1ra-1039/16 — art. 27, 145 alin.1 CP

1ra-1039/16 — art. 27, 145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1039/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda

Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, declarate de

avocatul Mihaela Rotari în numele inculpatului și de inculpatul

Suveico Victor Petru, născut la 05 septembrie

1967, originar și domiciliat s. Octeabriscoe,

com. Moșana, r-nul Dondușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.06.2014 - 30.06.2015;

Instanța de apel: 21.07.2015 - 25.11.2015;

Instanța de recurs: 19.04.2016 - 20.09.2016.

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

08 februarie 2014, aproximativ la ora 23.30, aflându-se în centrul s. Moșana,

r-nul Dondușeni în fața barului ,,Natali”, unde se mai aflau și alte persoane, fiind în

stare de ebrietate alcoolică avansată, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând

lipsă de respect față de persoanele aflate în apropierea barului, observând că din

localul menționat a ieșit Alexandr Lisnic, exprimându-se cu cuvinte injurioase s-a

apropiat de ultimul și i-a spus să-l urmeze, iar când ultimul a refuzat, exprimând

refuzul prin cuvinte indecente, Victor Suveico l-a apucat pe neașteptate pe Alexandr

Lisnic de gluga hainei și în timp ce ultimul încerca să se elibereze din haină, Victor

Suveico cu un cuțit de buzunar a intenționat să-l lovească în regiunea umărului drept,

însă din motiv că Alexandr Lisnic brusc s-a aplecat când intenționa să iasă din haină,

lovitura a fost aplicată în regiunea părții drepte a gâtului, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 42 din 10 februarie 2014, vătămare

corporală ușoară.

Prin acțiunile sale Victor Suveico a întrerupt activitatea normală a barului,

tulburând liniștea persoanelor care se odihneau în localul public.

1

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Victor Suveico să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță nu a dat apreciere juridică

corectă acțiunilor inculpatului și circumstanțelor săvârșirii lor, neîntemeiat a încadrat

acțiunile lui Victor Suveico în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, or, prin ansamblul

probelor cercetate în ședința de judecată s-a demonstrat faptul săvârșirii de către

Victor Suveico a acțiunilor descrise în rechizitoriu și respectiv, i-a aplicat o pedeapsă

prea blândă în coraport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

A indicat apelantul că, la adoptarea sentinței, instanța neîntemeiat nu a luat în

considerație faptul că, inculpatul de nenumărate ori și-a modificat declarațiile sale

privitor la cele petrecute, iar faptul că el a fost în stare de ebrietate avansată și nu ține

minte nimic nu poate servi temei pentru a concluziona lipsa laturii subiective sub

forma intenției de omor a părții vătămate, în contextul în care inculpatul a scos

cuțitul și i-a aplicat acestuia o lovitură în regiunea de importanță vitală a corpului.

Subsidiar apelantul a indicat că, conform concluziei raportului de expertiză

medico-legală nr. 34 ,,D” din 03 aprilie 2014, la o lovitură mai puternică cu lama

cuțitului puteau fi afectate artera carotidă externă, artera carotidă comună, vena

jugulară externă, adică vase, lezarea cărora ar fi avut alte consecințe, periculoase

pentru viața părții vătămate.

a fost admis apelul, casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre în

această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Victor Suveico

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, la

10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, în rest sentința a fost

menținută.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, Victor Suveico la

08 februarie 2014, aproximativ la ora 23.30, aflându-se în centrul s. Moșana,

r-nul Dondușeni, în fața barului ,,Natali”, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

observând că din localul menționat a ieșit Alexandr Lisnic, cu care primul se afla în

relații ostile, s-a apropiat de dânsul și l-a rugat să-l urmeze pentru că aveau de

discutat ceva important.

După ce ambii s-au îndepărtat de la bar la o distanță de aproximativ 6 m.,

Victor Suveico l-a apucat pe neașteptate pe Alexandr Lisnic de gluga scurtei și în

timp ce ultimul, fiind puțin aplecat înainte, încercând să se elibereze, Victor Suveico,

urmărind scopul omorului acestuia, i-a aplicat intenționat, în regiunea gâtului o

lovitură cu lama cuțitului, pe care l-a scos în prealabil din buzunar, cauzându-i părții

vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 42 din 10 februarie

2014, vătămare corporală ușoară și din cauze independente de voința făptuitorului

intenția sa criminală nu a fost dusă până la capăt, întrucât Alexandr Lisnic a

întreprins la timp acțiuni de autoapărare, datorită cărui fapt prin lovitura cu cuțitul

aplicată acestuia au fost lezate vase sangvine mici, superficiale, care au provocat o

hemoragie externă.

Potrivit concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 34 ,,D” din

2

03 aprilie 2014, la o lovitură mai puternică cu lama cuțitului puteau fi afectate artera

carotidă externă, artera carotidă comună, vena jugulară externă, adică vase, lezarea

cărora ar fi avut alte consecințe, periculoase pentru viața părții vătămate.

