1ra-110/15 — art. 287 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1ra-110/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2014,

declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron

Constantin în cauza penală în privința lui

Erhan Dumitru Nicolae, născut la 07 noiembrie

1991, originar și locuitor al s. Gălești, r-nul Strășeni,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 08.02.2013 - 22.04.2014;

Instanța de apel: 15.05.2014- 18.09.2014;

Instanța de recurs: 11.12.2014 - 11.02.2015;

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de

2 ani.

aproximativ la ora 1900, aflîndu-se în apropierea barului ,,Oprea Vasile”, situat în s. Gălești,

r-nul Strășeni, conștient de faptul că este în loc public, încălcînd grosolan ordinea publică

și exprimînd o lipsă de respect față de societate, fără nici un motiv a inițiat o ceartă cu

Cortac Viorel, trecînd în altercații, în cadrul cărora, intenționat, cu o sticlă plină cu bere, i-a

aplicat acestuia o lovitură în regiunea capului, de la ce Cortac Viorel a căzut jos, iar

inculpatul Erhan Dumitru, continuîndu-și acțiunile sale huliganice, i-a mai aplicat lovituri

cu picioarele peste diferite părți ale corpului, astfel cauzîndu-i vătămări corporale ușoare în

formă de echimoze pe față, plăgi contuze a frunții și nasului.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Erhan Dumitru să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, sentința este ilegală și neîntemeiată în partea

stabilirii pedepsei, dat fiind faptul că nu s-a ținut cont de următoarele circumstanțe:

gravitatea infracțiuni săvîrșite, persoana inculpatului, influența asupra corectării și

reeducării inculpatului, nu a fost reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, fiind astfel,

incorect aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

fost respins ca nefondat apelul declarat de acuzatorul de stat cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la soluționarea

chestiunii ce vizează pedeapsa, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.

1

art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, astfel, pedeapsa penală a fost aplicată în limitele prevăzute

de lege.

În sentință, se cuprind datele privind persoana inculpatului și circumstanțele care

influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpatului, comportamentul lui în cadrul urmăririi penale și ședinței de

judecată.

Inculpatul pentru prima dată a fost tras la răspundere penală, se caracterizează

pozitiv, circumstanțe agravante nu s-au constatat, acțiune civilă în procesul penal nu a

fost înaintată.

Instanța de fond, conform art. 394 alin. (2), pct. 3) Cod de procedură penală,

motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite și, în așa

mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea

închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă.

Instanța de apel a menționat că, interpretarea juridică a prevederilor art. 90 Cod

penal, care constituie sediul instituției de suspendare condiționată a executării pedepsei,

în raport cu circumstanțele exclusiv atenuante ale cauzei și persoana inculpatului, care

este pozitivă, determină că în speță există temei legal pentru aplicarea acestora.

Instanța de apel a conchis că, nerecunoașterea vinovăției nu reprezintă temei

pentru agravarea pedepsei penale, dat fiind că potrivit art. 24 alin.(4) Cod de procedură

penală, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de

sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane.

La fel, instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de drept constatată de

prima instanță este în concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

relevate în cuprinsul sentinței, care cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute

de art. 394 alin.(l) și (2) Cod de procedură penală.

contestat cu recurs decizia, solicitînd casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Erhan Dumitru, să

fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel a ignorat

prevederile art. 417 Cod de procedură penală, precum și pct. 14 al Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”, iar, nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

În acest sens, recurentul a menționat că, instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepsei inculpatului Erhan Dumitru, greșit a aplicat art. 90 Cod penal,

or, nu a fost atins scopul principal al pedepsei și anume ca sancțiunea să-și poată

îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ, fiind periclitată în acest sens ordinea de

drept.

Subsidiar, recurentul a menționat că instanța de apel a ignorat prevederile art.art.

61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, cu

aplicarea violenței soldată cu vătămarea corporală a persoanei, de comportamentul

inculpatului față de partea vătămată pe tot parcursul examinării cauzei, nu a recunoscut

vina, s-a eschivat de a se prezenta în instanța de judecată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, reieșind din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

2

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Procurorul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod

de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul constată că aceste temeiuri nu-

și găsesc confirmare în speța dată.

Cît ține de argumentul referitor la blîndețea pedepsei aplicate inculpatului, și

anume aplicarea în privința acestuia a art. 90 Cod penal, a fost anterior expus, fiind obiect

de examinare în instanța de apel, care, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, a respectat

întocmai prevederile art. art. 414 și 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, indicînd temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Totodată, la individualizarea pedepsei, instanța de fond corect a ținut cont de

prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează satisfăcător,

anterior nu a fost condamnat, are loc permanent de trai, ilegalitate acțiunilor părții

vătămate, iar acțiune civilă în procesul penal nu a fost înaintată, astfel, ajungînd just la

concluzia, că Erhan Dumitru, nu prezintă pericol social și corectarea lui este posibilă fără

a fi izolată de societate.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii

adoptate în cauza penală în privința inculpatului Erhan Dumitru și, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2014, în cauza penală în privința lui Erhan

Dumitru Nicolae, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 martie 2015.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecători /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

3