gheorghe)

10 februarie 2015 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10

februarie 2015, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de

inculpatul Mogîldea Timofei, împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 04

martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

06 mai 2014, în cauza penală în privința lui Mogîldea Timofei Gheorghe,

cu menținerea hotărîrilor contestate.

Pledez pentru o altă soluție decît cea adoptată cu majoritatea de voturi,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 8 alin. (3) și art. 389 Cod de procedură penală, vinovăția

persoanei în săvărșirea faptei, se consideră dovedită numai în cazul cînd

instanța de judecată respectînd principiul prezumției nevinovăției, a cercetat

toate probele prezentate prin prisma prevederilor art. 100-101 Cod de

procedură penală, cînd toate îndoielile au fost înlăturate, iar cele care nu pot

fi înlăturate urmau a fi interpretate în favoarea inculpatului, cînd instanța de

judecată a dat răspuns la toate chestiunile prevăzute de art. 385 Cod de

procedură penală.

La baza sentinței de condamnare a inculpatului au fost puse

următoarele probe ale acuzării:

- depozițiile martorilor Bleah V. și Nenescu D., care au fost prezenți la

conflictul apărut între inculpat și victimă;

- depozițiile martorului Cazac S., cît și raportul medico – legal nr. 139

din 26.04.2013.

În cadrul urmăririi penale, martorul Bleah V. a declarat că a fost martor

al conflictului, confirmînd că inculpatul o ținea de păr pe victimă, iar în altă

mînă ținea o „vîbivalcă”. Bleah V. a intervenit și i-a despărțit (f.d.25). Din

conținutul declarațiilor este clar că aceasta nu a văzut ca inculpatul să-i fi

7

aplicat victimei careva lovituri în regiunea capului nici cu pumnii și nici cu

„vîbivalca”. Peste cîteva zile s-au întîlnit cu victima, care era veselă și nu a

acuzat dureri la cap (f.d.109).

În instanța de judecată Bleah V. și-a modificat depozițiile afirmînd că

nu a văzut bîta în mîinile inculpatului, ea era jos.

Martorul Nenescu D. la urmărirea penală a declarat că nu a văzut

conflictul și nu s-a implicat să-i despartă. Cînd a ieșit în coridor a văzut în

mîna inculpatului o bîtă din masă plastică. Astfel, că nici el nu a văzut că

victima să fie lovită de inculpat.

Ulterior, după ce la data de 24 aprilie 2013 victima a decedat, a doua zi

adică la 25 aprilie 2013, a fost interogat repetat martorul Nenescu D.

depozițiile căruia contravin mărturiilor inițiale, acesta confirmînd că el a

văzut conflictul și că inculpatul lovea victima cu pumnii în cap, pe alte părți

ale corpului. El s-a implicat să-i despartă.

Martorul și-a completat depozițiile precum că în aceiași seară în timpul

cînd se plimba cu victima, ultima acuza dureri la cap, a văzut și un cucui în

cap (f.d.28-29).

Ulterior, în instanța de judecată, Nenescu D. declară că el nu a văzut ca

inculpatul să-i fi aplicat careva lovituri victimei.

Aceste divergențe esențiale între depozițiile martorilor nominalizați de la

urmărirea penală și în instanța de judecată, nu au fost înlăturate, nu s-a

concretizat care depoziții corespund adevărului.

Potrivit învinuirii aduse leziunile corporale grave care au dus la decesul

victimei au fost cauzate cu pumnii și cu o bîtă confecționată din masă

plastică, însă probele acuzării nu confirmă această constatare. Nici unul din

martori nu indică la faptul că Mogîldea T. ar fi lovit-o cu bîta în cap, sau i-ar

fi aplicat lovituri cu pumnii (cu excepția lui Nenescu D., care în final, în

instanța de judecată totuși a afirmat că nu a văzut aplicarea loviturilor cu

pumnii).

De asemenea nici o probă nu confirmă că anume cu bîta din plastic

(anexată la dosar ca corp delict) a fost aplicată lovitura în cap. Or, avînd

obiectul cu care se pretinde că a fost lovită victima, în fața expertului

medico-legist nu s-a pus întrebarea dacă leziunile corporale au fost cauzate cu

această bîtă. La fel, corpul delict nu a fost prezentat expertului, nu s-a făcut

nici o tentativă de interogare a expertului pentru a aduce careva lumină în

acest sens.

8

Atît la urmărirea penală cît și în instanța de judecată inculpatul nu a fost

întrebat cui îi aparține bîta și cum a ajuns în casa acestuia.

În mod normal aceste erori urmau să fie înlăturate în instanța de apel,

care potrivit prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, era

obligată ca în afară de temeiurile invocate să examineze aspectele de fapt și de

drept fără a înrăutăți situația apelantului.

În instanța de apel a fost prezent doar reprezentantul părții vătămate și

inculpatul, ultimul a răspuns succint la două întrebări:

1.„Fiica mea a avut conflicte și cu altcineva, ea a fost găsită lîngă bar

afară.”

2.„Fiica mea locuia cu mine, soțul ei era plecat nu știu unde.”

Despre învinuirea adusă și esența conflictului nu a fost întrebat.

La (f.d.10) explicațiile lui Cobzac S. (stăpînul cafenelei, de unde victima a

fost transportată la spital) se menționează că în acea seară la 22.04.2013 pe la

orele 2300 acesta i-a propus victimei să plece acasă că este tîrziu, însă aceasta

i-a răspuns că își așteaptă prietenul, adică pe Nenescu D. (cu care era

cunoscută de aproximativ o lună) ce a urmat mai departe, s-au întîlnit sau nu,

această informație nu a fost verificată, nici la urmărirea penală, nici în instanța

de judecată, cu toate că inculpatul a declarat că în acea seară victima a avut un

conflict la bar.

Totodată, inculpatul atît la urmărirea penală cît și în instanțele de

judecată a fost asistat de către un avocat din oficiu, prezența căruia a fost pur

formală. Astfel, Mogîldea T. fiind condamnat la ani grei de închisoare,

avocatul nici nu a declarat recurs.

Sub acest aspect, consider că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la

apărare, prevăzut de art. 6§3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că dreptul

acuzatului de a se apăra personal nu este absolut. În cazul în care acuzatul are

dreptul la o asistență juridică gratuită, aceasta trebuie să fie concretă și

eficientă și nu teoretică și iluzorie.

Art. 6§3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, vorbește despre asistență și nu despre numire. Or,

cea de a doua nu asigură prin sine însuși efectul primei (cauza Croissaut vs

Germania și Artico vs. Italia).

9

Inculpatul nu a recunoscut și nu recunoaște vinovăția. În instanța de apel

foarte succint au fost interogați inculpatul și reprezentantul victimei, fără a fi

verificate și cercetate și alte probe ale acuzării.

Atît timp cît aceste divergențe nu sunt înlăturate pun la îndoială

comiterea faptei de către inculpat, de aceea consider că recursul ordinar urma

să fie admis, casată hotărîrea contestată cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez

prezenta opinie separată, care se anexează la dosar.

Judecătorul Colegiului penal Constantin Alerguș

10