4.2. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, prima instanță a

judecat superficial cauza, în lipsa unei cercetări obiective a probelor, cu aprecierea

eronată a împrejurărilor în fapt, iar ca rezultat a constatat greșit aspectele de drept, ce

au dus la o încadrare greșită a acțiunilor inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, iar motivele invocate în sentință, sunt neîntemeiate și lipsite de suport

probatoriu, de către instanță fiind ignorate prevederile art. 113 alin. (1) Cod penal, or,

particularitățile împrejurărilor scoase în evidență denotă, că în acțiunile inculpatului

se regăsesc, elementele infracțiunii prevăzută de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut în confirmarea concluziei de vinovăție a inculpatului

privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

următoarele probe: procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea

pentru săvârșirea infracțiunii din 09 februarie 2014 (f.d.3, vol.I); procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 09 februarie 2014, potrivit căruia a fost cercetată strada

din s. Moșana, r-nul Dondușeni, traseul R-8 Otaci-Edineț, în apropierea barului

,,Natali”, cu planșă fotografică (f.d.5-6, vol.I); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 09 februarie 2014, potrivit căruia a fost supusă cercetării

îmbrăcămintea ce aparține lui Victor Suveico, cu planșă fotografică (f.d.16-17, vol.I);

procesul-verbal nr. 17 din 09 februarie 2014, privind examinarea medicală de

constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei,

conform căruia s-a constatat la Victor Suveico starea de ebrietate alcoolică cu grad

avansat (f.d.21, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 42 din 10 februarie

2014, potrivit căruia la Alexandr Lisnic s-a constatat plagă tăiată suturată pe partea

laterală dreaptă a gâtului, care a fost cauzată de acțiunea traumatică a unui obiect

tăios-ascuțit, posibil în rezultatul unei lovituri cu lama unui cuțit în răstimpul și

circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală ușoară, iar formarea

acestei leziuni în rezultatul căderii și lovirii de un obiect tăios-ascuțit se exclude, cu

planșă fotografică (f.d.28-29, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 43 din

10 februarie 2014, prin care la Victor Suveico s-a constatat excoriație în regiunea

unghiului extern al OD, echimozele: frunții și feței pe dreapta, edemul țesuturilor moi

a regiunii occipitale pe centru, care au fost cauzate de acțiunea traumatică a unor

corpuri contondente dure, posibil în răstimpul și circumstanțele indicate și se califică

ca vătămare corporală neînsemnată, care pot fi rezultatul unor lovituri cu pumnul,

piciorul (f.d.32, vol.I); actul nr. 146 a-2014 din 08 aprilie 2014 de expertiză

psihiatrico-legală efectuată în condiții de ambulator în privința lui Victor Suveico,

prin care ultimul a fost recunoscut responsabil (f.d.79-80, vol.I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 34 ,,D” din 03 aprilie 2014, în privința lui Alexandr Lisnic, prin

care s-a constatat că, plaga tăiată a țesuturilor moi a gâtului pe dreapta este relativ

superficială. În rezultatul lovirii cu lama cuțitului la pătimaș au fost lezate vase

sangvine mici, superficiale care au provocat o hemoragie externă. La o lovitură mai

puternică cu lama cuțitului puteau fi afectate: artera carotidă externă, artera carotidă

comună, vena jugulară externă - vase, lezarea cărora ar fi avut alte consecințe,

periculoase pentru viața pătimașului (f.d.84, vol.I); declarațiile depuse în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță de către partea vătămată Alexandr Lisnic

3

(f.d.131-136, 199-203, 216-217, vol.I); martorii Tatiana Vîhrist (f.d.138-141, vol.I);

Tudor Serebrian (f.d.161-162, vol.I); Ivan Serebrian (f.d.164, vol.I); Iurii

Bogomolinîi (f.d.166-167, vol.I); Ghenadie Zabolotnîi (f.d.169-171, vol.I); Vasilii

Serebrian (f.d.172-174); Svetlana Rîbac (f.d.176-178, vol.I); Iurii Frecăuțan

(f.d. 191-192, vol.I); raport de expertiză medico-legală nr. 3 D, din 22-26 ianuarie

2015, prin care s-a constatat că la Alexandr Lisnic cicatricea pe partea lateral dreapta

a gâtului este rezultatul vindecării plăgii tăiate a gâtului, care a fost cauzată de un

obiect tăios-ascuțit, posibil cu lama cuțitului. Cicatricea părții lateral dreapta a gâtului

conform pct. 62 al ,,Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării

corporale” este apreciată ca leziune corporală ireparabilă, iar expertul nu califică

leziunea feței și a gâtului drept desfigurare, deoarece aceasta fiind o noțiune cu

caracter nemedical, nu ține de competența medicinei. Cicatricea masivă pe partea

lateral dreapta a gâtului este o leziune ireparabilă și pentru înlăturarea acesteia și a

consecințelor ei este necesară o intervenție chirurgicală (o operație cosmetică), cu

planșă fotografică (f.d.229-231, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 51 din

25 februarie – 24 aprilie 2015, prin care s-a constatat că la examinarea medico-legală

a lui Alexandr Lisnic a fost stabilită o cicatrice, situată la nivelul gîtului, suprafața

laterală pe dreapta, ca rezultat al unei plăgi tăiate vindecate, produse în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect tăietor, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

ce a condiționat o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu,

conform „Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării

corporale”, se califică ca vătămare corporală ușoară, iar conform pct. 61 al

„Regulamentului” în vigoare, regiunea anatomică unde este localizată cicatricea face

parte din regiunile adiacente ale feței. Luând în considerație caracterul morfologic al

cicatricei, cât și gradul de proeminență a acesteia, se poate afirma cu certitudine, că

aceasta va persista vizibil toată viața. Înlăturarea consecințelor posttraumatice poate

fi posibilă numai prin intermediul unor intervenții chirurgicale estetice. Din aceste

motive și în conformitate cu pct. 61 al „Regulamentului” în vigoare, leziunea

depistată la Alexandr Lisnic se consideră ireparabilă. În urma leziunilor cauzate lui

Alexandr Lisnic, capacitatea de muncă a acestuia a fost pierdută pe perioada

dereglării sănătății și necesității urmării tratamentului calificat pentru înlăturarea

consecințelor (f.d.24-30, vol.II); declarațiile inculpatului Victor Suveico (f.d.38-43,

51, vol.II); declarațiile părții vătămate Alexandr Lisnic (f.d.48-50, vol.II).

Instanța de apel a considerat neîntemeiată argumentarea primei instanțe

referitor la faptul că, inculpatul a conștientizat că încalcă grosolan ordinea publică,

exprimând astfel o vădită lipsă de respect față de societate, încadrând acțiunile lui în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, or, acțiunile lui Victor Suveico au fost îndreptate

nu spre încălcarea ordinii publice, ci spre lipsirea de viață a părții vătămate, prin

aceste acțiuni inculpatul urmărea un scop concret și avea o intenție unică, fiindcă,

acțiunile sale, inculpatul le-a derulat nu în public, adică în fața celor prezenți în

incinta barului, dar în afara încăperii, la cererea inculpatului ei depărtându-se la circa

6 m. de la bar, iar când a aplicat lovitura cu cuțitul în apropiere nu era nici o

persoană.

Instanța de apel a menționat că, probele cercetate în ședințele de judecată

formează un ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat argumentele

acestuia precum că, ar fi acționat în stare de legitimă apărare, or, a fost constatat că

4

Victor Suveico a fost bătut deja în urma aplicării loviturii de cuțit, inițial fiind lovit

cu pumnul în față de partea vătămată ca reacție la lovitura de cuțit, iar ulterior a fost

bătut de alte persoane care au ieșit din bar.

Latura obiectivă a art. 145 alin. (1) Cod penal, se realizează în scopul „lipsirii

de viața a unei persoane”, iar intenția de a lipsi partea vătămată de viață, în speță, s-a

materializat prin acțiunile inculpatului, ,,care a avut un comportament agresiv față de

victimă, a chemat-o din bar afară, mai departe de ochii lumii, iar sub influența

alcoolului vorbea necenzurat și o înjura”.

Pe neașteptate l-a apucat pe Alexandr Lisnic de gluga scurtei cu o mână, iar cu

altă mână, în care ținea cuțitul, scos în prealabil din buzunar, a aplicat lovitura în

regiunea gâtului cu lama acestui cuțit, partea vătămată însă a reacționat aplecându-se

și lovindu-l cu pumnul în față.

Astfel, instanța de apel a reținut că, lovitura inculpatului a fost intenționată,

aplicată cu cuțitul la gât - organ de importanță vitală, urmărind scopul de a curma

viața părții vătămate, însă, din motive independente de voința inculpatului și anume

din cauza că partea vătămată a reacționat aplecându-se și lovindu-l cu pumnul în

față, urmările prejudiciabile dorite și urmărite, nu s-au produs, ceea ce, potrivit

concluziei instanței de apel, atestă prezența unei tentative de omor.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că, ansamblul circumstanțelor

statuate, demonstrează, cu certitudine că inculpatul a avut intenția anume de a-l lipsi

de viață pe Alexandr Lisnic, dar nu și-a realizat scopul propus, din motive

independente de voința sa, deoarece partea vătămată în momentul aplicării loviturii

s-a aplecat, iar simțind atingerea lamei de cuțit în regiunea gâtului și văzând sânge

pe lama cuțitului, l-a lovit pe Victor Suveico în regiunea feței, prin ce a oprit

acțiunile acestuia, după ce a chemat în ajutor prietenii care stăteau în incinta barului,

astfel nu s-au produs consecințele letale.

Cu referire la argumentul primei instanțe precum că, nu a fost probat faptul, că

inculpatul a procurat sau a adaptat un mijloc sau instrument ori și-a asigurat condiții

speciale din timp pentru săvârșirea omorului, instanța de apel a menționat că,

inculpatului nu i-a fost incriminată săvârșirea unei tentative de omor cu premeditare.

La fel, instanța de apel a reținut ca neîntemeiată constatarea primei instanțe

referitor la faptul că, inculpatul ar fi avut intenția de a-l lovi cu cuțitul pe Alexandr

Lisnic în umărul drept, iar din inerție lovitura s-a primit în partea dreaptă a gâtului,

fiindcă, constatarea dată are un caracter pur declarativ, nefiind fundamentată prin

careva probe, inculpatul indicând că el nu ține minte, fiind în stare de ebrietate cu

grad avansat, mai mult, inerția este proprietate a corpurilor în virtutea căreia ele își

păstrează starea de mișcare sau de repaus în care se află atât timp cât nu sunt supuse

acțiunii unei forțe exterioare și nicidecum prin inerție nu poate fi schimbată direcția

de mișcare.

Instanța de apel a specificat că, probele administrate corespund cerințelor

stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, și anume: sunt pertinente, concludente

și utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, coroborând între

ele și demonstrând pe deplin vinovăția acestuia, iar nerecunoașterea vinei de către

inculpat în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

nu poate servi ca temei pentru reîncadrarea acțiunilor în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, invocările acestuia fiind apreciate de instanța de apel ca o modalitate de

5

exercitare a dreptului de apărare.

4.3. La individualizarea pedepsei, instanța de apel conducându-se de

prevederile art. art. 6, 7, 61, 75, 81 alin. (3) Cod penal, și anume: inculpatul a

săvârșit o tentativă de infracțiune deosebit de gravă, cu intenție directă, inculpatul

anterior nu a fost condamnat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, este căsătorit

la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, ca circumstanță agravantă a

fost reținută săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, ca circumstanță atenuantă a

fost reținută repararea prejudiciului cauzat părții vătămate, la cauza penală fiind

anexată recipisa prin care se confirmă faptul că partea vătămată Alexandr Lisnic a

primit de la inculpatul Victor Suveico suma de 30000 lei și careva pretenții pe faptul

vătămărilor produse față de acesta nu are, i-a aplicat inculpatului Victor Suveico

pedeapsa închisorii pe termen de 10 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis.

din cele 16 prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului avocatul a invocat că, instanța de apel a dispus

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

deoarece apariția cuțitului în mâinile inculpatului nu este decât o versiune

neverificată de către organul de urmărire penală.

În cadrul ședinței instanței de apel partea vătămată a declarat că, cuțitul la fața

locului nu a fost depistat, iar alte obiecte în mâinile inculpatului nu a observat, deci,

instanța de apel contrar prevederilor art. art. 281 alin. (2), 296 Cod de procedură

penală, a indicat că probele administrate demonstrează vina inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fără a specifica în ce

constau elementele calificative a tentativei de omor, învinuirea fiind subiectivă.

Susține recurentul că, instanța de apel nu a constatat în acțiunile inculpatului

intenția de a-l lipsi de viață pe Alexandr Lisnic, ori sub aspectul situației de

,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii.

Consideră nefondată mențiunea instanței de apel prin care s-a reținut ca

neîntemeiată poziția inculpatului referitor la faptul că, nu opunerea rezistenței a

întrerupt fapta, dar renunțarea benevolă a inculpatului au determinat încetarea

acțiunilor de violență și că nu a existat o anumită premeditare la săvârșirea tentativei

de omor.

A mai specificat recurentul că, instanța de apel nu a dat apreciere justă faptului

că, în cauză este vorba de tentativa de omor, întrucât este adevărat că, din punct de

vedere subiectiv, forma vinovăției pentru existența infracțiunii în discuție este

„intenția”, care trebuie să fie directă.

La stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul, se i-au în vedere: obiectul

vulnerant folosit, zona corpului spre care au fost îndreptate și exercitate actele de

violență, intensitatea actelor de violență, gravitatea leziunilor cauzate,

comportamentul ante și post agresiv al făptuitorului, însă în speță se observă că

intenția directă lipsește, atât inculpatul Victor Suveico, a declarat că niciodată nu a

dorit să-l omoare pe Alexandr Lisnic, precum și însăși partea vătămată Alexandr

6

Lisnic, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel a declarat că inculpatul nu i-a

dorit moartea, iar partea vătămată l-a iertat pentru cele săvârșite.

Mai mult, prima instanță recalificând acțiunile lui Victor Suveico în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, a ținut cont de toate împrejurările în care a fost săvârșită

fapta, cum sunt natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor

aplicate de inculpat, zona corpului vizată și consecințele cauzate, starea de ebrietate

avansată a inculpatului, statura și vârsta inculpatului în raport cu cea a părții

vătămate, inclusiv urmările ce se puteau produce și care au fost cauzele ce au

împiedicat rezultatul infracțional.

Menționează recurentul că, în ședința de judecată, atât inculpatul, cât și partea

vătămată au declarat că până la cele întâmplate la 08 februarie 2014, nu se aflau în

relații de ură sau dușmănie.

Nu a fost, de asemenea, probat faptul că, inculpatul a procurat sau a adaptat un

mijloc sau instrument, ori și-a asigurat careva condiții special din timp pentru

săvârșirea omorului, mai mult, cuțitul cu care se pretinde că a fost săvârșită

infracțiunea nu a fost găsit.

Referitor la zona corpului, unde a fost aplicată lovitura - în regiunea părții

lateral drepte a gâtului, instanța de apel, nu a dat apreciere faptului că însăși partea

vătămată a declarat că cele întâmplate s-au derulat în felul următor: „el a ieșit pe

pragul barului la fumat, acolo se afla și Victor Suveico, care i-a spus să plece mai

într-o parte, atunci el la înjurat, iar inculpatul la apucat de gluga hainei cu mâna

dreaptă, iar cu mâna stângă în care avea un cuțit, intenționa să-i aplice o lovitură în

umărul drept, însă el s-a aplecat brusc, intenționând să se dezbrace de haina de care

îl ținea inculpatul și lovitura din inerție s-a primit în regiunea dreaptă a gâtului”.

Astfel, recurentul consideră neîntemeiată mențiunea instanței de apel referitor

la faptul imposibilității aplicării unei asemenea lovituri din inerție, menționând că, în

cazul dat nu este vorba de schimbarea direcției de mișcare, a fost schimbată poziția

corpului în care a fost aplicată lovitura, iar în probarea acestui fapt vin declarațiile

părții vătămate.

Susține recurentul că, din argumentele invocate în învinuirea adusă lui Victor

Suveico lipsește un element al infracțiunii imputate de tentativă de omor - intenția ca

formă a vinovăției.

Consideră recurentul că, chiar dacă în decizia instanței de apel, este indicat

expres în calitate de probă care ar sta la baza condamnării inculpatului, actul nr. 146

a-2014 din 08 aprilie 2014 de expertiză psihiatrico-legală efectuată în condiții de

ambulator în privința lui Victor Suveico, instanța a apreciat critic actul dat și nu a dat

apreciere corectă acestuia, deoarece din moment ce acesta a fost găsit responsabil și

acționând cu discernământ, atunci în cazul dat lipsește intenția.

Specifică recurentul că, din probele administrate în ședința de judecată,

instanța de apel ar fi trebuit să stabilească, că incidentul dat a avut loc într-un loc

public, în fața barului ,,Natali” amplasat în s. Moșana, r-nul Dondușeni, ținând cont

și de explicațiile hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006,

,,Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”.

A mai invocat recurentul că, în instanța de apel, cauza a fost de fiecare dată

amânată din lipsa apărătorului inculpatului, ori acestuia nu i s-a oferit un avocat care

să-i acorde asistență juridică garantată de stat, iar însăși cauza respectivă a fost

7

examinată în cadrul unei singure ședințe de judecată, fără a fi reluată cercetarea

judecătorească, iar cercetarea obiectivă și multilaterală a probelor administrate a fost

una superficială.

De către recurent a mai fost menționat că, instanța de apel greșit a

individualizat pedeapsa stabilită inculpatului, fără a ține cont de art. art. 7, 61 Cod

penal și explicațiile din pct. 3 al hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8

din 11 noiembrie 2013, ,,Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale”.

5.1. Inculpatul, la 22 decembrie 2015 și 19 aprilie 2016, fără a invoca un

temei din cele 16 prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat

cu recursuri decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivare a invocat că, acuzarea nu a prezentat suficiente probe care ar

confirma săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145

alin. (1) Cod penal, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 43 ,,D” din

03 aprilie 2014, la o lovitură mai puternică cu lama cuțitului puteau fi afectate: artera

carotidă externă, artera carotidă comună, vena jugulară externă-vase, lezarea cărora

ar fi avut alte consecințe, periculoase pentru viața părții vătămate, astfel,

condamnarea persoanei nu se poate baza pe presupuneri.

Susține recurentul că, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că partea

vătămată nu are careva pretenții față de inculpat și nu dorește aplicarea în privința

ultimului a unei pedepse privative de libertate.

Menționează inculpatul că, nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea de omor,

or, ar fi dus această infracțiune până la sfârșit când în privința sa nu a fost aplicată

măsura de constrângere – arestul.

Mai mult, instanța de apel nu a indicat care probe confirmă vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, de către aceasta nu a fost luat în considerație faptul că cuțitul cu care a fost

săvârșită infracțiunea nu a fost găsit, nici unul din martori nu a văzut acest cuțit, de

către organul de urmărire penală nu au fost ridicate înregistrările video de la barul

,,Natali” amplasat în s. Moșana, r-nul Dondușeni, nu a fost dispusă acțiunea de

reconstituire a faptei potrivit art. 122 Cod de procedură penală.

Consideră recurentul că, instanța de apel incorect a dispus încadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fără a ține cont de

circumstanțele săvârșirii infracțiunii, raportul de expertiză medico-legală prin care a

fost stabilit că, leziunile corporale cauzate părții vătămate se califică ca ușoare, de

vârsta și înălțimea inculpatului în comparație cu vârsta și înălțimea părții vătămate.

expus pentru respingerea acestora, deoarece motivele aduse nu au suport legal.

Hotărârea adoptată relevă faptul că instanța a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică a

acțiunilor condamnatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală prin prisma cumulului de probe administrat.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de toate circumstanțele ce

au fost stabilite pe cauză, în corespundere cu art. art. 61, 75 Cod penal.

penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi respinse, ca inadmisibile, din

8

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal evidențiază că

recurenții invocă drept temei de casare prevederile art. 427 Cod de procedură penală,

fără a indica concret un temei din cele 16 prevăzute pentru declararea recursului,

însă din textul recursului se deduce că motivele recursului se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală și anume că, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

În primul rând, criticele recurenților se axează pe ideea că instanța de apel nu

a intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, dându-le o apreciere greșită,

eronat dispunând condamnarea acestuia în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

deoarece în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal.

Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției

de admitere a apelului declarat de procuror, casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Victor Suveico a

fost condamnat în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, a respectat prevederile legale, adoptând o

soluție corectă și întemeiată.

În susținerea concluziei formulate, Colegiul penal lărgit se expune în felul

următor.

În primul rând, relevant este de menționat că la această etapă, instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de

fond, corectitudinea condamnării inculpatului în baza faptelor imputate prin

rechizitoriu.

Respectiv, cu referire la situația de fapt relatată de recurenți în cererile de

recurs, care în opinia acestora, instanța de apel greșit a dispus recalificarea acțiunilor

9

inculpatului din prevederile art. 287 alin. (3) în cele ale art. art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, Colegiul penal lărgit stabilește, că judecând apelul, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă,

care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și

nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței,

veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că

inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs menționează că latura obiectivă a omorului

intenționat, se exprimă prin fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau

inacțiunea de lipsire ilegală de viață a unei persoane, urmările prejudiciabile și

anume - moartea cerebrală a victimei, legătura de cauzalitate dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Obiectul material al omorului intenționat îl formează corpul persoanei.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de omor intenționat este

săvârșită cu intenție directă sau indirectă.

Astfel, intenția de a săvârși omorul se poate deduce din împrejurările de fapt,

cum ar fi: folosirea unor mijloace apte de a produce moartea (ținând seama de felul

mijloacelor, dimensiunile, soliditatea, greutatea acestora); locul sau regiunea

corporală unde au fost aplicate loviturile ori asupra cărei s-a acționat; numărul,

intensitatea, repetabilitatea loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra

victimei; perseverența făptuitorului în exercitarea violențelor; natura relațiilor dintre

făptuitor și victimă anterior săvârșirii faptei (normale, prietenești, de dușmănie);

atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor

victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o); locul și timpul săvârșirii

infracțiunii; particularitățile victimei (vârsta, condiția fizică, etc.); nivelul de

instruire, experiența de viață, cunoștințele profesionale, aptitudinile făptuitorului;

alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente.

Deci, instanța de apel corect a reținut că, intenția de a lipsi partea vătămată de

viață, în speță, s-a materializat prin acțiunile inculpatului ,,care a avut un

comportament agresiv față de partea vătămată, a chemat-o din bar afară, mai departe

de ochii lumii, iar sub influența alcoolului vorbea necenzurat și o înjura, ulterior pe

neașteptate l-a apucat pe Alexandr Lisnic de gluga scurtei cu o mână, iar cu altă

mână, în care ținea cuțitul, scos în prealabil din buzunar, a aplicat lovitura în

regiunea gâtului cu lama acestui cuțit, însă partea vătămată a reacționat aplecându-se

și lovindu-l cu pumnul în față”.

Așadar, lovitura inculpatului a fost intenționată, aplicată cu cuțitul la gât -

organ de importanță vitală, urmărind scopul de a-i curma viața victimei, însă, din

motive independente de voința inculpatului și anume din cauza că partea vătămată a

reacționat aplecându-se, urmările prejudiciabile dorite și urmărite, nu s-au produs,

ceea ce atestă prezența unei tentative de omor.

Există tentativă atunci când executorul a început executarea acțiunii de

ucidere, dar aceasta a fost întreruptă - din cauze exterioare voinței făptuitorului,

indiferent de ce natură ar fi aceasta - sau nu și-a produs efectul.

Astfel, executarea nu și-a produs efectul - făcând ca omorul să îmbrace forma

10

tentativei - atunci când acțiunea făptuitorului deși aptă a produce moartea și dusă

până la capăt, nu a dat naștere rezultatului letal.

Tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă subiectul

nu a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și

desfășoare mai departe activitatea infracțională.

În alte cazuri, tentativa de omor poate fi o tentativă perfectă (terminată), atunci

când făptuitorul depune toate eforturile pe care le consideră necesare pentru lipsirea

de viață a victimei și care în realitate au fost necesare pentru aceasta, fără ca fapta

să-și fi produs efectul.

Tentativa de omor poate avea loc în cazul în care persoana care a săvârșit

fapta își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a

prevăzut urmările prejudiciabile, a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări,

dar din cauze independente de voința acestuia, urmările nu s-au produs.

Sub aspect obiectiv, tentativa reprezintă, în primul rând, un început de

executare a acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite de Legea

penală. O trăsătură a aspectului obiectiv al tentativei constă în faptul că acțiunea a

cărei executare a fost începută nu și-a produs efectul din cauze independente de

voința făptuitorului. Cauzele se constituie din împrejurări apărute contrar voinței

făptuitorului, care întrerup acțiunile și fac imposibilă continuarea lor sau care

înlătură producerea rezultatului.

Deci, instanța de apel corect a stabilit că, probele cercetate în ședințele de

judecată formează un ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat

argumentele acestuia precum că, ar fi acționat în stare de legitimă apărare, fiindcă

Suveico Victor a fost lovit în urma aplicării loviturii de cuțit, inițial fiind lovit cu

pumnul în față de partea vătămată ca reacție la lovitura de cuțit, iar ulterior a fost

bătut de alte persoane care au ieșit din bar.

Sub acest aspect, instanța de apel, corect a stabilit că, ansamblul

circumstanțelor statuate, demonstrează cu certitudine că, inculpatul a avut intenția

anume de a-l lipsi de viață pe Alexandr Lisnic, dar nu și-a realizat scopul propus, din

motive independente de voința sa, deoarece partea vătămată în momentul aplicării

loviturii s-a aplecat, iar simțind atingerea lamei de cuțit în regiunea gâtului și văzând

sânge pe lama cuțitului, l-a lovit pe Victor Suveico în regiunea feței, prin ce a oprit

acțiunile acestuia, după ce a chemat în ajutor prietenii care stăteau în incinta barului,

astfel nu s-au produs consecințele letale.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 34 ,,D”, din

03 aprilie 2014, în privința lui Alexandr Lisnic, la acesta s-a constatat plagă tăiată a

țesuturilor moi a gâtului pe dreapta care este relativ superficială.

În rezultatul lovirii cu lama cuțitului la partea vătămată au fost traumate vase

sangvine mici, superficiale care au provocat o hemoragie externă.

La o lovitură mai puternică cu lama cuțitului puteau fi afectate: artera carotidă

externă, artera carotidă comună, vena jugulară externă - vase, lezarea cărora ar fi

avut alte consecințe, periculoase pentru viața părții vătămate.

Totodată, Colegiul penal menționează că, acțiunile inculpatului nu pot fi

calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece potrivit doctrinei penale,

latura obiectivă constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

11

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a

persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică

și liniștea persoanelor.

În sensul art. 131 lit. a) Cod penal, prin faptă săvârșită în public se înțelege

fapta săvârșită într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna

accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era

prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la

cunoștința publicului.

Astfel, acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în locuri

nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice.

Sub acest aspect, în cazul dat, Colegiul lărgit reține ca întemeiată constatarea

instanței de apel referitor la faptul că, acțiunile lui Victor Suveico au fost îndreptate

nu spre încălcarea ordinii publice, dar spre lipsirea de viață a părții vătămate, prin

aceste acțiuni inculpatul urmărea un scop concret și avea o intenție unică.

Colegiul penal lărgit reține ca neîntemeiat argumentul invocat de avocat prin

care se susține că, atât inculpatul, cât și partea vătămată au declarat că până la cele

întâmplate la 08 februarie 2014, nu se aflau în relații de ură sau dușmănie, deoarece

materialele dosarului reflectă faptul că relațiile de dușmănie a lui Victor Suveico

către Alexandr Lisnic, în acea seară, sau iscat în urma refuzului părții vătămate de a-l

servi pe inculpat cu cafea în incinta barului ,,Natali”.

La fel, Colegiul respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului precum că, nu

a fost probat faptul că, inculpatul a procurat sau a adaptat un mijloc sau instrument,

ori și-a asigurat careva condiții special din timp pentru săvârșirea omorului, mai

mult, cuțitul cu care se pretinde că a fost săvârșită infracțiunea nu a fost găsit,

deoarece instanța de apel, corect a indicat că, inculpatului nu i-a fost incriminată

săvârșirea unei tentative de omor cu premeditare, iar faptul că obiectul cu care a fost

săvârșită infracțiunea nu a fost găsit, nu poate duce la recalificarea acțiunilor

inculpatului, or, cauzarea plăgii tăiate părții vătămate se confirmă prin rapoartele de

expertiză medico-legală nr. 42 din 10 februarie 2014, 34 ,,D” din 03 martie 2014,

nr. 3 D din 22 – 26 ianuarie 2015.

Colegiul lărgit stabilește ca fiind corectă constatarea instanței de apel privind

faptul imposibilității aplicării unei asemenea lovituri din inerție, în cazul dat neavând

loc schimbarea direcției de mișcare, fiind schimbată poziția corpului în care a fost

aplicată lovitura, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate, în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță, depuse până la întocmirea recipisei privind primirea de la

inculpat a sumei de 30000 lei, or după întocmirea acestei recipise partea vătămată,

își schimbă declarațiile în beneficiul inculpatului.

Alegațiile avocatului prin care se susține că, instanța a apreciat critic actul

nr. 146 a-2014 din 08 aprilie 2014, de expertiză psihiatrico-legală efectuată în

condiții de ambulator în privința lui Victor Suveico, deoarece din moment ce acesta

a fost găsit responsabil și acționând cu discernământ lipsește intenția, fiindcă, din

12

textul deciziei instanței de apel nu rezultă că aceasta a apreciat critic actul dat, mai

mult, odată ce inculpatul a fost recunoscut responsabil, rezultă că acesta își dădea

seama de acțiunile sale, acționând cu discernământ, fapt de care se ține cont la

liberarea de răspundere penală, dar nu la întrunirea elementelor infracțiunii

incriminate inculpatului.

Colegiul lărgit respinge ca neîntemeiate și argumentele avocatului, referitor la

faptul că, inculpatului nu i s-a oferit un avocat care să-i acorde asistență juridică

garantată de stat, iar cauza respectivă a fost examinată în cadrul unei singure ședințe

de judecată, fără a fi reluată cercetarea judecătorească, iar cercetarea obiectivă și

multilaterală a probelor administrate a fost una superficială, deoarece la ședința de

judecată din 25 noiembrie 2015, a fost prezent avocatul Mihaela Rotari, care

reprezenta interesele inculpatului, la cauza penală fiind anexat mandatul care

confirmă împuternicirile acestuia (f.d.99, vol.II).

Totodată, Colegiul ține să menționeze că, potrivit art. 414 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Apelul constituind o continuare a judecării fondului cauzei, iar legea prevede

posibilitatea ca instanța să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei

instanțe.

Referitor la argumentul inculpatului invocat în recursuri, că nu a avut intenția

de a săvârși infracțiunea de omor, fiindcă ar fi dus această acțiune până la capăt când

în privința sa nu a fost aplicat arestul ca măsură de constrângere, Colegiul penal ține

să menționeze că, conștientizarea aplicării de către inculpat a unei lovituri cu cuțitul

într-o zonă vitală a corpului părții vătămate, reprezintă intenția acestuia de a săvârși

infracțiunea de omor intenționat, însă această intenție nu a fost dusă până la capăt

din motive independente de voința făptuitorului, iar invocarea acestui fapt în recurs

reprezintă o poziție de apărare.

La fel, de către Colegiu sunt respinse ca neîntemeiate alegațiile inculpatului

referitor la faptul că, cuțitul cu care a fost săvârșită infracțiunea nu a fost găsit, nici

unul din martori nu a văzut acest cuțit, de către organul de urmărire penală nu au fost

ridicate înregistrările video de la barul ,,Natali” amplasat în s. Moșana,

r-nul Dondușeni, nu a fost dispusă acțiunea de reconstituire a faptei potrivit art. 122

Cod de procedură penală, deoarece, după cum a fost stabilit de instanța de apel, la

materialele cauzei sunt suficiente probe care confirmă vinovăția lui Victor Suveico

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Colegiul lărgit ține să menționeze că, cauzarea părții vătămate a unei vătămări

corporale ușoare, nu duce la recalificarea acțiunilor inculpatului, de vreme ce acesta

a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea vitală a părții vătămate, admițând

consecințele, însă acestea nu au survenit deoarece partea vătămată a opus rezistență,

din care motiv acțiunile inculpatului au fost încadrate în tentativă de omor

intenționat.

Totodată, reieșind din conținutul recursului declarat de avocat, Colegiul penal

evidențiază că recurentul, își exprimă și dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanța

de apel, temei care este prevăzut de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

13

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În speța de referință, Colegiul penal lărgit reține că obiect al contestării deciziei

în instanța de recurs, a constituit asprimea pedepsei, fiind invocat că pedeapsa stabilită

inculpatului este prea aspră, or corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără

izolarea acestuia de societate.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să

i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit ține să menționeze că, la capitolul

individualizării pedepsei, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. art. 6, 7,

61, 75, 81 alin. (3) Cod penal, și anume: inculpatul a săvârșit tentativă de infracțiune

deosebit de gravă, cu intenție directă, inculpatul anterior nu a fost condamnat, la

locul de trai se caracterizează pozitiv, este căsătorit la evidența medicului psihiatru și

narcolog nu se află, ca circumstanță agravantă a fost reținută săvârșirea infracțiunii

în stare de ebrietate, ca circumstanță atenuantă a fot reținută repararea prejudiciului

cauzat părții vătămate, la cauza penală fiind anexată recipisa, prin care se confirmă

faptul că partea vătămată Alexandr Lisnic a primit de la inculpatul Victor Suveico

suma de 30000 lei și careva pretenții pe faptul vătămărilor produse față de acesta nu

are, corect i-a aplicat inculpatului Victor Suveico pedeapsa închisorii pe termen de

10 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta cauză, nu

se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10), 12)

Cod de procedură penală, la etapa judecării apelului.

14

În consecință, Colegiul penal lărgit menționează că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și

întemeiată, astfel că nu există temei pentru admiterea recursurilor ordinare în

sensurile declarate de recurenți.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Mihaela

Rotari în numele inculpatului și de inculpat, cu menținerea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Suveico

Victor Petru.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

15